O analiză recentă arată că restanţele la credite au crescut de 11 ori în ultimii patru ani.

Dacă pe vremea bunicilor noștri datoriile semnificau ceva aproape rușinos și atârnau ca o piatră grea de reputația cuiva, în ziua de astăzi situația s-a schimbat și se spune că omul de rând nu reușește să realizeze nimic în viață dacă nu are... credite. Și vorbim aici în primul rând despre datoriile către bănci sau alte organisme care acordă împrumuturi – mai mari sau mai mici, mai avantajoase sau mai dezavantajoase din punct de vedere al dobânzilor. Datoriile au ajuns să creioneze stilul de viață al românilor, astfel că mulți dintre noi sunt „datori vânduți” pentru credite luate fie pentru o casă, fie pentru o mașină sau chiar și pentru câte o „nevoie personală”. Majoritatea acestor datorii s-au format prin credite, cele mai multe contractate până la mijlocul lui 2010, când mai exista o oarece stabilitate financiară și o oarecare siguranță a locurilor de muncă. Așa se face că, după 2008 (anul declanșării crizei), s-au văzut cazuri în care oameni simpli, deveniți proprietari cu datorii ale unor apartamente prin credite au ajuns să nu mai poată plăti ratele lunare și să rămână nu doar fără bani ci și fără... case. Pentru că, dincolo de credite și datorii, mai există și restanțele, cele care par să-i copleșească pe tot mai mulți români care nu reușesc să-și achite obligațiile financiare.

Restanţele la credite, de 11 ori mai mari decât în 2008

În luna iulie a acestui an, restanțele la creditele românilor urcaseră de 11 ori față de valoarea celor din octombrie 2008; astfel, dacă în urmă cu patru ani aceste restanțe erau de 2,5 miliarde de lei, în urmă cu două luni ele totalizau 26,79 miliarde de lei (6,1 miliarde de euro).

Iar covăsnenii nu stau deloc mai bine decât alții, un studiu recent al celor de la Econtext.ro arătând că restanțele la credite au crescut între 8 și 12 ori în județul Covasna, situație în care se mai află și vecinii noștri din Bacău și Vrancea. Așa se face că dacă la finele lui 2008 valoarea restanțelor la credite în județul nostru se ridica la 9.741.285 lei, în luna iulie a acestui an valoarea acestora a ajuns la 95.200.000 de lei (peste 21 de milioane de euro).

Potrivit statisticilor existente la Banca Națională a României (BNR), în luna iulie a acestui an creditele în lei însumau 598,4 milioane de lei în județul Covasna – din care 534,6 milioane de lei reprezintă credite curente, iar 63,8 milioane de lei reprezintă restanțe. Agenții economici au credite în valoare de 306,2 milioane de lei, în vreme ce creditele populației însumează 292,1 milioane de lei. Cele mai mari credite ale populației sunt cele de consum (224,2 milioane de lei), urmate de creditele „pentru alte scopuri” (44,7 milioane de lei) și creditele pentru locuințe (20,8 milioane de lei). În statistica sa, BNR arată că creditele restante se referă doar la principal şi nu includ poziţii extrabilanţiere, fiind considerate restante creditele care în ultima zi lucrătoare a lunii pentru care s-a efectuat raportarea au înregistrat întârzieri la plată de cel puţin o zi. Conform BNR, creditele pentru locuinţe includ „creditele acordate gospodăriilor populaţiei în scopul investirii în locuinţe pentru utilizare proprie sau pentru închiriere, inclusiv în scopul construirii sau în scopul renovării locuinţelor” iar creditele „pentru alte scopuri” includ creditele acordate gospodăriilor populaţiei altele decât creditele pentru consum, creditele pentru locuinţe şi creditele pentru dezvoltarea afacerilor (cum ar fi pentru consolidarea datoriilor, finanţarea educaţiei etc.).

Restanţa – oaia neagră a creditului

În ceea ce-i privește pe oamenii obișnuiți, cei mai mulți dintre ei încearcă să-și achite creditele fără a acumula restanțe, tocmai pentru că acestea din urmă sunt păcătoase și de temut, deoarece fac să se acumuleze alte și alte datorii.

Lina Cristea are 52 de ani și spune că i s-a întâmplat, la un moment dat, să acumuleze restanțe la un credit, din cauză că avea mai multe împrumuturi și nu mai reușea să le acopere pe toate în fiecare lună.

