Dac-ar putea vorbi, mormanul de pământ din faţa Prefecturii ar fi un martor foarte valoros. Pământul acela a auzit, a simţit şi-a văzut multe. A simţit mai ales minciuna care însoţeşte explicaţiile autorităţilor locale, gen: nu avem nimic cu statuia lui Mihai Viteazul, vrem doar să delimităm centrul nou de centrul vechi, construit de comunişti.

Iniţiativa consilierilor municipali de etnie română, prin care cer primăriei, printre altele, reducerea înălţimii acelei coline de la 5 m. la 1,5 m., este una superfluă, răspunsul primarului Antal era dinainte cunoscut: „Nu suntem de acord cu propunerea, există şi-aşa o foarte mare diferenţă de nivel între cele două pieţe, iar degajarea acestui spaţiu ar fi o mutare absurdă, care ar implica nişte cheltuieli în plus”. Simplu, urmând o logică etnică, nu urbanistică: nu puteţi interveni pe nicio cale, nici măcar una legală, atunci când e vorba despre o hotărâre luată de cei care fac jocurile în administraţia locală.

Să stăm strâmb, pe colină, şi să judecăm drept: Piaţa Mihai Viteazul, aia comunistă, arată foarte bine acum datorită eforturilor de reamenajare pe care le-a susţinut întreaga comunitate româno-maghiară, inclusiv primarul Antal Arpad. Piaţa Libertăţii, cea înnobilată de vechime şi simboluri, dar cu valoare arhitecturală amestecată, arată şi ea foarte bine acum, datorită eforturilor aceleiaşi comunităţi şi aceluiaşi primar. Dl. Antal a străbătut un drum pentru care merită felicitat, dar în final drumul ăsta ar trebui să unească cele două pieţe, nu să le despartă. Fie şi simbolic. Numai că aici apare o problemă: eu unul nu cred că Antal Arpad este atât de obtuz încât să urască trecutul comunist doar pentru că aparţine unei epoci damnate, ignorând faptul că blocurile şi Casa de cultură sunt atât de utile prezentului capitalist. Casa de cultură nu este un monument arhitectonic, dar nici o blestemăţie – poate fi comparată cu clădirea Consiliului Judeţean, pe care nimeni n-o dezavuează acoperind-o cu mormane de pământ; că nu este folosită aşa cum ar trebui, că nici acum nu are un stăpân cumsecade, asta-i altă dandana, despre care se pot vorbi şi scrie multe. Iar blocurile care străjuiesc Piaţa Mihai Viteazul nici nu arată rău, cu mici eforturi ar putea fi puse mai mult în valoare.

Deci nu despre asta, cred eu, e vorba. Din câte îmi dau seama, autorităţile locale traversează un exces de orgoliu partinic şi etnic, care s-ar putea traduce şi-aşa: „Nu ne întoarcem de pe drumul pe care am apucat, mormanul de pământ acolo rămâne, suntem majoritari la noi acasă şi facem ce vrem, chiar dacă minoritatea locală se simte agresată. Nu ne dă nimeni lecţii de corectă purtare sau de armonie arhitecturală”. De cealaltă parte, desigur, stau de pază sentimentele naţionale româneşti, care vor să vadă statuia Viteazului din orice punct al oraşului. Greu de împăcat sentimentele astea atât de numeroase...

Evident, mesajul autorităţilor locale udemeriste este unul abscons: există „motive urbanistice” foarte serioase, menite să acopere „rana” creată de construcţiile comuniste pe faţa atât de curată a unui oraş care nu dărâmă, totuşi, blocurile urâte ridicate peste tot de fostele autorităţi ceauşiste. Pentru unii dintre noi lucrurile sunt clare din acest punct de vedere, pentru alţii, nu. Pe mine m-ar mai interesa răspunsul la o singură întrebare: pe mormanul de pământ din faţa Prefecturii vor fi plantaţi nişte „copăcei” de 6-7-8 metri înălţime?! Că dacă răspunsul e „da”, atunci e clar că primarul Antal lucrează cu jumătăţi de adevăruri, dacă nu cumva ne minte de-a dreptul. Până să se lămurească lucrurile, vom vedea mult şi bine mormanul de pământ într-o zonă care ar merita altă soartă, chiar dacă Prefectura nu este o instituţie agreată de autorităţile locale.

Dumitru Manolăchescu