E bine, e remontant să crezi în Moș Crăciun. Un Moș care nu poate fi decât bun, darnic, înțelept, frumos. E bine să-ți lași sufletul să colinde de Moș Crăciun. Colindul te face mai bun, mai darnic, mai înțelept, mai frumos. Și câtă nevoie avem să fim mai..., mai..., mai...! Nu doar de Crăciun, dar asta-i altă poveste.

Moșul ar trebui să fie întotdeauna vesel. Dar nu e, pentru că în numele lui oamenii se omoară unii pe alții. Cum să mai fii vesel?! Trăim într-o lume care are mare nevoie de bunătate, dărnicie și înțelepciune. Iar Moș Crăciun nu are suficiente resurse ca să ni le bage în minte și în inimă pe toate, uneori e nevoie să ne găsim drumul și fără lampa de siguranță de la sania cu reni a Moșului. Uneori e nevoie să fim buni, darnici și înțelepți și fără să ne spună Moș Crăciun. Dar cine mai știe, cine mai înțelege nevoile, speranțele, spaimele oamenilor?!

Crăciun e singurul Moș în care cred necondiționat, de când eram copil. Pe drum, mintea și inima mea au pierdut o mulțime de Sfinți, dar într-o firidă l-am găsit mereu pe Moș Crăciun. Poate și pentru că e o sărbătoare a familiei, a copiilor mari și mici, a sufletului care simte nevoia să creadă în Dumnezeul din oameni. Pentru mine, Moș Crăciun este o reprezentare a credinței în tot ce e bun și frumos în om.

Acum, că v-am spus toate intimitățile astea altfel bine ascunse, vă las să vă bucurați de cei pe care-i iubiți și în care credeți, să vă desfătați sufletul la lumina bradului și colindul copiilor. Vă doresc un Moș Crăciun darnic, un an nou bun și luminos!

Dumitru Manolăchescu