O altfel de „armată“, în războiul cu inamicul nevăzut
„Orice se întâmplă, noi trebuie să lucrăm. Trebuie să fim puternici și să știm că împreună vom învinge”
Căutăm, parcă astăzi mai intens ca niciodată, în noianul de informații, vești, strigăte și șoapte eroii, salvatorii, speranța. A devenit o misiune în a-i aplauda, stima și respecta pe cei care ne pot proteja și aduce înapoi viețile de acum câteva luni, dinainte de pandemie. Așa i-am găsit pe medici, paramedici, asistenți, infirmiere, pompieri, în primul rând. Dar „prima linie” e mult mai lungă decât atât. Iar printre cei care merită menționați, aplaudați, stimați și respectați sunt, fără îndoială, vânzătorii și ceilalți lucrători în comerț, care prin munca lor neobosită ne ajută să credem că, până la urmă, s-ar putea să nu fie totul chiar atât de rău.
În cazul lor, al lucrătorilor din comerț, linia dintre curaj, asumare, luptă pentru supraviețuire, respectiv risc și frică este foarte fină, după cum am putut observa din documentarea pe care am realizat-o pentru acest material. Toți se tem, dar frica de a pierde locul de muncă sau mijlocul de trai este încă, în multe dintre situațiile întâlnite, mai mare decât cea de COVID. De asemenea, mai sunt și cei care nu pot să stea cu mâinile în sân în astfel de momente și au găsit soluții și au luat măsuri care să îmbine supraviețuirea cu protecția.
Cei cu pâinea cea de toate zilele
Cel mai renumit patron de brutărie din țară, care este totodată și patron de club de fotbal, Diószegi László se numără printre cei care cred că prima linie de luptă împotriva coronavirusului este puternică și datorită lucrătorilor în comerț, de la vânzători, la distribuitori și până la brutari.
„Lumea o să se raporteze altfel nu doar la doctori și asistente, ci și la lucrătorii comerciali care au stat pe baricade ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cred că și ei merită aplauze, fiindcă, într-adevăr au fost foarte mulți oameni care au stat acasă, dar ai noștri, din magazine și brutarii au stat pe baricade pentru că suntem o ramură principală, împreună cu cei cu lapte, carne. Orice se întâmplă, noi trebuie să lucrăm. (...) Trebuie să fim puternici și să știm că împreună vom învinge. Eu sunt foarte optimist. Nici eu și nici angajații nu am stat acasă nicio zi. În primele zile și eu am simțit că aș putea să cedez, să stau acasă două-trei zile, că nu mai pot. Dar m-am gândit că magazinele trebuie să fie aprovizionate. Iar dacă eu stau acasă două-trei zile, atunci cum să nu se sperie angajații. Și așa nu a fost nicio zi în care să nu fim aici, la brutărie. Lumea trebuie să stea liniștită că nu o să rămână fără mâncare. Am făcut repede un stoc mare de făină, pentru două luni de zile, și de drojdie. La mine nu a existat nicio clipă incertitudine sau temere că lumea rămâne fără pâine”, ne-a spus Diószegi László, patronul brutăriei Diószegi, unde lucrează aproape 220 de angajați la brutărie și 15 la cofetărie.
Acesta ne-a spus și că, într-adevăr, și afacerea sa a resimțit scăderi în vânzări, însă că lucrurile revin, încetul cu încetul la normal.
„Noi suntem în prima linie, trebuie să producem pâine, fiindcă lumea trebuie să și mănânce ceva. Slavă Domnului că nu am avut până în momentul de față niciun caz de COVID19 și sperăm că nici nu vom avea. Eu așa spun, că încet-încet lucrurile o să revină la normal. Și producția a scăzut foarte mult. Lumea a stat acasă și a început să facă fel și fel de pâine artizanală. Dar încet-încet simt că producția o să crească la loc, pentru că poate oamenii și-au dat seama că e foarte frumos să faci acasă pâine, o dată, de două ori, de cinci ori, dar apoi e prea mult. Eu sunt optimist. Cred că în foarte scurt timp va reveni la normal economia noastră, a țării”, a mai spus patronul brutăriei cu sediul în Sfântu Gheorghe.
„Cel mai simplu și cel mai la îndemână ar fi fost să ne lingem rănile, dar nu suntem genul”
Capacitatea de adaptare la noile vremuri este una demnă de apreciat, după cum ne arată și echipa din spatele primului magazin fără ambalaje din județ, „Lucky Day Fancy Shop” din Sfântu Gheorghe. Aici, oamenii s-au pliat repede pe nevoile actuale și au decis să livreze produsele de pe rafturi la domiciliul clienților. Așa că duc alimente vrac, produse de curățare și de îngrijire naturiste, bere artizanală, ceaiuri și ciocolată sau chiar legume și verdețuri proaspete de sezon – ridichi, sfeclă, spanac, ceapă verde, crescute de producătorii locali. Astfel vin și în întâmpinarea agricultorilor, dar și a clienților care din anumite motive nu pot ieși din casă ca să meargă la piață.
„Cel mai simplu și cel mai la îndemână ar fi fost să ne lingem rănile, să așteptăm să ne ajute cineva și să ne plângem de milă, dar cum nu suntem genul, am încercat să acoperim segmentele lipsă de pe piață. Așa că am început să livrăm acasă produse care să fie aproape de sufletul nostru până la urmă, produse care să fie proaspete și de la producători autohtoni. Încercăm să facem astfel încât să ajungă produsele de la producătorul local la consumator, pentru că și producătorului îi este mai greu din cauză că nu are aceeași piață de desfacere pe care a avut-o înainte de criză și consumatorului îi este mult mai greu, pentru că nu are acces la toate produsele pe care și le-ar dori. De asemenea, producătorii de bere care au avut peste 80% din încasări de la Horeca și de la festivaluri și cei mai mulți s-au pregătit pentru perioada de vară și au comandat foarte multe materii prime pentru bere și au rămas cu stocurile în magazin. Și noi am fi putut să trimitem berile înapoi să nu ne expire, dar am ales să facem ceva ca să ajungă la consumator și să îi ajutăm și pe producători. De azi avem și bere la draft la domiciliu”, ne-a spus proprietarul magazinului, Józsi Győző.