„Am luat mai multe împrumuturi – unul de la o bancă, altul de la o casă de ajutor pentru pensionari și al treilea de la o organizație financiară nebancară, unde trebuia să plătesc  săptămânal rata. Creditul de la bancă l-am luat în urmă cu cinci ani, ca să mai aranjez ceva prin casă, celelalte două în ultimul an, când mi s-a îmbolnăvit soțul și a trebuit să-l opereze. Pot spune că e cumplit de stresant și abia dacă mă descurc de la o lună la alta. Am rămas și cu restanțe, de ce să zic că nu? Și le recuperez greu, pentru că veniturile nu mi se măresc, prețurile cresc și traiul se scumpește de la o zi la alta. Nu e o plăcere să stai cu emoții lună de lună, drămuind fiecare leu ca să poți plăti creditele”, spune femeia, apreciind că deși sunt o pacoste, creditele până la urmă sunt o necesitate fără de care mulți nu ar reuși să se descurce. Lina Cristea spune că nici nu poate fi vorba despre ceva economii și că, dincolo de banii pe care-i drămuiește pentru traiul zilnic, toate veniturile sale și ale soțului – ambii fiind încă salariați, se duc pe credite.

Îndatoraţi pe 20 de ani

Andreea și Alexandru sunt doi tineri care, deși nu s-au căsătorit încă, au ales să-și cumpere împreună un apartament; au făcut un credit imobiliar și acum au căsuța lor.

„Vorba vine că-i a noastră, că 20 de ani de acum încolo, cât plătim la credit, e a băncii în fapt... Restanțe? La o rată lunară de 900 de lei nu ne permitem să rămânem restanți, pentru că asta înseamnă să intrăm într-o datorie pe care nu ne-o permitem din start, mai ales că restanțele implică și penalizări”, spune Andreea.

„Mi-am făcut un credit pentru nevoi personale acum patru ani. La început totul a fost bine, îmi plăteam ratele la timp, nu am avut probleme. După trei ani cursul valutar a crescut atât de mult, încât mi-a fost foarte greu să plătesc. Dacă primele rate erau de 150 de lei, acum am ajuns la rate de peste 250 de lei. Acum sunt restantă cu două rate, ceea ce înseamnă că nu voi mai putea accesa un credit timp de câțiva ani pentru că am ajuns pe lista neagră a restanțierilor. De fapt nu îmi pare rău că am ajuns pe această listă, măcar e sigur că nu mă mai împrumut o vreme. În orice caz, îi sfătuiesc pe toți care vor să își facă un credit, să se gândească de cinci ori înainte să facă acest pas. E drept, fără credit nu prea ai cum să îți cumperi lucruri mai valoroase, și astfel intrăm într-un cerc vicios”, spune la rândul său Emilia, în vârstă de 28 de ani.

Dincolo de statisticile realizate de instituții, se situează însă oamenii și nevoile lor financiare, iar într-o lume tot mai competitivă și distantă, e mai greu să te împrumuți la rude sau cunoscuți. Așa se face că oamenii, în funcție de situația lor materială sau socială, ajung să se împrumute și de la alte organisme – case de ajutor reciproc, organisme de împrumut nebancare, iar cuantumul acestor împrumuturi, precum și valoarea restanțelor, nu pot fi identificate.

Economii puţine sau deloc

În vreme ce unii au credite, restanțe și datorii, există și oameni care reușesc să pună ceva de-o parte – renumiții „bani albi pentru zile negre”. Un top recent al economiilor, în funcție de valoarea acestora în fiecare județ, arată că românii mai au și bani de economisit, cei mai mulți bani puși deoparte fiind, evident, în județele mari și cu forță economică. În vreme ce bucureștenii stau cel mai bine la economii – cu 36.671.600.000 de lei depozite în bănci, covăsnenii se situează pe locul 29 între cele 41 de județe, cu economii de 591.400.000 de lei în bănci, la o populație de aproape 230.000 de locuitori. Aceste valori reprezintă însă doar economiile din bănci, în vreme ce economiile oamenilor se mai pot găsi și în diverse investiții cum ar fi aurul și bijuteriile în general, obiectele de artă sau chiar unele asigurări.

„Nu am economii ca depozite la bancă, pentru că pur și simplu nu cred în sistemul acesta... Nici nu am venituri foarte mari, dar e adevărat că de fiecare dată când îmi rămân ceva bani îi investesc în câte o bijuterie din aur: port bijuterii pentru că-mi plac și, pentru că am atât de multe, pot oricând să vând ceva dacă am nevoie de bani”, spune Carmen, o tânără de 26 de ani.

O simplă analiză printre oamenii de rând arată că tinerii nu economisesc mai deloc – fie nu au salarii care să le permită asta, fie au credite și atunci nu le mai rămân bani, fie nu se gândesc atât de asumat la „zilele negre”. Cei care economisesc sunt oamenii trecuți de 35 de ani, cu locuri de muncă stabile și salarii peste medie, sau cei care au lucrat ceva timp în afara țării iar acum își au la păstrare agoniseala din anii de peste hotare. Pensionarii sunt mult mai prevăzători însă decât tinerii și, deși cei mai mulți dintre ei nu au economii foarte mari, aleg să-și plaseze banii „în plus” fie la bancă, fie la alte instituții nebancare, unde primesc totuși și ceva dobânzi pentru depozitele lor. Pe de altă parte, în vreme ce unii reușesc să economisească, alții abia-și pot plăti ratele sau abia pot ajunge cu banii de la o lună la alta.

(monicavajna.wordpress.com)