Această sărbătoare face parte din categoria praznicelor împărăteşti, adică evenimente importante din viaţa Mântuitorului care au o însemnătate mai deosebită pentru noi, creştinii. În sensul că orice sărbătoare este importantă, sărbătorile nu sunt împărţite după importanţă ci în Împărăţia lui Dumnezeu, toate au locul lor şi nu se pune problema ierarhizării acestora.

Viaţa omului se desfăşoară sub binecuvântarea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, de aceea şi viaţa pruncului Iisus, noi mărturisim în Crez că: Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, ceea ce înseamnă că om fiind, Mântuitorul Hristos din smerenie, a acceptat să împlinească rânduielile vechi testamentare, El care a venit nu să strice Legea ci să o desăvârşească. În acest context, aducerea pruncului Iisus la templul din Ierusalim la 40 de zile reprezintă porunca şi legământul ca fiecare băiat, primul născut, să fie adus şi închinat lui Dumnezeu.

În creştinism în plan personal, botezul nostru care se oficiază aproximativ tot la 40 de zile, reprezintă o actualizare a acestui legământ, dar mai mult, noi la botez primim calitatea de creştini, suntem incluşi în Biserica lui Hristos.

Revenind la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, Sf. Evanghelist Luca ne relatează evenimentul şi aflăm că două persoane, dreptul Simeon şi prorociţa Ana, inspirate de Duhul Sfânt atestă dumnezeirea pruncului Iisus.

Dreptul Simeon fusese anunţat că nu va muri până nu îl va vedea pe Mesia. Se pare că această promisiune i-a fost făcută în momentul în care el traducător fiind s-a îndoit la traducerea versetului: „Iată Fecioara va lua în pântece (va rămâne însărcinată n.n) şi va naşte fiu” (Isaia 7,14). Dreptul Simeon când se împlineşte promisiunea lui Dumnezeu  rosteşte: Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei Mântuirea Ta pe care ai gătit-o tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului tău Israel. Acest imn arată că toţi oamenii sunt chemaţi în Împărăţia lui Dumnezeu, desigur noi trebuie să răspundem la această chemare.

Prorociţa Ana anunţă patimile lui Iisus Hristos dar şi devine una dintre primele persoane care după întâlnirea cu pruncul Iisus începe să vestească oamenilor vestea cea bună a venirii Mântuitorului pe pământ.

Pentru noi această sărbătoare este un prilej de a ne aduce aminte de dragostea lui Dumnezeu faţă de noi şi că Dumnezeu ne aşteaptă şi ne vrea alături de El.

Pr. Sebastian Pârvu