În ceea ce privește riscurile la care se expun pentru că interacționează cu clienții, acesta a precizat că sunt asumate, pentru că „riscul economic este mult mai mare decât cel de sănătate”.
„Trebuie să muncim că dacă nu muncim nu ne dă nimeni”
Alte exemple de perseverență vin din rândul vânzătorilor din piață. Și aceștia sunt conștienți de riscuri, dar spun că nu s-au gândit să abandoneze, deși efectele pandemiei se resimt în încasările mai mici.
„Cei de la piață s-au obișnuit cu situația, cu toate că frica există în sufletul oricui. Ne-am adaptat situației. Noi am pus un panou pentru distanțarea la un metru și jumătate. Am pus o sticlă care să protejeze și să nu existe contact între vânzător și cumpărător și purtăm mănuși, mască. Totuși, nu toți au făcut același lucru. Nici nu ne-am gândit să abandonăm. Noi nu avem voie să ne oprim pentru că trebuie să merg mai departe. Numărul cumpărătorilor a scăzut foarte mult, dar acum sunt mai multe livrări la domiciliu pentru cei care nu pot ieși din casă. Mă bucur că se vinde măcar puțin pentru că s-au făcut și ridichile, spanacul și n-aș vrea să le duc la angro”, ne-a spus Alic Cucu, un producător local, întâlnit în Piața din Sfântu Gheorghe.
La Întorsura Buzăului piața agroalimentară s-a redeschis, marți, 14 aprilie, pentru prima dată după decizia Comitetului Local pentru Situații de Urgență care interzicea „organizarea de târguri și piețe pe raza Orașului Întorsura Buzăului până pe data de 31.03.2020, cu posibilitatea de prelungire”.
„Trebuie să muncim că dacă nu muncim nu ne dă nimeni. Avem echipamente de protecție, ni le procurăm singuri. Lumea stă în case, nu prea vine să cumpere, dar dacă am auzit că s-a deschis piața, am venit, că nu putem lăsa marfa să se strice", spune Valentin, un producător de legume prezent marți în piața centrală din Întorsura Buzăului.
Respectul pentru reguli și oameni, mai important ca oricând
Este important de discutat și aspectul celor care pur și simplu nu vor să respecte regulile impuse de magazine și autorități și pun astfel în pericol pe toată lumea, inclusiv pe vânzătorii care, la finalul zilei, indiferent de numărul mic sau mare de clienți, se întorc acasă, la familiile lor.
„Din punctul meu de vedere, toți cei care lucrează sunt niște eroi, dar până la urmă, asta este sarcina lor. În cazul fiecăruia dintre noi sunt situații normale și situații mai dificile. Un militar, de exemplu, pe timp de pace are o viață mai ușoară, iar pe timp de război o viață mai dificilă. Așa este și în cazul medicilor și al vânzătorilor. În cazul celor din urmă, ei nu sunt eroi pentru că lucrează în această perioadă, ei sunt eroi pentru că se confruntă, din păcate, cu niște oameni care nu întotdeauna se comportă ca niște oameni. Unii chiar nu respectă nicio regulă. Văd că fiecare firmă în parte a adoptat anumite măsuri de protecție, dar chiar și dacă scrie că trebuie să păstrezi distanța minimă de un metru și jumătate, iar oamenii nu țin cont, devine foarte greu să îi protejezi”, este de părere președintele Camerei de Comerț și Industrie, Edler András-György.
Pe de altă parte, unii vânzători spun că seriozitatea și optimismul îi ajută să treacă cu bine peste fiecare zi.
„Venim la lucru cu gânduri bune, fără frică. Dacă suntem protejate, nu are de ce să ne fie teamă. Să știți că oamenii sunt foarte ordonați, păstrează distanța, au măști și, dacă e cazul, așteaptă liniștiți rândul. Eu cred că toată lumea trebuie să fie optimistă și să ne desfășurăm activitatea liniștiți, cu seriozitate, fără frică”, spune, într-un material realizat de Consiliul Județean, numit „Eroii noștri”, Maricica Cioran, vânzătoare într-un magazin din Sfântu Gheorghe.
Covasna, cea din spatele galantarelor, adică mai exact din magazine, brutării și piețe, dovedește mult curaj și asumare, dincolo de imperfecțiunea umană, care, bineînțeles, că nu poate fi scoasă din discuție. Dar este util să ne gândim, măcar puțin, că fără oamenii care sunt dispuși să continue lupta optimiști, mergând zi de zi la serviciu, în ciuda riscurilor, altfel ar fi arătat traiul nostru, al celorlalți. Și poate mai util ar fi să rămânem și de acum încolo la recunoștința și mulțumirile pe care le simțim față de vânzători și alți comercianți acum. Și, în același timp, să nu uităm să ne îndreptăm gândul bun și către poștași, distribuitori, șoferi, polițiști, jandarmi, militari și mulți, mulți alții. Chiar și către noi înșine, cei care respectăm regulile și avem grijă de cei din jur.
Iulia Drăghici – Taraș
Daniela Luca
David Leonard Bularca