Adevăr grăit-a răposatul Fănuş Neagu, la Brăila totul se-ntâmplă între o înjurătură şi-un şiş sub coaste în mahala. Numai că eu, incurabil optimist, nici măcar pe mai-marii PSD nu i-aş fi crezut capabili de atâta mârlănie locală. Se pare, însă, că exemplul de perfect prost gust oferit de capii Famigliei de la Centru este molipsitor şi pentru baronaşii din teritoriu. Aşa se face că preşedintele Consiliului Judeţean Brăila acţionează ca un mahalagiu în relaţiile cu jurnaliştii incomozi. Îi înjură, îi porceşte, îi ameninţă, iar pe femei nu le scoate din „panarame, fâţe, nenorocite”. Trist, foarte trist şi îngrijorător este că mahalagismele unui mitocan cum este baronul local Bunea (numele soţiei...) Stancu (prenumele său) Gheorghe (numele lui de familie) sunt ascultate cu un zâmbet complice întipărit pe faţă de un om pe care nu l-am asociat, până acum, cu mârlăniile: ministrul Apărării, fostul prefect de Harghita Mircea Duşa. Şi toate astea doar pentru că, atunci când judeţul trebuia deszăpezit de firmele controlate de însuşi preşedintele CJ Brăila, şeful suprem se afla în concediu în Austria, la schi sau cumpărături, nu mai contează. Supărător, nu? Cum să fii în două locuri în acelaşi timp?! Dar, desigur, avem conducătorii pe care-i merităm, Bunea Stancu Gheorghe fiind ales prin vot, de brăileni, în funcţia de şef al judeţului. Un mârlan care a adunat în câţiva ani o avere de nabab, un mitocan care face şi desface destinele oamenilor, o lichea care „dă picioare în gură” ziaristelor pentru că aşa a învăţat el că se poartă şeful cu subordonaţii. Iar ziariştii ce altceva să fie decât nişte subordonaţi Puterii?!

Poate n-ar trebui să ne intereseze prea mult ce face preşedintele unui Consiliu Judeţean aflat la sute de km. depărtare, numai că proastele obiceiuri se iau neaşteptat de repede. E suficientă o legislatură cu 70% majoritate în Parlament şi ţi se urcă mitocănia şi mârlănia la cap. Exemple am destule, le ştiţi şi dvs., excesele de limbaj ale puternicilor zilei nu i-au ocolit pe reprezentanţii Mediei româneşti din 1990 încoace, indiferent ce partide s-au aflat la Putere. De sus şi până jos, înjurăturile, trivialităţile, ameninţările şi miştourile îndreptate împotriva ziariştilor sau membrilor Opoziţiei politice şi civice s-au ţinut lanţ; de la Iliescu, Băsescu, Năstase a învăţat mult, mult prea mult Victor Ponta, care poate primi diplomă de excelenţă în domeniu. Iar exemplul lor a fost urmat cu determinare şi pasiune în teritoriu, acolo unde baronii locali tind să se eternizeze. Pentru că adevărata putere politică o deţin aceştia, nu miniştrii sau preşedinţii efemeri de la Bucureşti. La urma-urmei, PDL a fost măturat de la guvernare de o coaliţie condusă de baronii locali pe care premierul de atunci, M.R. Ungureanu, nu mai putea sau nu mai voia să-i servească. Acum e la fel, unul ca Bunea Stancu Gheorghe face şi desface funcţii la instituţii-cheie din judeţul lui şi chiar pe plan naţional. Acest analfabet, care a adunat terenuri şi case şi conturi în bănci care-ar umple-o pagină de ziar, nu poate fi însă admonestat de şeful său de partid, Victor Ponta, pentru că mitocanul cotizează cu sume serioase la bugetul PSD, puterea e la el, la banii şi produsele alimentare cu care îşi cumpără electoratul sărac şi naiv. Nu contează ce pregătire ai, ce caracter ai, ce imagine ţi-ai făcut în zona pe care vrei s-o reprezinţi în Parlament sau ca ales local, important e să te implici cu toate puterile, mai ales cele financiare, în campania electorală, să donezi sume importante către casieria partidului. Restul... e floare la ureche, mai ales când nimereşti o conjunctură politică de tipul celei din 2012, în care românii au dorit mai mult decât orice să-i pedepsească pe cei care i-au dezamăgit şi înfuriat cu tăieri de lefuri, pensii, indemnizaţii şi tot ce s-a mai putut tăia.

Aş zice că suntem, totuşi, departe de proastele maniere de guvernare locală folosite în judeţele din sud-estul ţării. Presiunile pe independenţa presei locale pot fi, însă, extrem de diverse, iar acest lucru e foarte bine cunoscut şi de politicienii din Secuime. Pe culoarele, la bufetul Parlamentului, prin antecamerele ministerelor din Bucureşti oamenii politici învaţă nu doar „la gât cravata cum se leagă nodul”, vorba lui Eminescu, ci şi cum să-ţi anihilezi adversarii. Iar dacă adversarii ăştia se-ntâmplă să fie nişte „fâţe şi panarame” din presă, cu atât mai lesne. Să sperăm că ai noştri vor rezista prostului exemplu oferit de politicienii de la Bucureşti.