Georgiana şi Alexandra Neacşu au 12, respectiv 9 ani, dar au problemele unui adult trecut prin multe chinuri ale vieţii. Au rămas fără mamă acum şapte ani, iar tatăl le-a murit acum cinci ani. De atunci sunt în custodia concubinei tatălui lor şi tot de atunci au început şi problemele care le vor maturiza mult prea devreme.

Cea mică, Alexandra, priveşte mult în gol însă este atentă la ce povesteşte sora ei mai mare. Intervine din când în când să completeze ce spune Georgiana. Cea mare e volubilă şi impresionează cu vocabularul şi stilul de a povesti. Îi dau lacrimile câteodată, dar poate să şi zâmbească atunci când vorbeşte des pre lucrurile frumoase din viaţa ei. Georgiana spune că problemele au început acum ceva mai mult de un an când fratele celei care le avea în grijă a încercat să se „apropie” mai tare de ea. Din acel moment, fosta concubină a tatălui lor, Liliana Toderică, n-a mai fost nici mamă, nici tutore, nici prieten. Au depus plângeri la Protecţia copilului şi la Poliţie, dar problema cea mai mare era acasă. De aceea au fugit la nişte rude, apoi la bunica şi apoi din nou la rude. „Nu puteam să rămânem prea mult la nimeni. Toţi aveau familiile şi problemele lor. Şi de aia de fiecare ...

Georgiana şi Alexandra Neacşu au 12, respectiv 9 ani, dar au problemele unui adult trecut prin multe chinuri ale vieţii. Au rămas fără mamă acum şapte ani, iar tatăl le-a murit acum cinci ani. De atunci sunt în custodia concubinei tatălui lor şi tot de atunci au început şi problemele care le vor maturiza mult prea devreme.

Mature înainte de vreme

Cea mică, Alexandra, priveşte mult în gol însă este atentă la ce povesteşte sora ei mai mare. Intervine din când în când să completeze ce spune Georgiana. Cea mare e volubilă şi impresionează cu vocabularul şi stilul de a povesti. Îi dau lacrimile câteodată, dar poate să şi zâmbească atunci când vorbeşte des pre lucrurile frumoase din viaţa ei. Georgiana spune că problemele au început acum ceva mai mult de un an când fratele celei care le avea în grijă a încercat să se „apropie” mai tare de ea. Din acel moment, fosta concubină a tatălui lor, Liliana Toderică, n-a mai fost nici mamă, nici tutore, nici prieten. Au depus plângeri la Protecţia copilului şi la Poliţie, dar problema cea mai mare era acasă. De aceea au fugit la nişte rude, apoi la bunica şi apoi din nou la rude. „Nu puteam să rămânem prea mult la nimeni. Toţi aveau familiile şi problemele lor. Şi de aia de fiecare dată, trebuia să ne întoarcem în casa asta“ spune Georgiana.

Mai mult pe drumuri

Mai mult pe drumuri cu toate că ar fi putut avea un acoperiş deasupra capului, respectiv apartamentul lăsat de tatăl lor, surorile Neacşu se văd la un moment dat puse şi în situaţia de a rămâne fără nicio bucăţică din moştenirea de la părinţi. Printr-o manevră abilă, locuinţa de serviciu a tatălui lor intră în posesia Lilianei Toderică, care la mai puţin de o lună renunţă la custodia fetelor. Cea care a fost soţia poliţistului George Neacşu şi tutorele fetelor reuşeşte în scurt timp să câştige un apartament şi să scape de copilele incomode.

Înapoi şi de la capăt

Comisia Inspectoratului Judeţean de Poliţie, care i-a acordat locuinţa Lilianei Toderică, se sesizează şi face un act adiţional prin care repartizează câte o treime din apartament fiecărei persoane: două treimi celor două fetiţe şi o parte Lilianei Toderică. Cu sprijinul familiei Maniga, Alexandra şi Georgiana îşi cumpără bucata de apartament pe care trebuie însă să o părăsească din cauză că, rămase fără tutore, trebuie să plece la orfelinat.

„Ca într-un roman de Dickens”

La această oră fetele sunt în custodia Centrului de Plasament nr.2 din Tg. Secuiesc şi frecventează singurele clase de limba română din liceul din oraş. Liliana Toderică a dat în judecată comisia pentru schimbarea hotărârii de repartizare a locuinţei de serviciu a tatălui fetelor şi aşteaptă un verdict favorabil care să o facă stăpână pe întregul apartament. Comisarul şef Corneliu Câmpeanu, şeful IPJ Covasna, spune că timpul îi va da dreptate. „Când am văzut situaţia în care sunt copilele am avut senzaţia că trăiesc într-un roman de Dickens. Nu puteam accepta că fiicele colegului nostru nu vor rămâne cu nimic de pe urma muncii tatălui lor.”

Casa de copii nu e acasă

Georgiana speră ca în momentul în care lucrurile se vor linişti să se poată întoarce acasă. „Nu-i rău la Târgu-Secuiesc, dar vrem înapoi la ai noştri. Am mai stat singure şi când eram mai mici şi putem să stăm din nou, chiar şi singure, numai să avem unde. Oricum ne vor ajuta şi bunica şi rudele şi cu siguranţă şi doamna Maniga. Cu ei ne simţim acasă”.

Dan Manolăchescu