Csilla Manolatos: „Câteodată am impresia că am capul plin de pălării”
În lumea designului vestimentar, există artiști cu adevărat remarcabili, precum Csilla Manolatos, din Sfântu Gheorghe, care transformă lâna brută în opere de artă tridimensionale, unice în felul său și care ne amintesc de eleganța pe care o aveau femeile în trecut, atunci când își accesorizau aproape orice ținută cu o pălărie. Cu toate că a studiat Dreptul și are o carieră în domeniul juridic, latura ei creativă a impulsionat-o să își aleagă un hobby mai puțin obișnuit. Csilla îmbină tehnici străvechi cu designul modern și creează pălării sofisticate, care adaugă un strop de magie și rafinament și celor mai banale ținute. Artista ne-a deschis ușa în universul său fascinant al creației de pălării din lână, iar prin acest interviu te invităm să îl explorezi și tu. Află din următoarele rânduri de ce este atât de unică lâna împâslită, care este procesul de creație a unei pălării, de la idee la produsul finit, dar și despre planurile în ceea ce privește deschiderea unui atelier.
– Ai fost implicată în crearea articolelor de îmbrăcăminte încă din copilărie. Cine ți-a insuflat această pasiune? De unde se trage?
Una dintre cele mai dragi amintiri o am încă din primul an de liceu, când, în vacanţa de vară, am început să-mi croiesc și să-mi cos haine singură, fără nici o îndrumare, folosindu-mă de mașina de cusut pe care am moștenit-o de la bunicul meu. Am început cu lucruri simple care, cu timpul, nu știu cum, au devenit tot mai sofisticate. Am învăţat să fiu atentă la detalii, stârnită de observaţiile tatălui meu, care, atunci când terminam ceva de cusut, îl lua și-l întorcea pe toate feţele, apoi, cu zâmbetul lui discret, numai de mine perceput, în care se ascundea un amestec de mirare-candoare-bucurie, dar şi mândrie, îmi spunea cu blândețe, dar și cu o fină și aproape insesizabilă ironie, că o haină trebuie să arate bine și pe dos, atunci când e dezbrăcată. El a fost cel care m-a cizelat.
– De ce ai ales să folosești pâslă pentru a crea pălării? Care sunt calitățile acestui material pe care le apreciezi cel mai mult?
În realitate, eu nu folosesc pâslă, adică lâna gata împâslită, ci lâna brută așa cum rezultă ea imediat după tunsul oii, fără a fi prelucrată, ci doar spălată, pieptănată și eventual vopsită. Calitatea lânii naturale este că ea ține de cald când e rece și oferă un efect de răcorire când e cald, are proprietatea de a se aerisi astfel că nu capătă miros, este plăcută la atingere datorită conținutului de keratină, are calități antistatice și respinge apa.
– De ce crezi că această tehnică străveche și-a pierdut din popularitate?
Într-adevăr, este o tehnică străveche. Wikipedia ne spune că ea datează încă din anul 6500 î.Hr. Dar totuși, iată că a supraviețuit timpului și a dat dovadă că poate renaște într-un design modern și inovator. Popularitatea cred că și-a pierdut-o din cauza modului de viață al omului modern, mereu grăbit. Industria textilă a venit ca o consecință a grabei noastre și îmbrăcămintea produsă în serie a luat locul celei create manual, deși obiectele create manual au o poveste a lor și conțin energia creatorului.
– Care este procesul de creație a unei pălării, de la idee la produsul finit?
Procesul de fapt începe, pur și simplu cu o „viziune”. Văd cu ochii minții un nou model de pălărie și mă apuc de treabă. Câteodată am impresia că am capul plin de pălării. Tehnica este 100% manuală și presupune, așezarea smocurilor de lână brută, în straturi, straturi, pe un tipar impermeabil, tiparul fiind acoperit de jur împrejur cu lână. Apoi cu ajutorul apei calde, a săpunului și a forței exercitate prin presarea și frecarea cu mâinile, smocurile de lână se încâlcesc și formează un material foarte rezistent care, grație tiparului se transformă direct în obiectul de îmbrăcăminte fără a mai fi nevoie să fie croită și cusută. Astfel, îmbrăcămintea sau accesoriile de îmbrăcăminte sunt realizate efectiv dintr-o singură bucată fără nici o cusătură, ca o construcție 3D, lucru extrem de particular în creația vestimentară. Deci să creez haine și pălării fără să croiesc cu foarfeca și fără să folosesc ac și ață, pe mine, obișnuită cu croitul și cusutul, m-a fascinat de la bun început fiind ceva cu totul și cu totul inedit.
