Naşterea Domnului sau Crăciunul este una din marile sărbători trăite de aproape două mii de ani şi de noi, creştinii de pe aceste meleaguri. Cel mai important aspect al acesteia este naşterea Mântuitorului, Pruncul Iisus venit la „plinirea vremii” pentru a se dărui omenirii ca mijloc de restaurare şi de împăcare a omului cu Dumnezeu. Un nou început pentru ca omul să devină mai bun, mai responsabil faţă de el şi de cei din jur.

Creştinii ştiu acest lucru şi de aceea în fiecare an nu comemorează un eveniment important, ci trăiesc în întreaga lor fiinţă o clipă a eternei bucurii. Desigur vremurile se schimbă şi omul are tendinţa de a nuanţa aceste adevăruri, încearcă să imprime un alt suflu acestei sărbători, comercialul concurează şi de multe ori înlocuieşte spiritualul şi astfel ajungem în situaţii neplăcute când încercăm să trăim Crăciunul fără Hristos-Dumnezeu căci în goana noastră după cadouri uităm ce este mai important: Pruncul Iisus se naşte pentru toţi oamenii într-o iesle sărăcăcioasă, şi pentru mine dar şi pentru tine, dorind să ne înveţe simplitatea, modestia şi profunzimea vieţii.

Hristos se dăruieşte şi vrea să ne înveţe şi pe noi să ne dăruim Lui şi semenilor.

Noi încercăm să dăruim prima dată oamenilor dragi şi apoi lui Dumnezeu dacă mai apucăm, când de fapt ordinea este Dumnezeu şi apoi omul sau mai corect lui Dumnezeu prin om.

Bucuria acestei sărbători privită tradiţional implică o pregătire printr-o perioadă de curăţare sufletească şi trupească (cele 40 de zile de post) şi modelul creştin autentic cuprinde cercetarea sufletului prin Taina Spovedaniei şi ajunşi  la Praznic, participarea la Masa Euharistică adică împărtăşirera cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos. Astfel evităm dezmăţul la un ospăţ exagerat unde mâncăm şi bem, încheiem un an mai bun sau mai rău, adică reducem totul la o masă în familie sau cu cei apropiaţi.

Poporul nostru a ştiut să se pregătească pentru această sărbătoare a bucuriei şi o analiză a colindelor arată că dragostea faţă de om este încununată cu multă filantropie. În această perioadă a anului dorim să dăruim mai mult, să fim împreună cu cei dragi, apreciem mai mult familia şi suntem mai concilianţi. Dar Crăciunul înseamnă un început, posibilitatea de a ne îndeplini destinul de fii ai lui Dumnezeu, fii ai luminii, calitate ce trebuie dovedită prin sentimente, vorbe şi fapte luminoase. Avem şansa de a începe un an nou în care să împlinim poveţele date de Dumnezeu, de a fi uniţi, toleranţi, săritori, de a a avea toate calităţile de fii ai împărăţiei lui Dumnezeu de a face o lume mai bună împlinind binele şi opunându-ne răutăţii.

Dumnezeu ne să stă alături şi cu ajutorul Lui putem face o lume mai bună. Aceste lucruri ne aduce Crăciunul, nouă românilor dar şi nouă tuturor. La mulţi ani!

Pr. Sebastian Pârvu