ACTUALITATE 14 noiembrie 2008

Cu drapelul pe vârf

de Covasna Media | 350 vizualizări
Povestea pe care o veţi citi este cea a unui fost vânător de munte „infiltrat” ca jurnalist într-o zi din viaţa unui actual vânător de munte. 24 de ore petrecute în compania plutonului de cercetare al batalionului 22 Vânători de munte „Cireşoaia” din Sf. Gheorghe mi-au adus aminte de momentele petrecute în armată, de onoare, de datorie, de respect. Momentul a fost unul special: în fiecare an unitatea „de la gară”, cum îi mai spunem, urcă pe cel mai înal vârf al României (Moldoveanu 2545m) pentru a onora memoria vânătorilor de munte. O tradiţie ce se păstrează cu sfinţenie indiferent de con diţiile meteo pe care toamna târzie le poate impune la o asemenea altitudine. Plecăm duminică seara din Sf. Gheorghe spre Curtea de Argeş. Vom urca Făgăraşul din parte sudică a muntelui, dar numai a doua zi dimineaţă. Se înserează deja când ajungem la baza ...

Povestea pe care o veţi citi este cea a unui fost vânător de munte „infiltrat” ca jurnalist într-o zi din viaţa unui actual vânător de munte. 24 de ore petrecute în compania plutonului de cercetare al batalionului 22 Vânători de munte „Cireşoaia” din Sf. Gheorghe mi-au adus aminte de momentele petrecute în armată, de onoare, de datorie, de respect. Momentul a fost unul special: în fiecare an unitatea „de la gară”, cum îi mai spunem, urcă pe cel mai înal vârf al României (Moldoveanu 2545m) pentru a onora memoria vânătorilor de munte. O tradiţie ce se păstrează cu sfinţenie indiferent de con diţiile meteo pe care toamna târzie le poate impune la o asemenea altitudine.

Plecăm duminică seara din Sf. Gheorghe spre Curtea de Argeş. Vom urca Făgăraşul din parte sudică a muntelui, dar numai a doua zi dimineaţă. Se înserează deja când ajungem la baza urcuşului unde găsim loc de popas la o stână părăsită. În timp ce un foc jucăuş luminează şi încălzeşte noaptea poveştile despre armată curg. Retrăiesc momente familiare de camaraderie cu mai veteranii sau mai tinerii militari ai plutonului de cercetare. Sunt mândri că sunt cei mai buni, iar rezultatele obţinute pe la diverse competiţii de-ale lor îi recomandă. Dormim pe unde apucăm pe câteva scânduri până în jurul orei 5 şi ceva când se dă deşteptarea. Plecăm în sus pe un urcuş destul de abrupt. Ritmul este terifiant. Nimeni nu se opreşte, nimeni nu comentează. Dacă vrei să priveşti cum ţopăie caprele negre prin jur poţi să o faci din mers. Primul popas este chiar vârful pe care îl atingem în două ore jumate. Pentru mine este un record. Pentru veterani, cu siguranţă, nu! Noroc că mai sunt printre noi câţiva tineri care urcă pentru prima dată pe cel mai înalt vârf al ţării. Poze alături de drapelul care va sfârşi în bătaia vânturilor iernii aşa cum îi stă bine unui drapel al unul batalion de vânători de munte. Coborâm tot în forţă. În total 5 ore dus-întors cu tot cu pauză. Pe drum poveştile se înteţesc. Cei mai tineri ascultă pveşti despre cum s-a scris istoria recentă a vânătorilor de munte. Concursurile câştigate, participările pe teatre de operaţiuni ca Afganistanul, istorioarele cu eroi care mai sunt în viaţă spun multe despre faima armei sub care-şi servesc patria tinerii militari. Sunt şi eu, din nou, mândru că am fost vânător de munte şi chiar sunt fericit că am avut şansa să-i retrăiesc momente ce le credeam demult închise într-un sertar al memoriei. Înapoi la stână unde constatăm, acum pe lumină, că mizeria lăsată de turişti este uriaşă. Strângem totul, mulţumiţi că măcar până în primăvară va rămâne curat. Asta a fost povestea mea. În stilul mai milităros specific armatei ceea ce s-a întâmplat la începutul lui noiembrie s-a comunicat astfel: Activitatea a fost organizată şi condusă de Cpt. Gaiţă Liviu, care anul acesta a fost însoţit în dificila misiune de către cpt. Onuţ Ciprian, Plt. Vrînceanu Mihai, Plt. Neagu Petre, Sg. Prundar Marius şi soldaţii gradaţi voluntari Bohăţel Nicolae, Matyas Csaba, Rusu Constantin, Costea Bogdan, Marin Alexandru, Lauriuc Adrian şi reprezentantul mass-media locală Dl. Dan Manolăchescu. Toată echipa s-a comportat admirabil pe întreaga misiune, a suportat toate greutăţile specifice unei astfel de provocări, au împărtăşit împreună gustul victoriei, iar militarii angajaţi au dovedit încă o dată că alegerea acestei profesii reprezintă şi un crez, nu doar siguranţa zilei de mâine. Căpitan Liviu GAIŢĂ

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 3

Adaugă comentariu
''panoramix'', 19 august 2010
Ps. Dupa numarul de comentarii poti sa-ti dai seama ca tot ce tine de patriotism si de dragoste de tara moare incet !!!
''panoramix'', 19 august 2010
Cinste lor ! Pentru acesti oameni armata romana trebuie sa faca mai multe !!! Am fost si eu vanator de munte la UM.01042 cURTEA DE ARGES si stiu ca vanatorii de munte sant oameni bine antrenati si citeste integral
rzv, 17 august 2010
respect liviu gaita si toti ceilalti militari
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.