Pe scena festivalurilor din întreaga țară, poate ai remarcat-o ca pe micuța crețulină cu o energie molipsitoare și un zâmbet larg. Diana Lofogătu, astăzi în vârstă de 25 de ani, este una dintre acele persoane care par că s-au născut cu muzica în sânge. Originară din Sfântu Gheorghe, Diana a crescut pe ritmuri difuzate de Atomic TV, a evoluat pe scenele din oraș și din afara lui. Însă, dincolo de toate acestea, Diana este acum și profesoară de canto și se dedică în totalitate pasiunii sale. Află din acest interviu cum arată drumul din spatele scenei – ore întregi de muncă, sacrificii, dar și bucurii imense. Descoperă ce înseamnă să crești cu muzica, cum a învățat că talentul nu e suficient fără perseverență, și cum reușește să îi inspire pe cei mici să-și urmeze visul.

- Cum a început povestea ta cu muzica? Îți mai amintești primul moment în care ai simțit că „asta vrei să faci”?

Încă de mică eram foarte atentă și reacționam la tot ceea ce înseamnă sunet, muzică, cântam și săream în pătuț pe melodiile de pe Atomic Tv încă de dinainte să învăț să merg. Nu știu care a fost momentul decisiv, însă am simțit dintotdeauna că m-am născut pentru muzică și că aceasta este calea pe care trebuie să o urmez.

- Ai avut un model sau un om care te-a inspirat să cânți de mică?

Nu știu dacă am avut un om care m-a inspirat, însă cu siguranță am avut alături mulți oameni care m-au încurajat, printre primele persoane enumerându-se educatoarele de la grădiniță. Le tot spuneau părinților mei să mă înscrie la cursuri de canto, că sunt foarte talentată, însă ai mei nu tratau cu mare seriozitate recomandările. Se gândeau că toți copiii cântă și că nu este nimic ieșit din comun, până când și-au dat seama că din momentul în care deschid ochii dimineața și până pun capul pe pernă seara, nu mă opresc din cântat. Am avut și am în continuare norocul de a avea alături o familie și oameni care mă susțin în acest parcurs muzical. 

Dacă ne raportăm la alți interpreți, care m-au determinat și inspirat să continui acest drum pur și simplu prin valorile pe care le prezentau, prin calitățile vocale excepționale, vă pot înșira zeci de nume. Când eram mică îmi doream „să fiu și eu ca interpretul X”, însă odată cu trecerea timpului, mi-am dorit să găsesc esența vocii mele și să multiplic harul cu care m-am născut, fără a încerca să copiez pe cineva.

Am realizat că muzica este o artă care pătrunde în viața fiecăruia dintre noi și cel mai corect este să fim autentici, să ne dăm voie să simțim și să o putem exprima exact așa cum ne dictează sufletul.

- Cum a fost perioada facultății la Brașov? Ce ai învățat acolo, dincolo de muzică?

M-am bucurat de fiecare moment petrecut în anii de studenție și îmi voi aminti cu drag de acea perioadă. Am întâlnit profesori și colegi devotați acestei meserii, oameni foarte talentați cu care am colaborat pentru numeroase recitaluri și concerte, cu care am legat prietenii pe viață și care au avut un aport enorm la evoluția mea ca artist și ca om. Pe lângă partea teoretică ce ține de tehnica vocală și muzică în general, am învățat că nu trebuie pierdută calitatea umană și că multele ore de studiu, consecvența și determinarea sunt imperios necesare evoluției. Practic, dacă este luată în serios, muzica te disciplinează. Doar bazându-te pe talent nu poți face performanță. Trebuie să fii dispus să faci anumite sacrificii pentru a ajunge la un nivel înalt.

- Ai avut momente în care te-ai gândit să rămâi acolo sau să mergi în alt oraș mai mare? Ce te-a făcut să te întorci în Sfântu Gheorghe?

Încă din primul moment am ales Brașovul pentru a-mi continua studiile, dar nu pot spune ca nu m-am gândit cum ar fi viața într-un oraș mai mare. Brașovul a ajuns să-mi fie oraș de suflet și iau în considerare varianta de a mă muta înapoi, însă nu este o decizie luată 100% momentan, deoarece întreprind activități pe care le desfășor în ambele orașe și tot ar presupune să fac naveta între ele. În Brașov fac parte din trupa Kontraband, cu care colaborez deja de aproape 3 ani și alături de care cânt la numeroase evenimente private, evenimente de tip corporate, am cântat și la Oktoberfest Brașov, Oktoberfest Sibiu, Retromania, evenimente caritabile, cum ar fi Brașov Beauty Tattoo Expo 2024.

În Sfântu Gheorghe, în toamna anului trecut am început să predau cursuri de inițiere vocală, celor dispuși să își iasă din zona de confort, să își dezvolte creativitatea, inteligența muzicală și să înțeleagă fenomenul care stă la baza producerii vocii umane. Cursul este destinat atât copiilor, cât și adulților, care își doresc să își descopere vocea. 

Pe lângă toate astea, sunt administratorul magazinului de îmbrăcăminte de damă „Chic Goddess Boutique”, pe care îl puteți găsi vis-a-vis de ANAF. 

