În cadrul acestui interviu care face parte din campania ziarului Observatorul de Covasna, intitulată „Tineri fără etichete: 20 de portrete”, Codruța Alexandra Neagu, o tânără de 22 de ani din Sfântu Gheorghe, ne-a împărtășit cum a reușit să evolueze de la un copil cu visuri la adult concentrat pe obiective. Absolventă a specializării Calculatoare și Securitate Cibernetică la Facultatea de Sisteme Informatice și Securitate Cibernetică, din cadrul Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”, Codruța Alexandra se pregătește acum pentru un program de masterat în Inteligență Artificială pentru Apărare și Securitate, tot la aceeași academie. În ceea ce privește pasiunea ei pentru arte marțiale, multipla campioană națională, deținătoare a centurii negre, subliniază că acestea au fost și vor rămâne o parte esențială a vieții sale. Cu toate că prioritățile ei s-au schimbat, tânăra își propune să continue să transmită mai departe din pasiunea pentru Ju-Jitsu și să să inspire alți tineri. Despre parcursul ei din ultimii ani și despre planurile de viitor, citiți în următoarele rânduri.

• Ce loc ocupă acum artele marțiale în viața ta?

Artele marțiale au ocupat și vor ocupa mereu un loc important în viața mea. M-au ajutat să mă dezvolt, să ajung persoana ce sunt azi și încă îmi influențează viața în multe moduri. Sportul m-a ajutat în a-mi crea o disciplină proprie, un mod de viață, la a cunoaște persoane noi cu aceeași pasiune sau pasiuni asemănătoare, iubirea pentru sport. Ju-Jitsu definește o mare parte din mine și va rămâne mereu una din activitățile la care mă întorc cu drag, chiar dacă o voi mai practica sau nu la același nivel.

• Ai reușit să obții centura neagră. Ce a însemnat pentru tine acest lucru?

Centura neagră înseamnă un fel de apogeu în cazul gradărilor din artele marțiale. Spui de cineva că are „centura neagră” și te gândești la tot felul de mișcări din filmele de acțiune. Însă acest grad vine după multe antrenamente, multe compromisuri, mult învățat, multă muncă. Ajungi să dobândești un respect față de artele marțiale, față de oameni, față de tine. Însă la final, după cum am fost învățată, „centura e doar de legat pantalonii”, dar este în același timp un simbol care definește stadiul tău în această artă, cu toate că și centurile negre au încă de învățat ca și oricine.

Pentru mine a fost ca un vis devenit realitate, dar nu m-a definit în final, a fost o gradare ca și cele de până atunci care a arătat munca pe care am depus-o.

• Care a fost momentul tău preferat sau cel mai memorabil în timpul antrenamentelor sau competițiilor?

Fiecare moment e memorabil, fiecare competiție are ceva pentru care o ții minte, fiecare antrenament contribuie în final la persoana ta. Momentele mele preferate erau atunci când era ziua cuiva sau când făceam „tunelul” de după o gradare, atunci când aveam petreceri în pijamale, număram împreună flotările sau abdomenele, făceam galerie la concursuri unde eram unul pentru toți, bucuria sinceră când unul dintre noi termina un meci greu, serile din cantonamente și jocurile dintre antrenamente. Cele mai bune momente erau cele în care un sport individual se transforma într-un sport de echipă, formând o familie cu adevărat.

Pe lângă acestea, în cazul meu, emoțiile dinainte de un meci, tremuratul de după, sentimentul din timpul unui meci, cum uiți tot ce se află în exterior și te concentrezi pe momentul prezent sunt cele mai bune și intense minute din cadrul fiecărei competiții, pe care le asociez cu emoțiile dinainte de orice examen sau prezentare pe care o am.

• Ce s-a schimbat din 2019 până în prezent, de la ultimul interviu pe care ni l-ai dat? Cu ce te-ai ocupat în acești patru ani?

