Ministrul Justiţiei se joacă de-a democraţia. Înghesuie o sută-două de oameni  într-o sală şi se face că-i ascultă vorbind despre cele două ordonanţe cu care dumnealui vrea să-i fericească pe Liviu Dragnea şi Dan Voiculescu. Ordonanţe făcute, să fim bine înţeleşi, special pentru aceşti oameni.

Majoritatea celor prezenţi în micuţa sală au fost împotriva ordonanţelor. Mi-a plăcut Gigi Becali, cred că era singurul de-acolo care ştia din interior ce înseamnă să fii puşcăriaş într-o închisoare care te torturează 24 de ore din 24 prin lipsă de spaţiu vital şi lipsă de hrană. Şi totuşi, Becali n-a fost de acord cu ordonanţele. Bravo lui!

Nu ştiu ce va face ministrul Justiţiei, căruia nu i-am învăţat încă numele, asta poate şi pentru că mi-e imposibil să-l privesc sau să-i ascult inepţiile fără să mă cuprindă o acută durere de cap. Are câteva soluţii doar: să le treacă asumându-şi-le, ceea ce-ar fi periculos pentru el; să le vâre pe gâtul Guvernului, prin asumare în Parlament, sau să le arunce în braţele Parlamentului, pentru o dezbatere transparentă şi în cunoştinţă de cauză. S-ar putea să mai fie una: renunţarea la proiectul graţierii şi la modificarea Codului Penal. Dar aşa ceva nu cred să se întâmple, mai degrabă se vor amenda câteva articole, nu prin părţile esenţiale – nimeni nu se va lega de articolele de lege care-l salvează pe Liviu Dragnea de judecată în cel de-al doilea său dosar.

Între timp, ţara dă în clocot. Străzile marilor şi micilor oraşe (până şi în judeţul baronului Dragnea s-a făcut un protest...) încep să se umple în fiecare duminică cu manifestanţi care strigă lozinci împotriva Guvernului, împotriva PSD, pentru democraţie şi transparenţă. Minunat lucru, oameni de toate vârstele se duc la proteste cu căţei şi copii mici, n-au nicio intenţie belicoasă. Moise Guran se declara mândru că e român după manifestaţia de duminică din Capitală şi alte oraşe ale ţării. Am avut şi eu sentimentul ăsta, dar mă întreb ce va urma şi, mai ales, cât va ţine mişcarea asta.

Dacă premierul Grindeanu va ceda insistenţelor preşedintelui său de partid şi va semna cele două Ordonanţe, România este pusă cu spatele la zid, iar preţul acestor legi cu dedicaţie va fi uriaş: neîncrederea românilor în Justiţie, în clasa politică, în statul de drept va urca la cote insuportabile. Cât despre ce vor zice statele UE şi lumii, nu merită să mai vorbim. Nu cred că premierul Grindeanu va avea tupeul să-i refuze pe Dragnea şi pe ministrul Justiţiei. Copil ascultător, va asculta de „tata” Dragnea şi „mama” Tăriceanu (asta ca să vedeţi că mă mai uit şi pe site-ul ziarului...) şi va semna Ordonanţele.

Încerc să găsesc şi-un lucru bun în toată nenorocirea care ne paşte: s-ar putea ca oamenii să înţeleagă, în sfârşit, jocul ticălos al liderilor PSD-ALDE împotriva Justiţiei şi al statului de drept. S-ar putea ca românii care au votat PSD să priceapă că au fost înşelaţi-cumpăraţi cu nişte creşteri de pensii-lefuri şi desfiinţări de taxe-impozite, dar n-am mari speranţe în schimbarea asta de atitudine a celor trei milioane de „fani” din nucleul dur al PSD. Altceva s-ar putea, însă, întâmpla: cei care n-au fost deloc la vot să înţeleagă că asta nu-i o soluţie. După cum se vede, dacă nu votezi, eşti nevoit să ieşi în stradă şi să protestezi. Pe frig, pe ploaie, pe ninsoare, pe soare, cu căţel, copil şi ce mai ai în dotare.

Îmi fac curaj, vă daţi seama, nu sunt deloc convins că se va întâmpla minunea asta. Sunt foarte curios, însă, cum va gestiona în continuare cuplul iresponsabil politic Dragnea-Tăriceanu această criză de încredere foarte serioasă cu care se confruntă după nici o lună de guvernare „în folosul poporului”. Al cărui popor, oare? Că nici măcar „poporul pesedist” nu pare prea încântat de soluţia oferită de ministrul Justiţiei pentru mărirea spaţiului vital din puşcării. S-ar putea ca intrarea în vigoare a Ordonanţelor cu pricina să salveze nişte politicieni corupţi, dar s-ar mai putea întâmpla ceva: să dea startul unei rezistenţe serioase la Guvernarea PSD-ALDE. O rezistenţă a societăţii civile înfuriate şi dezamăgite, nu a unei Opoziţii penibile.

(Dumitru Manolăchescu)