ACTUALITATE 20 aprilie 2017

Ce și cum sărbătorim de Ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

de Covasna Media | 823 vizualizări

Pe 23 aprilie, Ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este prilej de bucurie pentru aproape un milion de români care poartă numele ostașului care a plătit cu viața pentru credința sa creștină. Totodată, această zi este hram pentru mai multe biserici ortodoxe din județ, inclusiv pentru două dintre cele trei lăcașuri de cult ortodox din Municipiul Sfântu Gheorghe. Pentru a afla mai multe despre viața sfântului, am discutat cu părintele Ioan Marin, preot paroh și administrator al Catedralei Ortodoxe din Sfântu Gheorghe. Totodată, am vorbit cu mai mulți locuitori din Întorsura Buzăului, pentru a afla semnificația focurilor pe care cei din Țara Buzaielor le aprind cu ocazia acestei sărbători.

icoana SF GHEORGHE -catedrala SfantuComandant de oști și ostaș al lui Hristos

Părintele Marin spune că, în atmosfera de har de după praznicul Învierii Domnului, Biserica ne cheamă să îl cinstim pe „unul dintre fiii ei care s-a învrednicit să urce scara ce duce la cer până la treapta sfințeniei și să primească acolo în cer, din mâna Mielului celui înjunghiat și înviat, cununa cea nestricăcioasă a măririi și a martirajului creștin”. Sfântul, căruia mai târziu biserica avea să-i spună Mare Martir și Purtător de Biruință, s-a născut în Cappadocia, Asia Mică, într-o perioadă grea pentru creștini. În această „epocă de aur, de foc și de sânge”, creștinii erau persecutați și, unii dintre ei, își dădeau viața pentru credința lor, după cum ne reamintește părintele Marin. De altfel, amândoi părinții sfântului erau creștini și se pare că și tatăl său a sfârșit ca martir. „Sfântul Gheorghe a fost educat în credința creștină încă de mic copil, apoi a intrat în armata romană și, pentru calitățile sale deosebite, a ajuns comandant de oști. Era, însă, ostaș al lui Hristos, pe care-l slujea cu vrednicie și credință și pe care-l făcea cunoscut tuturor”, subliniază părintele Ioan Marin.

Martirajul Sfântului Gheorghe

„Împăratul Dioclețian – «cel care a pornit ca o fiară turbată asupra bisericii», după cum ne spune scriitorul Lactanțiu în lucrarea sa «De mortibus persecutorum» – a dat în anul 302 un edict prin care toți locuitorii imperiului erau obligați să se prezinte în fața tribunalelor romane pentru a aduce jertfe zeilor oficiali. O persecuție cruntă s-a abătut atunci asupra bisericii și a credincioșilor ei, care refuzau să aducă astfel de jertfe idolilor neînsuflețiți. Mii de creștini au fost arestați, supuși torturilor, uciși, iar alții au fost exilați la groaznicele mine de plumb ale Imperiului Roman”, povestește preotul. În acele momente cumplite pentru creștini și biserică, Mucenicul Gheorghe a avut curajul de a-l înfrunta pe împărat și a-l mărturisi pe Hristos. „Acest curaj i-a adus chinuri cumplite, căci a fost supus la cazne îngrozitoare, bătăi, întindere pe roată, aruncarea în groapa cu var nestins și altele, dar toate acestea n-au fost în stare să-l clintească din statornicia sa în credința creștină. Actele Martirice ne relatează că, în cele din urmă, după ce a reușit să o convertească la creștinism chiar pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, într-o zi de 23 aprilie, în anul 304 și a intrat astfel biruitor în cămările cele luminoase ale Împărăției Cerurilor. Sfintele lui moaște au fost adunate de către creștini și îngropate cu evlavie, iar astăzi se păstrează în mănăstirea închinată lui din localitatea Lidia din Israel”, ne mai spune preotul.

Tâlcul legendei cu balaurul

Pr. Ioan Marin

Sfântul Gheorghe apare înfățișat în mai multe feluri în icoanele ortodoxe. Este pictat, de exemplu, înveșmântat „într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă”, potrivit crestinortodox.ro. Totuși, poate cea mai cunoscută ipostază a sfântului este cea în care apare călare pe cal, străpungând un balaur cu sulița. Ipostaza a inspirat nenumărate icoane ortodoxe, dar și picturi și sculpturi ale artiștilor catolici și protestanți. Printre acestea se numără statuia Sfântului Gheorghe din Praga a meșterilor clujeni Martin și Gheorghe, a cărei copie o putem vedea în Piața Centrală din reședința județului Covasna. Această imagine este inspirată de o legendă, conform căreia Sfântul a ucis dragonul ce teroriza o cetate. Astfel, Sfântul a salvat de la moarte pe o fecioară, pe care locuitorii păgâni ai cetății o oferiseră monstrului, spre a-l îmblânzi. Legenda poate fi văzută ca o metaforă a victoriei Sfântului Gheorghe asupra forțelor malefice. După cum subliniază părintele Ioan Marin, Sfântul mare mucenic Gheorghe este cel care biruiește puterea răului prin însuși viața lui sfântă și prin propriul sacrificu pentru credință.

