Cel mai ușor i-ar fi, unui jurnalist, într-un asemenea context, să critice, să arunce cu săgeți și să spună ce ar trebui făcut de aici înainte. Sepsi OSK Sf. Gheorghe a ajuns, pentru prima dată în Liga I, pe loc direct retrogradabil, penultimul.

Nu am marcat de 6 meciuri, iar de câștigat am uitat cum este. Schimbarea antrenorului Valentin Suciu cu Eugen Neagoe nu și-a dovedit, deocamdată, efectele semn că nu neapărat banca tehnică ar fi problema.

Poate că am pornit într-un război atât de mare, cu o oaste prea mică. Este foarte clar că toată lumea, de la conducători la jucători și la ultimii muncitori de lângă echipă, și-au închipuit o altă amploare a competiției. Una care nu se joacă, ați sesizat, doar pe dreptunghiul magic.

Este greu! Este foarte greu! Este inedit și fără precedent, dar nimeni nu trebuie să dezarmeze. Greutățile sunt așa cum nimeni nu le-a imaginat la promovare.

Acum însă, în 2017, care rămâne un an istoric pentru Sepsi OSK și pentru fotbalul covăsnean, mai avem un meci. Cel cu Iașiul. După aceea, avem o iarnă întreagă la dispoziție să despicăm firul în patru, la gura sobei. Să alegem cu corectitudine ce am făcut bine și ce nu și să tragem concluziile.

Greșelile trebuie eliminate, dar mai întâi trebuie asumate.

Sf. Gheorghe și județul Covasna au, înainte de orice, datoria morală de a fi trup comun cu Sepsi OSK Sf. Gheorghe.

Cristian Frisk