Distinșii mei cititori,

Această opinie nu se dorește nici un atac la adresa Teatrului Andrei Mureșanu ca instituție, nici o încercare de a lua apărarea autorităților locale care nu au participat la Gala Aniversară TAM! Nu sunt deloc partizanul relației tensionate dintre Consiliul Local Sfântu Gheorghe și conducerea TAM și nici nu sunt de acord cu cei care s-au grăbit a-l pune la zid pe artistul Sebastian Marina, pentru o opinie personală a omului cu același nume.  Marina e un actor bun și pe mine asta mă interesează, nu opiniile lui politice. Pe de altă parte, opiniile lui nu pot fi niciodată motivul real al tensiunilor dintre teatrul românesc și autorități.

Au mai scris și nişte fițuici naționaliste că aș fi spus pe undeva că sunt susținătorul desființării TAM. Așa că doresc să lămuresc de la început că și asta e o informație falsă. Eu nu sunt decât de părere că și activitatea culturală a unei urbe are nevoie de un management corect și ancorat în realitate! Mai vreau să menționez și că am organizat la viața mea vreo două-trei(sute) de evenimente și știu, cât de cât, despre ce vorbesc. Astfel încât, fără să doresc să mă iau la trântă cu nimeni, doresc să-mi exprim doar o opinie, personală, subiectivă poate, dar cred eu corectă!

Am să vă spun, prin urmare, că la Gala aniversară TAM mi s-a acordat o diplomă. Nu am ridicat-o nu pentru că nu am vrut, ci pentru că nu m-a anunțat nimeni că ar trebui să fiu acolo. Nu era o condiție să primesc o diplomă (sunt ecologist, nu-mi plac hârtiile)! Aș fi mers oricum, dacă m-ar fi invitat cineva! Cele 200.000 de lei pe care TAM le-a avut la dispoziție pentru organizare n-au ajuns însă nici pentru invitații nominale şi nici măcar pentru telefoane. Eu nu-s mare iubitor de comunicare formală. Pe mine dacă mă sună cineva, sau îmi trimite un mail prin care îmi spune că e important pentru el/ea să fiu undeva, fac cumva și mă duc! În cazul acestei gale nu s-a întâmplat așa. N-au mai găsit numărul meu de telefon, deși e același pe care îl foloseau de fiecare dată când mă rugau să mai promovăm un spectacol la radio sau la ziar. Nu-i nimic, deci, că n-am primit diplomă! Pentru că nu mă încălzea în vreun fel. Nu am făcut cine știe ce pentru TAM. I-am ajutat cu promovare gratuită (multă) de fiecare dată când m-au rugat. Dar a fost un gest firesc, de bun simț și bunăvoință. Nu l-am făcut nici pentru vreo recompensă, nici pentru vreo diplomă. Dar m-ar fi bucurat un pic de respect! Pentru că dacă prețuiești oamenii și faptele lor, atunci te asiguri că o faci sincer, corect și profesionist. Domnilor, dacă vă supărați că nu vin oamenii la evenimentele voastre (și aici nu vorbesc de reprezentanții Primăriei), încercați să vă amintiți dacă chiar i-ați chemat.

Subiectul doi: banii. În anul de grație 2012, 200.000 de lei sunt, spune conducerea TAM, bani foarte puțini pentru organizarea unor evenimente aniversare. Eu cred însă că oricine are puțină experiență organizatorică, un dram de responsabilitate în cheltuirea banului, decență dar și niște relații umane minimale în comunitate, poate face în Sfântu Gheorghe cu acești bani lucruri miraculoase. Ca de exemplu vreo 20 de spectacole de teatru cu cele mai bune trupe din România, care să vină și să aniverseze prin actul lor artistic activitatea TAM. Sau un eveniment mare în care să scoatem din casă măcar vreo 10.000 de oameni, iar comunitatea chiar să simtă că are în TAM o instituție culturală de forță, de impact. Pentru că, vedeți dumneavoastră, 200.000 de lei sunt cam o treime din bugetul Zilelor Sfântu Gheorghe. Ori dacă facem o comparație, strict la nivelul evenimentelor artistice, brusc mi se face silă și rușine! Subit îmi dau seama că având acești 200.000 de lei, să mai ceri încă bani de la bugetul local e un gest de mare nesimțire. Brusc aș vrea ca domnii de la TAM să vină și să ne explice nouă, fraierilor care plătim impozite, cum au fost cheltuiţi acești bani publici și care a fost finalitatea lor. Instantaneu mi-aș dori să îi rog pe angajații de la TAM să calculeze cam câte spectacole ar fi putut realiza cu banii aceștia. Și totodată să îl rog pe tânărul Emil Pantelimon, proaspăt consilier al ministrului Culturii, să ceară o anchetă în care să se lămurească cum s-au cheltuit banii Ministerului pe care îl reprezintă. S-ar putea să avem surprize, s-ar putea să nu ne mai mirăm atât de tare că TAM are o relație proastă și cu Teatrul Tamási Áron și cu autoritățile locale și cu…

În final nu-mi doresc decât să mă fi înșelat! Să fie părerea mea subiectivă, incorectă și rea! Să fie toți cei implicați niște oameni de bună cuviință și adânc spirit comunitar! Niște domni și niște doamne aflați în slujba culturii și ai iubitorilor ei! Somn ușor! Vise plăcute!