Atunci şi-au pierdut viaţa 8 persoane, iar peste 1.600 au fost rănite sau reţinute abuziv

Parchetul General a decis redeschiderea Dosarului Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990.

Dan Voinea, fost procuror militar, a declarat că acest dosar este gata din 2008, că toate victimele au fost audiate, toate probele au fost administrate.

„S-au stabilit toate capetele de acuzare şi în mod paradoxal, acest dosar a fost închis. Nu pot să comentez această decizie. Ceea ce este de criticat pe lângă această abuzivă închidere a unui important dosar este şi faptul că nu a existat preocupare, deşi din oficiu procurorii trebuiau să o facă, şi din punct de vedere al pagubelor aduse economiei. Vinovaţii sunt, există în dosar cu nume şi prenume, şi încadrarea juridică. Toţi cei care au condus represiunea din 13 – 15 iunie 1990”, a declarat Dan Voinea.

„Urmează ca redeschiderea urmăririi penale în cauză să fie supusă, conform legii, confirmării judecătorului de cameră preliminară competent din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție”, a comunicat Parchetul General.

Despre Mineriada 13-15 iunie 1990

Mineriada din 13-15 iunie a fost a treia, din seria celor 6 astfel de evenimente care au avut loc în România postdecembristă: prima mineriadă a fost în ianuarie 1990, a doua în februarie 1990, a patra în septembrie 1991 – cea care a dus la căderea guvernului Roman, a cincea în ianuarie 1999 şi a şasea în februarie 1999.

În iunie 1990, minerii au venit la Bucureşti, de data aceasta pentru a-i evacua din Piaţa Universităţii pe „golanii” care participau la Marea manifestaţie împotriva comunismului.

În timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, au fost devastate sălile de curs şi laboratoarele Institutului de Arhitectură, ale Facultăţii de Geologie, Geografie, Istorie, Limbi străine, Litere, Matematică şi Fizică, clădirea Poliţiei Capitalei, Ministerul de Interne, precum şi sedii ale partidelor de opoziţie.

Bilanţul oficial a fost de 6 morţi, însă asociaţiile victimelor mineriadelor susţin că au fost peste 100; potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, în 13-15 iunie 1990 şi-au pierdut viaţa 8 persoane, peste 1.600 au fost rănite sau reţinute abuziv.

Contextul în care a avut loc mineriada din 13-15 iunie 1990

Mitingul anticomunist, organizat de societatea civilă, partidele de opoziţie şi mişcările studenţeşti, începuse la 21 aprilie 1990, ca o manifestare de comemorare a eroilor Revoluţiei din 1989. Ulterior acestei zile, tinerii au blocat circulaţia în Piaţa Universităţii, declarată „Zonă liberă de neocomunism”, iar manifestaţia a continuat timp de aproape două luni.

Protestatarii cereau adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, independenţa Televiziunii şi adevărul despre Revoluţia din Decembrie 1989. Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara propunea ca „legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”, să existe în legea electorală „un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării”, menţionându-se că „a fi fost membru de partid nu este o vină”, dar că „activiştii au fost acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidului comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta”. Punctul 8 mai propunea „reducerea prerogativelor” funcţiei de Preşedinte, „după modelul multor ţări civilizate ale lumii”, iar „prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute”.

Evenimentele din iunie 1990 au început când forţele de ordine au primit ordin să elibereze Piaţa Universităţii de miile de manifestanţi care protestau faţă de politica dusă de puterea instalată după revoluţia din decembrie 1989. Ordinul dat în seara de 12 iunie 1990 a fost pus în aplicare în 13 iunie. La 14 iunie, au sosit la Bucureşti două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului.

Cronologia evenimentelor

13 iunie 1990:

– la ora 4.00 dimineaţa, forţele de ordine intervin pentru a-i evacua pe greviştii foamei din Piaţa Universităţii

– corturile în care stăteau aceştia sunt strânse şi distruse

– se fac arestări, iar cei care scapă se refugiază în holul Intercontinentalului

– au loc confruntări violente între poliţie şi demonstranţi; autobuzele poliţiei sunt incendiate; sunt atacate şi incendiate sediile Poliţiei Capitalei, ale Ministerului de Interne şi ale Serviciului Român de Informaţii

– mii de manifestanţi ocupă curtea Televiziunii şi forţează intrarea în clădire; emisia este întreruptă

– după reluarea emisiei, preşedintele de atunci, Ion Iliescu, transmitea la radio şi la televiziune un Apel: „Este clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic la 20 mai 1990. Ne adresăm tuturor cetăţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă cu toată hotărârea actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate. Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.

– ordinea este restabilită in cursul nopţii, de către unităţi militare

14 iunie 1990

– sosesc două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului

– din balconul Guvernului, preşedintele Ion Iliescu îi îndeamnă să meargă în Piaţa Universităţii „pentru a face curăţenie”

– încep violenţele dintre studenţi şi mineri

– în timpul confruntărilor, laboratoarele şi sălile de curs de la Facultăţile de Geologie, Geografie, Istorie, Limbi Străine, Litere, Matematică, Fizică sunt devastate

– martorii acelor evenimente au relatat de-a lungul timpul despre arestări făcute la indicaţia minerilor şi despre molestarea cruntă a unor oameni nevinovaţi

– sediile unor partide politice de opoziţie sunt devastate, precum şi cele ale unor ziare şi reviste independente

– minerii îşi dobândesc renumele de „organ neoficial de represiune”

– minerii sunt convocaţi la Complexul Expoziţional, unde Ion Iliescu le-a mulţumit

15 iunie 1990 

– continuă arestările celor implicaţi în demonstraţia din Piaţa Universităţii

– opinia publică internaţională îşi manifesta stupoarea faţă de ororile de la Bucureşti; posturile de televiziune şi marile cotidiene din toată lumea transmit ştiri şi reportaje despre mineriada de la Bucureşti

16 iunie 1990 

– Guvernul afirmă într-un comunicat: „În legătură cu actele de barbarie din 13-14 iunie, Guvernul a dispus luarea unor măsuri concrete şi hotărâte pentru anchetarea şi tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi. De asemenea, a dispus cercetarea actelor de molestare reclamate în zilele următoare”. Se mai face menţiunea că au fost reţinuţi 1021 suspecţi.

– Emil Constantinescu, pe atunci profesor la Facultatea de Geologie, a depus la Parchetul General o plângere în numele Universităţii bucureştene, devastată în acele zile de mineri.