S-au schimbat multe din 2019. Am terminat liceul, am terminat facultatea, m-am dezvoltat și am crescut atât de mult. M-am transformat dintr-un un copil cu visuri într-un un adult cu obiective. Singurul lucru care a rămas la fel este dorința de a lupta pentru ceea ce vreau să fac, de a continua să învăț, să încerc activități noi, să muncesc pentru viitorul meu. În ultimii patru ani am fost preocupată în special de școală, de carieră și de ce vreau să fac în viitor. Am terminat o facultate pe care o consider foarte bună, pe un domeniu de viitor și am luat unele din primele decizii ca adult. La fel cum e normal să treacă timpul, să te schimbi ca persoană, prioritățile mele în ultimii ani s-au mai schimbat, am descoperit pasiuni noi, nu am mai pus așa mult accent pe sport ca și în anii de adolescență, dar nu m-am oprit niciodată din a-l face în diverse moduri.

• În ce măsură experiența din artele marțiale te-a ajutat în anii de facultate?

M-a ajutat și consider că a fost un avantaj începând cu proba sportivă pe care a trebuit să o dau la admitere, în 2019, până la probele sportive semestriale pe care a trebuit să le dăm pentru a putea avansa. Am luat parte și în cadrul lotului de Judo al academiei cu care am participat la Campionatul Militar de Judo. Indirect, toată disciplina acumulată pe parcursul anilor petrecuți în sală m-a ajutat să mă adaptez rapid la programul facultății, la stresul ce urma să vină. Munca ce știam că trebuie depusă pentru a vedea rezultate pe termen lung se aseamănă atât de mult cu munca ce trebuie depusă în cadrul antrenamentelor pentru a vedea rezultate la competiții.

Fiecare pas mărunt care a ajutat la formarea mea ca om pe parcursul anilor, unde sportul a avut o influență imensă, a avut un impact în cadrul demersului universitar de acum.

• Cum ai descrie viața la București, în calitate de student? Ce îți place acolo și ce nu?

Aglomerată, într-un cuvânt. Viața de student consider că e plină de lucruri noi, de oameni noi, de visuri împlinite sau distruse și de pasiuni descoperite și noi oportunități. Îmi place viața la București. Ai multe de făcut, te afli în centrul tuturor activităților, dar nu e acasă, cel puțin ca student. Dacă într-un oraș mai mic știi exact ce și unde găsești, pe cine poți suna pentru un sfat dintr-un anumit domeniu, nu prea ai șanse să te rătăcești și dai mereu peste cineva cunoscut, în București nu e același lucru. Aici lucrurile sunt diferite. Și chiar dacă nu e la fel cum am fost obișnuită în Sfântu Gheorghe, Bucureștiul deschide mai multe uși spre o carieră în care eu cel puțin sunt interesată în viitor. Anii studenției sunt anii în care te descoperi puțin mai mult, fiind departe de „acasă”.

• Ai de gând să revii la Sfântu Gheorghe?

În viitorul apropiat, nu. Momentan, interesele mele în ceea ce privește cariera, locul de muncă sau oportunitățile pe care mi le doresc nu pot să apară decât într-un oraș mare. Sunt legată de academie, unde urmează să-mi continui studiile de master. Dar mereu o să mă întorc cu drag în oraș, fiind primul loc numit acasă și o să mă bucur mereu să văd cum, la fel ca în cazul unui om, se dezvoltă din ce în ce mai mult și acesta.

• Ce planuri de viitor ai în ceea ce privește acest sport, dar și cariera ta?

În ceea ce privește acest sport, aștept cu nerăbdare să am timp să continui cu antrenamentele, poate să revin în competiții, poate să încerc sporturi noi inaccesibile în Sfântu Gheorghe. Având în vedere cariera, finalul școlii a venit cu mai multe oportunități pentru mine, dintre care eu sper să fi făcut alegerea potrivită. Sunt încântată în ceea ce privește tot ce urmează și ceea ce poate aduce viitorul, atât în cazul carierei sportive, cât și în cazul carierei profesionale.

• În 2019 spuneai, atunci cand te-am întrebat care este cel mai înalt obiectiv al tău în ceea ce privește sportul, că îți dorești să transmiți mai departe din pasiunea ta pentru Ju-Jitsu. Crezi că ai făcut pași în această direcție?

Pașii pentru acest lucru sunt mici, ca și în cazul celor mai multe începuturi. Cred că fiecare lucru pe care îl faci în viață poate influența atât de mult viața altora, fără să-ți dai seama. Chiar dacă nu am făcut ceva conștient, cred și sper că e posibil să fi influențat și să fi transmis cumva pasiunea mea pentru artele marțiale și altora, la fel cum și mie mi-a fost transmisă încă din copilărie.