Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria, de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, a fost actul final al visului măreţ al poporului român: România Mare. Dar şi începutul unei noi epoci, care va duce ţara pe culmile dezvoltării economice şi culturale.

„Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite la 15 octombrie 1922 în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, a reprezentat un eveniment semnificativ, urmărind să consacre statul român în forma sa existentă după 1918, adică cea de stat naţional unitar. După realizarea marelui ideal al Unirii, toţi oamenii politici s-au arătat preocupaţi de evoluţia statului român. În concepţia acestora, încoronarea regelui la Alba Iulia trebuia să simbolizeze actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Problema încoronării a fost discutată în cadrul Consiliului de Miniştri întrunit la Sinaia la 24 august 1922. Acest eveniment trebuia «să consfinţească pentru vecie unirea tuturor românilor sub sceptrul regelui Ferdinand». În ziua de 12 octombrie 1922, Ion I. C. Brătianu a dat citire în Adunarea Deputaţilor în numele regelui, următorului mesaj regal: «Domnilor senatori şi deputaţi, ca o consfinţire a unităţii naţionale, cu atâtea jertfe dobândită, am hotărât să îndeplinim la Alba Iulia, acum la începutul anului al nouălea al domniei mele, încoronarea mea şi a reginei. Sunt sigur că în această zi de sărbătoare, patimile trecătoare se vor stinge şi că toţi fiii buni ai patriei, însufleţiţi de aceeaşi dragoste de ţară, se vor uni în jurul tronului»”, aflăm din documentarul pus la dispoziţie de Muzeul Naţional Cotroceni, realizat de dr. Ştefania Ciubotaru. Astfel, încoronarea suveranilor a fost hotărâtă pentru ziua de duminică, 15 octombrie 1922. Încă de joi, 12 octombrie 1922, au început să sosească la Sinaia – deoarece trenul regal urma să plece spre Alba Iulia din gara Sinaia – reprezentanţii şi misiunile străine invitate să ia parte la ceremoniile încoronării.

Au venit reprezentanţi din toată Europa dar şi cel al Statelor Unite ale Americii. Aceste prezenţe nu făceau decât să consfinţească marea victorie a românilor – România Mare.

În ziua Încoronării, încă de dimineaţă oraşul era în fierbere. „Duminică, 15 octombrie 1922, ora 8:00, toţi reprezentanţii şi toate misiunile străine au sosit la Alba Iulia. În aceeaşi zi la ora 9:15 a intrat în Alba Iulia şi trenul regal, în care se aflau suveranii şi ceilalţi membri ai familiei regale. Aceştia au fost întâmpinaţi de primarul oraşului Alba Iulia cu tradiţionala pâine şi sare şi cu următoarele cuvinte: «Majestăţile Voastre, vă rog să-mi permiteţi ca să vă salut în numele locuitorilor oraşului Alba Iulia, cetatea sfântă care a fost leagănul atâtor generaţii de români. Prezint Majestăţilor Voastre cele mai profunde sentimente de devotament ale locuitorilor oraşului, urându-vă bun venit pe acest pământ sfânt, care a primit şi a adăpostit şi pe marele voievod Mihai». De la gară s-a format cortegiul regal alcătuit din două plutoane ale regimentului de Escortă Regală, mareşalul Curţii Regale, urmaţi apoi de regele Ferdinand şi regina Maria în trăsură de gală, principele Carol şi principesa Elena, generalii călare şi două plutoane din Regimentul IV Roşiori.” (dr. Ştefania Ciubotaru).

„Astfel format, cortegiul regal s-a oprit la ora 9:45 în faţa intrării catedralei din Alba Iulia, unde, după ce au sărutat crucea şi Evanghelia, regele şi regina au intrat în catedrală. La ora 10:00 a avut loc sfinţirea coroanelor regale, după care au fost înmânate celor doi preşedinţi ai Corpurilor Legiuitoare: Mihail Pherekide – preşedintele Senatului şi Mihail Orleanu – preşedintele Adunării Deputaţilor.