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a rămas pentru totdeauna ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducătorilor ajutător, cum îl numește troparul sărbătorii”, spune părintele Ioan Marin. „Se cuvine ca și noi, creștinii veacului de astăzi, să avem de-a pururi în față icoana plină de credință și de bărbăție a Mucenicului Gheorghe, mai ales noi, cei care suntem locuitori ai municipiului ce-i poartă numele. Ne aflăm sub ocrotirea sa, fiindcă două dintre cele trei biserici ortodoxe ale orașului îl au ca ocrotitor. Să ne bucurăm cu adevărat de învierea Domnului, prin care și noi nădăjduim, prin rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, să ajungem la ziua cea neînserată a împărăției lui Hristos, unde pururea cu Domnul vom fi, după cum aflăm din Epistola Întâia către Tesaloniceni din Capitolul IV, versetul 17”, mai spune părintele, adăugând urarea „întru mulți ani” pentru toți cei care îi poartă numele Mucenicului, precum și tuturor locuitorilor municipiului Sfântu Gheorghe.

Un obicei de Sfântul Gheorghe: focul purificator

Ziua de Sfântul Gheorghe este una cu totul specială în Țara Buzaielor. Este mai mult decât o sărbătoare religioasă. Este un adevărat moment al purificării sufletelor și gospodăriilor. Chiar dacă în ultimii ani fenomenul s-a mai redus, aproape la fiecare casă oamenii aprind în grădinile lor focuri, mai mici sau mai mari, în care ard resturile rezultate în urma curățeniei de primăvară: crengi, iarbă uscată și altele. Obiceiul este unul respectat de oameni, tocmai în ideea că focul aprins în aer liber de Sfântul Gheorghe este unul care purifică și îndepărtează duhurile rele.

„Oamenii își fac curățenie în gospodărie și dau foc resturilor. Este o tradiție cu sens, doar că atmosfera în oraș devine de nerespirat. Pe de altă parte, dacă omul chiar trăiește sentimentul purificării prin arderea paielor din curte, eu sunt de acord cu acest obicei. Și eu adun un brățic de paie și le dau foc, simbolic. În Regat, această tradiție are loc de Praznicul celor 40 de Mucenici, pe data de 9 martie. Este un foc purificator, un simbol al unui nou început”, ne explică primarul din Întorsura Buzăului, Leca Băncilă.

foc-de-tabaraPentru tineri, obiceiul este un adevărat prilej de petrecere. Aceștia se întâlnesc, fac focuri de tabără spectaculoase și se distrează până în zori.

„Mereu participam la evenimente de acest gen, fie ele organizate sau ad-hoc. Ne strângeam pe malul apei și făceam focuri, cântam cu chitarele până în zori și mereu aveam grijă să stingem focul la plecare. Nu stăteam foarte mult pe gânduri când venea vorba de așa ceva. Știam că de fiecare dată ne întâlneam cu prieteni dragi, alături de care strângeam amintiri pe care acum le rememorăm cu drag. Pot spune că a fost o perioadă foarte frumoasă, care mi-ar plăcea să revină”, ne spune Ana Maria din Întorsura Buzăului.

Purificarea nu este întotdeauna scopul

Cum nu există pădure fără uscături, există și tineri care, de dragul petrecerii, uită simbolistica sărbătorii.

„Tinerii au transformat sărbătoarea într-un spectacol și ard chiar și cauciucuri și fac beții în jurul focului. Acest lucru nu îmi place. Dar în general sunt de acord cu ideea de purificare, de foc simbolic, folosind paie”, mai spune primarul Leca Băncilă.

Arderea deșeurilor fără autorizație este ilegală

Totuși, ritualul pare să fie unul care se contrazice cu cadrul legislativ, care solicită persoanelor care vor să dea foc deșeurilor din gospodărie să obțină aprobare de la Primărie și de la alte autorități abilitate. Altfel, se poate ajunge la amenzi chiar și de 2.500 de lei.

„Nu este tocmai legal, dar sunt deșeuri de fân, de crengi și nu sunt chiar atât de dăunătoare. (...) Până la urmă, noi ca autorități, nu putem să intrăm în curtea oamenilor, decât dacă facem acest lucru cu forța, să îi amendăm, dar nu vrem acest lucru”, adaugă Leca Băncilă.

Focul, apa și ramurile verzi – simboluri ale acestei sărbători

Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, nu doar focul, ci și apa și ramurile verzi sunt simboluri ale sărbătorii Sfântului Gheorghe, având calități purificatoare, de apărare împotriva duhurilor rele și stimulatoare.

În alte regiuni ale țării sau chiar ale județului nu există obiceiul aprinderii focului de Sfântul Gheorghe, dar există alte tradiții, la fel de interesante. În unele zone oamenii își împodobesc gospodăriile folosind coronițe făcute din ramuri verzi. De asemenea mai există obiceiul stropitului cu apă, „un ritual destinat oamenilor, animalelor sau obiectelor din gospodărie, în vederea purificării și a asigurării unei stări bune de sănătate și de prosperitate în anul ce vine”, informează sursa menționată.

„Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral. Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificații multiple: agrare, pastorale, divinatorii și augurale. (...) Sângiorzul deschide și ciclul vegetațional, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia în octombrie la Sfântul Dumitru, Sâmedru”, arată site-ul Institutului Național al Patrimoniului.

Iulia Drăghici

Sever Ioan Miu

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.