Din păcate, pandemia m-a făcut să mă întorc în Sfântu Gheorghe. Fiind la facultate aproape de casă, mi-a fost la îndemână să revin, având în vedere că toată activitatea se desfășura online. După ridicarea restricțiilor am decis să rămân și să fac naveta.

- Ce înseamnă pentru tine Sfântu Gheorghe? Cum vezi scena muzicală de aici?

Sfântu Gheorghe înseamnă acasă. Mereu va avea o însemnătate aparte pentru mine. Aici m-am născut, aici am crescut, aici m-am dezvoltat din foarte multe puncte de vedere și cel mai important, aici mi-am început activitatea artistică. Mă bucur că întotdeauna pe scena muzicală din Sfântu Gheorghe a fost adusă în prim-plan muzica în diverse forme și expresii, a reunit artiști de prestigiu și a creat programe pentru toate gusturile. Chiar în luna decembrie a anului trecut, am avut onoarea de a fi solistă la Concertul de Crăciun în cadrul Stagiunii de Concerte Simfonice, la Teatrul „Tamási Áron”, interpretând alături de artiști extraordinari din Sfântu Gheorghe, Brașov și Ciuc, piese laice și de Crăciun cunoscute. A fost prima mea apariție pe scenă în orașul natal, în care am interpretat muzică clasică. Îmi doresc ca acesta să fi fost doar începutul și să pot oferi în continuare publicului de aici momente pline de emoție. 

- Cum e să lucrezi cu copiii? Ce îți place cel mai mult la orele de canto?

Este o provocare să lucrezi cu cei mici deoarece ei fiind în formare, au nevoie încă de la început de îndrumări sănătoase. Trebuie să te informezi și să cauți mereu metode de a-i înțelege și de a-i face să înțeleagă atât partea teoretică, cât și aspecte legate de viață în general. Apar generații care dau startul unor provocări pe termen lung, fiind necesar ca ideile abordate până în acel punct să fie adaptate în pas cu vremurile. Această ramură pe care m-am axat eu, muzica, impune pe lângă abordarea tehnicii vocale și lucrul cu emoțiile. Muzica în esență înseamnă emoție, iar copiii mici au FOARTE multe emoții. Trebuie să le oferi un spațiu sigur în care se pot exprima liber, să fie ei înșiși și să îi ajuți să își înțeleagă și stăpânească trăirile. Dar această provocare vine la pachet și cu împlinirea sufletească de a contribui la dezvoltarea armonioasă a acestor omuleți. 

Îmi place că fiecare este diferit, fiecare vine cu ceva nou de la o oră la alta. Este incredibil volumul de informație pe care îl acumulează și cât de repede îl pun în practică, dacă le este totul clar. Sunt niște copii minunați și sunt recunoscătoare pentru toată încrederea pe care o au în mine, atât ei, cât și părinții lor.

- Ai vreo poveste sau moment memorabil cu unul dintre elevii tăi? Poate un moment în care te-au surprins?

În luna martie, două dintre elevele mele au participat la primul lor concurs de interpretare vocală, desfășurat în Zagon. Este vorba despre Sofia Aiteanu și Emma Cândea, ambele în vârstă de 8 ani. Cu doar 5 luni de canto, Sofia a obținut premiul I, iar Emma premiul al II- lea. M-au surprins amândouă și nu pentru faptul că au obținut premii. Bineînțeles că rezultatele au reprezentat motiv de bucurie, dar mai mult m-a încântat perseverența și mobilizarea de care au dat dovadă înainte și în timpul concursului. Au înțeles exact câtă pregătire presupune un astfel de concurs și și-au luat în serios rolul și atribuțiile. Este un aspect foarte important pe care încerc să îl cultiv încă de la început. Ambele fetițe au o dorință de învățare nemărginită, nu le este teamă să încerce lucruri noi și consider că în timp vor ajunge să reprezinte orașul nostru în spațiul cultural- artistic.

- Crezi că un copil dintr-un oraș mic are, în muzică, aceleași șanse ca unul dintr-un oraș mare?

Aici vorbim de egalitate de șanse în ideea în care ambii copii, au posibilitatea de a începe acest parcurs muzical. Dacă nu se depun eforturi și nu există posibilități din cauza unor medii defavorizate sau din cauza familiei poate (sunt părinți care nu își doresc și nu acceptă această meserie pentru copiii lor), nu putem vorbi de egalitate. Și dacă ne raportăm la doi copii care provin din medii similare, poate exista și acolo o notă discordantă dacă unul studiază, iar celălalt se bazează doar pe talent.

Cum spuneam și mai sus, talentul nu este totul. Talentul este un dar de la Dumnezeu, pe care doar cel ce îl primește este capabil să-l valorifice. Rezultatele nu ezită să apară pentru cei ce muncesc și depun eforturi în acest sens. Talentul reprezintă 1%, restul de 99% este reprezentat de muncă, studiu, devotament. Când ești bun, apar oportunități la fiecare pas, trebuie doar să ai deschiderea de a le accepta. Mai ales că pentru continuarea studiilor în domeniu, ești nevoit să pleci într-un oraș mare, unde te poți face remarcat foarte ușor.

Așadar, un copil dintr-un oraș mic, care are toate datele, care este trup și suflet implicat în studiu, în muzică, poate avea aceleași șanse, dacă nu chiar mai multe decât un copil dintr-un oraș mare, care se bazează doar pe talentul pe care îl are.