ACTUALITATE 31 octombrie 2008

Arta de a fi ciurdar… în ziua de azi!

de Covasna Media | 210 vizualizări

La „Cunoaşterea mediului“, materie de clasa a doua, copiii învaţă că laptele, pe care ei îl beau dimineaţa cu cereale, provine de undeva de la o fermă de văcuţe. Aşadar, vaca dă lapte, laptele este tratat ca nu cumva copiii să facă niscaiva boli, este ambalat în cutii colorate şi prin acţiunea „laptele şi cornul” şi, bineînţeles, prin bunăvoinţa guvernului, ajunge întrun final la copii. Cei mai mari iubitori ai laptelui! Dar cum face vaca lapte, prin ce metode şi ce trebuie să mănânce ea ca laptele să fie bun… aceste dedesubturi despre lapte nu mai sunt specificate de către manualul şcolar. Aşa că, de unde să ştie copiii moderni că există un nene care stă cu vacile şi se numeşte ciurdar? Adică omul care duce cireada de vaci! Că există un nene care stă cu oile şi se numeşte cioban şi că pe şeful său îl cheamă baci! De unde să ştie săracii copii secretul unui lapte bun, când pe ei ...

La „Cunoaşterea mediului“, materie de clasa a doua, copiii învaţă că laptele, pe care ei îl beau dimineaţa cu cereale, provine de undeva de la o fermă de văcuţe. Aşadar, vaca dă lapte, laptele este tratat ca nu cumva copiii să facă niscaiva boli, este ambalat în cutii colorate şi prin acţiunea „laptele şi cornul” şi, bineînţeles, prin bunăvoinţa guvernului, ajunge întrun final la copii. Cei mai mari iubitori ai laptelui! Dar cum face vaca lapte, prin ce metode şi ce trebuie să mănânce ea ca laptele să fie bun… aceste dedesubturi despre lapte nu mai sunt specificate de către manualul şcolar. Aşa că, de unde să ştie copiii moderni că există un nene care stă cu vacile şi se numeşte ciurdar? Adică omul care duce cireada de vaci! Că există un nene care stă cu oile şi se numeşte cioban şi că pe şeful său îl cheamă baci! De unde să ştie săracii copii secretul unui lapte bun, când pe ei nimeni nu-i îndeamnă să aleagă meseria de ciurdar sau baci?

Fie ploaie, fie vânt Florin este la post

Am alergat zilele trecute pe ogoare şi arături, pe la Bicfalău, ca să văd îndeaproape ciurda satului şi să aflu ce mai înseamnă astăzi să fi ciurdar. Să ai meseria de ciurdar! Florin este numele lui şi el este ciurdar în Bicfalău, la o ciurdă particulară... Aşadar, este vorba despre un ciurdar particular. Ciurda este proprietatea personală a doi cetăţeni harnici din sat care l-au şi angajat. Trebuie să ştiţi că astăzi nu prea mai există „ciurda satului”, deoarece majoritatea pământurilor s-au vândut iar vacile, săracile, nu pre mai au ce să pască. Ciurda numără 18 văcuţe, iar el, Florin, are 24 de ani. A muncit prin Braşov, cât şi prin ţară prestând diverese munci fizice, majoritatea de factură demolatoare, spart ziduri, cărăuşie, zidărie şi alte asemenea acţiuni cu aceeaşi rimă. Dar de câţiva ani buni şi-a dat seama că cea mai bună pâine o fac tot bunicii lui din Bicfalău şi astfel s-a întors pe meleagurile copilăriei. Ca ciurdar este dedicat total văcuţelor sale, împărţind cu acestea tot timpul său... aproape tot. Deoareece Florin nu are nicio zi liberă din săptămână, cât a fost vară, ziua începea la 5 şi se termina după 10 seara. Că era sâmbătă sau duminică, sărbători legale sau mai puţin legale, ciurdarul nostru trebuia să fie la adăpost. Şi mai trebuie să fie până la prima zăpadă! Este adevărat că acum de când cu bătrâna Doamnă Toamnă, programul s-a mai îndulcit adică mai ciupeşte o oră pentru somn dimineaţa, dar tot trup şi suflet pentru vaci trebuie să fie. Vigilent, atent la orice mişcare apărută pe câmp sau pe păşune şi neobosit indiferent de vreme, că e ploaie sau vânt, Florin trebuie să dea dovadă de foarte multe abilităţi şi mai ales să dovedească o mare tărie de caracter antiintemperii. Nu ştiu câţi oameni ar fi în stare să stea pe ploaie atâta timp şi atâta amar de vreme!

Vaca tot vacă rămâne!

Ca ciurdar, salariul ajunge la 5 milioane de lei vechi. Nu ai nicio zi liberă şi răspunzi cu capul de cele 18 combatante în ciurda particulară pe care o conduce Florin la Bicfalău. De când mijesc ghioceii şi până la prima pătură de nea care cade peste griul de toamnă, serviciul este servici şi nu există scuze. Vacile trebuie să pască iarbă din cea mai bună, să bea apă la prânz, să se odihnească după prânz şi să-şi facă mişcarea de zi cu zi, aceasta din urmă fiind o latură dintre cele mai importante vizând calitatea laptelui. Nu am rezistat decât o oră cu Florin alături de discuţia noastră şi alături de văcuţele care păşteau liniştite. Şi menţionez acest fapt deoarece nu mi-a fost uşor deloc să-l urmăresc cu vorba pe Florin, ciurdarul din Bicfalău, el mişcându-se continuu... cred că într-o oră am făcut liniştit 3 km în cerc. Fă o dată stânga, căci a rămas o vacă în urmă, du-te repede în dreapta că a plecat alta în mirişte, goneşte-o pe alta care rămânea mereu în urmă ca şi o adormită. În fine, pe zi şi pe lângă vaci Florin „bagă” un kilometraj de cel puţin 25 de km! Alergând şi mai mereu în pas vioi! Deci, cine crede că un ciurdar iese pe păşune şi îşi aşterne şuba culcându-se la umbra vreunui nuc, dormind toată ziua, se înşeală amarnic! A fi ciurdar înseamnă să fii responsabil, în primul rând, să ai grijă de 18 suflete care, vă spun cu toată sinceritatea, că nu sunt prea comunicative. Chiar aş putea spune după această experienţă, că sunt nesimţite de-a binelea. Ce mai, vaca tot vacă rămâne! Se uită la tine cu nişte ochi mari şi blânzi, indiferentă dă din fălci rumegând liniştită fiecare colţişor de iarbă verde. Nu o interesează dacă plouă şi nu o deranjează prea tare muştele şi nu este interesată în niciun fel de colaborarea cu ciurdarul, aşa că ea răspunde doar dacă este atenţionată fizic. Dar şi aşa, dacă o rogi să meargă la stânga, ea merge la dreapta pentru că ea se ghidează egoist doar după mâncare... pentru că deh, văcuţele de la Bicfalău trebuie să facă lapte bun să poată creşte mari puii de Covasna!

Horia Kraus

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.