Istoria celor șase imnuri

De la constituirea statului român modern, s-au succedat șase imnuri de stat, ilustrând regimul politic în timpul căruia au fost concepute și intonate. „Deșteaptă-te, române!”- simbol al unității Revoluției Române de la 1848 - este începând din anul 1990 Imnul Național al României.

Potrivit Articolului 12, alineatul 3 din Constituție, „Deșteaptă-te, române!” a devenit Imn Național, cu versurile strofelor 1, 2, 4, și 11, iar prin Legea nr. 99 din 1998, data de 29 iulie a fost proclamată Zi a Imnului Național al României.

„Muzica își exercită influența asupra evenimentelor istorice mai ales prin transmiterea unor gânduri cuprinse în versuri, sinteza melodică a unui crez, a unor convingeri sau idealuri.”  (Frederick H. Martens)

Imnul se interpretează de către cor și fanfară cu ocazia ceremoniilor oficiale naționale, a competițiilor sportive oficiale internaționale, cu ocazia deschiderii sesiuni a camerei Parlamentului, la începutul programului zilnic în școlile primare și gimnaziale de stat și particulare, la radio și posturile de televiziune, iar la începutul manualelor școlare se tipărește textul imnului național al României.

Istoria și imnul de stat

Începând din 1862 la festivitățile oficiale unde apărea domnitorul țării era  intonat imnul denumit „Marșul triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”, compus de Eduard Hübsch. Imnul fusese selectat în urma unui concurs public și amintea de Alexandru Ioan Cuza care devenise primul domnitor al Principatelor Unite.

La 14 martie 1881 se făcuse înălțarea României la gradul de regat, iar pe 10 mai încoronarea, într-o ceremonie fastuoasă, a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, și era necesar un nou imn de stat. Vechiul imn a fost înlocuit așadar, din 1884, cu „Trăiască Regele” pe versurile lui Vasile Alecsandri care aminteau de regalitate și Dumnezeu. Imnul a fost ulterior preluat și inclus de George Enescu la sfârșitul lucrării sale „Poema Română”.

Abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947 și instaurarea republicii au adus și schimbarea imnului de stat. Noul imn național, al Republicii Populare Române, intitulat „Zdrobite cătușe”, pe muzica lui Matei Socor sugera, prin versurile dramaturgului Aurel Baranga, victoria proletariatului.

S-a intonat până în 1953 când a fost înlocuit cu „Te slăvim, Românie” tot pe muzica lui Matei Socor, dar cu versurile poeților Eugen Frunză și Dan Deșliu care subliniau prietenia cu Uniunea Sovietică și ideologia leninistă.

Din 1977, un nou imn. S-a numit „Trei culori cunosc pe lume”, textul fiind inspirat de un cântec patriotic scris de Ciprian Porumbescu ale cărui versuri originale se refereau la culorile tricolorului, unii spun însă că adaptarea versurilor i-a fi aparținut chiar lui Nicolae Ceaușescu.

„Trei culori” a fost intonat până în decembrie 1989 când a fost înlocuit cu „Deșteaptă-te, române!”, odată cu schimbarea regimului politic după revoluția anticomunistă.

„Deșteaptă-te, române!” – mesaj de patriotism și libertate

Versurile imnului au la bază poemul „Un răsunet” al poetului Andrei Mureșanu, publicat în timpul Revoluției de la 1848, iar muzica imnului se crede că ar aparține lui Anton Pann, deși melodia, care avea o largă circulație în epocă, ar putea avea de fapt un autor necunoscut.

„Deșteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată în data de 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicul Vâlcea și de atunci imnul cu puternic mesaj de patriotism și libertate a fost cântat în toate momentele cruciale din istoria României.

A fost intonat în timpul Războiului de Independență, în Primul Război Mondial și în Al Doilea Război Mondial, iar în timpul crizei care a urmat după 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania alăturându-se Aliaților, imnul a fost cântat spontan și emis de toate stațiile radio.

Imediat după instaurarea dictaturii comuniste și abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, „Deșteaptă-te, române!” și alte marșuri sau cântece patriotice au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu închisoarea.

În ziua 15 noiembrie 1987, cu ocazia revoltei de la Brașov, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte imnul, deși mulți dintre ei nu cunoșteau bine versurile.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul a fost cântat pe străzi ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”, și a fost adoptat drept imn național al României în 1990.

Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

În 1900 cântecul „Deșteaptă-te, române!”, în interpretarea solistului Alexandru Pascu, a fost înregistrat pe disc în SUA, iar în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

Prim-vicepreședinte A.N.C.M.R.R. – Filiala Covasna „Gen. Grigore Bălan”

Mr. (r) Robert – Tiberiu Rusznak