– Cum ți-ai dezvoltat stilul de-a lungul timpului? Care au fost sursele principale de inspirație?
Bazele le-am învățat la Casa Míves din Sfântu Gheorghe de la Tóth-Birtan Tinka și Kolozsi Ildikó și tot lor le pot mulțumi pentru întâlnirea cu artista Pocs Judith din Ungaria. Ea a fost invitată să țină un curs de pălării și a fost o interacțiune care m-a marcat cu adevărat. De la ea am învățat că toate pălăriile pe care le aveam „în cap” le pot crea exact așa cum mi le imaginez. Și chiar așa se întâmplă de fiecare dată. Ies exact așa cum mi le imaginez. Ceva se întâmplă de rămân și eu surprinsă.
– Ce tipuri de pălării creezi cel mai des sau pe care le consideri cele mai reprezentative pentru stilul tău?
M-am tot jucat cu modelul de pălărie coif cu diferite aplicații de materiale sclipitoare, paiete sau diverse textile lucioase. Mă fascinează proprietatea lânii de a putea „înghiți” prin împâslire aceste materiale textile fără a fi cusute. Pur și simplu, dacă peste straturile de lână încă neîmplâslite aplicăm aceste țesături, ele prin împâslirea lânii se încorporează în ea, realizând o fuziune interesantă.
– Lucrările tale au fost prezentate în expoziții și diverse evenimente de modă. Care au fost experiențele tale cele mai memorabile în cadrul acestor evenimente?
Am avut o experiență emoționantă în primăvara anului trecut la București, când lucrările mele au fost expuse în Galeria HNK deschisă de Hamid Nicola Katrib, un pictor și designer de interior româno-libanez foarte cunoscut. M-am mai bucurat de încă două experiențe dragi, aici acasă, la Sfântu Gheorghe și un pic mai departe, la Timișoara. La Sfântu Gheorghe, în acest an, am fost invitată să participat la Săptămâna Designului, un cadru de prezentare a designerilor locali, din ţară, dar şi din străinătate. Cireașa de pe tort a fost Expoziția Bienală de Design Internațional Timișoara „Interdesign 2022”, organizată de Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Acolo am avut marea surpriză ca din toți participanții secțiunii Textile design, să fiu unul din cei doi creatori selectați și recunosc că este o mare satisfacție pentru mine că pălăriile mele apar în Albumul „Interdesign 2022”.
– Creațiile tale se pot integra ușor în vestimentația de zi cu zi a iubitoarelor de modă? Sau sunt mai degrabă accesorii pe care le poartă la ocazii speciale?
Pălăriile pe care le-am creat până acum cred că sunt puțin cam sofisticate pentru a putea fi purtate zi de zi, dar așa sunt create ele. Pur și simplu simt că ele, de undeva din afara mea s-au cerut a se naște așa. S-au creat parcă de la sine fără să mă gândesc cine și unde le va purta. Până la urmă sunt clar pentru ocazii speciale, dar cred că depinde și de stilul iubitoarei de modă.
– De ce crezi că tot mai multe femei „uită” să mai fie elegante și optează pentru confort?
Femeia de azi are o viață încărcată și cred că este un motiv serios pentru care și eu aleg destul de des confortul. Dar cred totuși că sunt ocazii când ne dorim eleganță și strălucire.
– Care sunt proiectele sau direcțiile în care dorești să te îndrepți în viitor? Mulțumesc!
Împreună cu soțul meu avem în construcție un proiect ce cuprinde și un atelier pentru creațiile mele și dacă o să am parte în continuare de sprijin divin, aștept curioasă să fiu surprinsă de noi inspirații și oportunități.