ACTUALITATE 15 noiembrie 2016

EDITORIAL. Despre ruşi, americani, poziţia caprei şi resemnarea mioritică

de Covasna Media | 239 vizualizări

Tendinţa e spre roşu în politica vecinilor europeni. Bulgaria, Moldova, Ungaria, Serbia, Cehia, Slovacia – ţări care i-au renegat pe sovietici la începutul anilor ’90 şi-au reconsiderat, treptat, poziţia faţă de Rusia lui Putin.

Motivul reorientării nu-i greu de aflat – lipsa de coerenţă a politicilor Uniunii Europene, ofensiva permanentă a preşedintelui rus, politica falimentară a europenilor în chestiunea imigranţilor, nivelul de trai încă scăzut în multe state europene din fostul bloc sovietic. Iar acum, ca un bonus nesperat nici măcar de Rusia: victoria lui Donald Trump în alegerile americane. Ce să mai zic de Trump?! Mai rău nu doar pentru americani, ci pentru întreaga lume nici că se putea. Ce are, în schimb, România pe lângă ea? Pe cine se bazează? Polonia. Polonia. Polonia. O naţiune puternică, războinică şi dreaptă. Şi cam atât, că „prietenii” noştri de secole, turcii, s-au dat şi ei cu Rusia.

„Suntem înconjuraţi, scapă cine poate!” – acesta va fi sloganul României după alegerile din 11 decembrie, când la Putere în ţara noastră vor veni, probabil, urmaşii unui fost preşedinte şcolit la Moscova. Vor scăpa cei care, urmând pilda Mântuitorului, îşi vor întoarce şi celălalt obraz spre a fi strivit de bocancul rus. Ceilalţi vor lua drumul munţilor, precum înaintaşii lor ilegalişti de după al doilea război mondial prin Făgăraş.

E doar un scenariu. Din păcate, însă, e destul de aproape de realitate. Vom fi încă o dată părăsiţi de America lui Trump şi cedaţi sferei de influenţă ruseşti. Dar nu trebuie să ne speriem. Ruşii nu ne vor călca teritoriul nici cu tancul, nici cu bocancul. Războiul în Europa nu va escalada în această manieră pentru că s-ar produce mari tulburări. Ruşii n-au nevoie de teritoriu, ci de influenţă şi putere economică. Va fi suficient să se infiltreze în economia românească, unde au pătruns deja destul de mult. Ortodoxia le va fi reazem de nădejde în războiul ciudat care ne va lăsa fără identitate, ne vom pupa de trei ori pe gură şi vom lua poziţia caprei – obiceiuri pe care ruşii le apreciază la maxim în manieră modernă: pupă-l în bot şi papă-i tot...

De fapt, de ce ne e frică? Ce ne-au adus nouă americanii şi europenii, altceva decât un model de stat cu mari reţineri în a cheltui fără socoteală (zgârcenie adică...), campanii nesfârşite ale procurorilor împotriva unor hoţi care furau de la stat, dar mai dădeau şi partidelor, prietenilor politici şi ceva firimituri vulgului, distrugerea capitalului autohton şi favorizarea celui străin – ne-am vândut ţara, cum ar veni... Toate astea şi încă multe altele pe care nu le mai amintim aici n-au umplut buzunarele românilor decât cu promisiuni, aducând în acelaşi timp nesiguranţă, sărăcie, tulburare psihică şi frustrare maximă printre potentaţii politici ai României – nişte bieţi oameni cumsecade, iubitori de neam şi ţară, obligaţi să stea prin puşcării, să dea declaraţii, să-şi denunţe amicii şpăguitori sau primitori, să renunţe la funcţii politice bine plătite. O întreagă tragedie demnă de clasicii greci, că de americani nici nu vrem să mai ştim, bine c-a ieşit Trump şi ne-a întors faţa către Est, către Ţarul Putin, slăvit fie-i numele acum şi-n vecii vecilor Amin!

Dac-o luăm prea în serios ne ducem la balamuc şi nu e cazul, e nevoie să ne păstrăm umorul, cumpătul şi luciditatea, chiar dacă ofensiva pro-ruşilor care ne înconjoară nu ne dă prea multe speranţe. Rămân la următoarea părere, pe care o susţin şi-o semnez: America nu ne va părăsi de tot, Trump nu va putea să-şi facă prea mult de cap, scutul de la Deveselu va funcţiona, Uniunea Europeană îşi va reveni şi va pune mare preţ pe loialitatea noastră (o loialitate pe care nu o mai găseşte la unguri, bulgari, sârbi, cehi, slovaci şi moldoveni), iar Rusia... Ei bine, Rusia va face tot ce poate ca să ne adoarmă şi să ne fure ce mai e de furat: istoria, visurile, sufletul. De noi depinde cum vom reacţiona, ce poziţie vom adopta.

Cât despre clasa noastră politică atât de versatilă, eu cred că va accepta influenţa rusească şi poziţia caprei cu resemnare mioritică, dacă nu cumva cu un zâmbet şmecher pe sub mustaţă: „I-am păcălit şi de data asta”... Cine pe cine păcăleşte, rămâne de văzut!

Dumitru Manolăchescu

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.