Întrebarea asta revine abrupt în actualitate ori de câte ori se strică echilibrul parlamentar; mai exact, de pildă cum e acum, când PSD-ALDE se joacă de-a democraţia după cum le trece prin interes: ai o majoritate de 70%, vezi că în Parlament Opoziţia nu reuşeşte să se articuleze de nici un fel, ce-ţi rămâne de făcut decât să dai legi cu dedicaţie pentru cei care te votează? N-ai treabă cu bugetul, cu deficitul, cu inflaţia care pândeşte după uşă, cu mediul privat pe care nu-l mai bagă nimeni în seamă. Ai treabă doar cu „susţinerea programului electoral”. Un program bazat exclusiv pe visul lui Liviu Dragnea, întins într-o noapte de vară pe gazonul tuns englezeşte de la viloiul personal: „Orice, oricât, oricui, numai în puşcărie nu!”.

Cazul ăsta e de manual pentru elevii repetenţi la şcolile politice de vară: ce faci când eşti preşedintele unui mare partid şi e musai să te salvezi de închisoare? Promiţi, pomeneşti, măreşti lefuri şi pensii, arunci cu bani în stânga şi-n dreapta fără socoteală şi fără nici o limită. Dai la unii, dar iei de la alţii. Eşti haiducul Bujor, doar că ăla haiducea în Moldova, nu în Teleorman: iei de la bogaţi şi dai la săraci. Ura, trăiască şi înflorească binefăcătorul nostru! N-a trecut decât un sfert de secol de când l-am omorât pe Ceauşescu, e normal să mai visăm în aceşti termeni...

Poate fi un mod de a conduce o ţară. N-aş zice că e cel mai bun, dar nu contează ce cred sau zic eu. Contează ce votează oamenii, iar vreo trei milioane par să fi fost convinşi că asta-i soluţia pentru ei. Ţara? Se descurcă ea, n-a pierit 2000 de ani, n-o pieri nici acum.

Oarecum surprinzătoare pentru mine este lipsa de reacţie corectă economic din partea Opoziţiei de sorginte liberală. Concret: dacă şi liberalii plus USR se-apucă să dea cu pomeni în populaţie, atunci statul român se duce de râpă. Iar PNL taman asta face: propune un proiect de lege pentru reducerea impozitului pe venit şi a impozitului pe profit. Să cităm, ca să nu greşim: „ Cotele de contribuţii de asigurări sociale scad cu 7,25 pp, din care 0,5 pp la angajat si 6,75 pp la angajator. Contribuţiile totale datorate de angajat, incluzând contribuţiile pentru asigurări sociale (10%), contribuţiile pentru asigurări de sănătate (5,5%) şi contribuţiile pentru asigurări de şomaj (0,5%), vor atinge, începând cu data de 1 octombrie 2017, procentul total de 16%”, susţin iniţiatorii liberali.

Aici există două variante: 1. PSD-ALDE acceptă provocarea PNL şi votează acest proiect de lege ca să nu piardă cu totul mediul privat. 2. Alianţei majoritare i se rupe de populismul PNL (al lor e mult mai puternic, au experienţă în materie) şi nu susţine proiectul de lege liberal. Sau îl amână, îl uită prin sertare ş.a.m.d., sunt o groază de tertipuri funcţionale în onorabilul Parlament al României.

Dacă m-ar întreba cineva, aş zice că PSD-ALDE va merge pe prima variantă, pe care ar „îmbunătăţi-o” cu reduceri şi mai mari ale impozitelor. Ceea ce, în mod normal, ar trebui să ne bucure pe toţi şi mai ales pe întreprinzătorii privaţi, de pe urma cărora trăim cât de cât. Şi totuşi, nu ştiu de ce dar am senzaţia că lucrurile nu sunt foarte clare în povestea asta. Prea seamănă cu darul cu strigare de la o nuntă de neamuri proaste: dă socrul mic 2000 de lei tinerilor căsătoriţi, e obligatoriu să dea 3000 de lei socrul mare, ce mama mă-sii, e onoarea lui în joc.

Cam aşa şi în politica românească: strigă Dragnea darul pentru bugetari, cum să nu pluseze Raluca Turcan? Habar n-am unde se vor opri, dar chiar seamănă cu o nuntă de neamuri proaste. Doar că asta e pe spinarea bugetului României.

Sigur că mediul privat a fost mereu desconsiderat şi uitat de populiştii de stânga, dar să răspunzi unor populisme de stânga cu alte populisme de dreapta mi se pare infernal pentru bugetul cârpit rău de nişte nepricepuţi. Mai devreme sau mai târziu, ne vom trezi că-i sacul gol. Nu vom muri, nu vom pieri, există FMI şi alte instituţii care ne împrumută, dar asta va costa enorm generaţiile viitoare. Pe care PSD-ALDE nu dă nici doi bani, asta e evident. Dar parcă aş avea alte pretenţii de la liberali.

Ştiu că nu pare corect să accepţi mereu ideea că stânga risipeşte ceea ce adună o guvernare de dreapta. Pentru că în felul ăsta vom vota mereu cu cei care dau, cine ar pune ştampila pe ăia de taie lefuri şi impozitează excesiv? Doar că aici e o mare păcăleală, va veni vremea să ne uităm la ce se ia şi la ce se dă şi să vedem că statul nu poate funcţiona fără banii noştri. Altfel spus, ce ne-au dat unii cu dreapta, ne iau aceiaşi cu stânga, sau invers. Totul e să pui Votul pe ăla care dă, nu pe ăla care se mai gândeşte, care calculează, care respectă un deficit bugetar şi nişte reguli economice.

(Dumitru Manolăchescu)