După terminarea serviciului religios, suveranii cu întregul cortegiu au fost conduşi de Înalţii Prelaţi în curtea catedralei pe estradă, sub baldachin, urmaţi de preşedinţii Corpurilor Legiuitoare cu coroanele regale. Preşedintele Senatului a prezentat regelui Ferdinand coroana de oţel purtată de regele Carol I (care cuprindea acum şi însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei), rostind următoarele cuvinte: «Anii care au trecut de la suirea Majestăţii Voastre pe tronul neuitatului rege Carol, au mărit strălucirea şi gloria coroanei făurite din oţelul unui tun de la Plevna, coroana primului rege al României independente. Coroana pe care aleşii ţării o prezintă Majestăţii Voastre, este coroana primului rege al României întregite, cu hotarele de la Tisa la Nistru şi la Marea Neagră». După cuvântare regele a luat coroana şi şi-a aşezat-o pe cap.”

Iată cum descrie regina Maria momentul încoronării sale: „(...)Am sosit la biserică unde toţi oaspeţii îşi ocupaseră deja locurile. Nando şi cu mine stăteam pe scaunele-tronuri, unul în faţa celuilalt. Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deşi nu este mare, este impozant şi frescele sunt bune. După ce s-a terminat slujba, Nando şi cu mine, urmaţi de cei care ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit afară, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri. Bătrânul Ferekide, ca preşedinte al Senatului, şi Orleanu, preşedintele Camerei, au înaintat cu coroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia majestăţii Sale, şi generalul Popovici cu a mea. (…) Ferekide a înaintat spre Majestatea Sa, cu coroana de oţel, după ce generalii ne puseseră pelerinele sau, mai degrabă, mantiile noastre regale, a mea toată în roşu şi aur, (...) şi a lui Nando în roşu-purpuriu, ambele brodate cu diferite însemne ale României Unite, Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în timp ce toate clopotele au sunat şi acele salve de salut regal au fost trase. Nando m-a ridicat şi m-a sărutat în vreme ce toţi cei prezenţi au aclamat din toate puterile şi toate muzicile militare au cântat imnul naţional”, din „Însemnări zilnice”.

La 15 octombrie, regele Ferdinand a citit „Proclamaţia Încoronării”, în care, pe lângă călduroase mulţumiri, a arătat ce îşi doreşte să înfăptuiască pentru poporul său: „Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron am rugat Cerul să dea rod muncii, ce, fără preget, eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun Român şi Rege. (...) Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca Poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. (...) Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei Mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, Patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului European, după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.” (Din albumul „90 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia” – realizat de Muzeul Naţional de Istorie a României, în 2012).

„După ceremonia încoronării, suveranii au pornit spre palatul catedralei, tot sub baldachinul purtat de ofiţerii din Regimentul 1 şi 4 Vânători. Înalţii oaspeţi, demnitarii civili şi militari, misiunile străine şi ceilalţi asistenţi la ceremonie au format un cortegiu care a urmat pe suverani la palatul catedralei. În pavilionul regal, regele şi regina au semnat actul comemorativ al încoronării. După semnarea actului comemorativ, la ora 13:00 au avut loc două dejunuri oferite de preşedintele Consiliului de Miniştrii – Ion I. C. Brătianu, unul de 300 de persoane în Sala Unirii şi unul de 700 de persoane în Sala Teatrului. În acelaşi timp a avut loc şi un ospăţ popular pentru 20.000 de persoane. După dejun, la orele 14.30 a avut loc defilarea pe platoul de revistă al cetăţii Alba Iulia. Regele Ferdinand a trecut în revistă trupele, însoţit fiind de regina Maria, principele şi principesa moştenitori şi urmaţi de principii români şi străini, precum şi de membrii militari ai misiunilor, de ataşaţii militari străini şi de generali, toţi călări. La orele 18.00, familia regală a părăsit oraşul Alba Iulia îndreptându-se spre Bucureşti.” (dr. Ştefania Ciubotaru).

Preşedintele A.N.C.M.R.R. Covasna,

Col.(r) Ioachim GRIGORESCU

Prim-vicepreşedintele A.N.C.M.R.R. Covasna,

Mr.(r) Robert-Tiberiu RUSZNAK