Un studiu al Ministerului Muncii, realizat cu sprijinul Băncii Mondiale, arată că, în România, sărăcia absolută a crescut, între 2008 şi 2012, de la 23,4%, la 27,7%, în contextul crizei economice, al substanţialelor restricţionări salariale şi al îngheţului temporar de pe piaţa forţei de muncă.

Scutaru a arătat că sărăcia absolută înseamnă „dispariţia bucăţii de pâine de pe masă, boala ce se instalează din cauza lipsei de confort şi îngrijire, carenţa materială care le împinge pe mamele singure la abandon sau tentaţia delincvenţei, văzută ca unică soluţie pentru a învinge disperarea”.

Studiul, pe care se bazează proiectul Strategiei Naţionale privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2014-2020, pune în evidenţă şi adâncirea, în societatea românească, a liniilor de fractură între Est şi Vest, între persoane singure, dependente sau cu dizabilităţi şi cei ce pot spera în solidaritatea naturală a structurii familiale, sau între sat şi oraş, scrie Manager.ro.

„Aceste categorii vulnerabile sunt semnul unui ameninţător dezechilibru de ţesut şi sistem social, ce poate deveni structural, în lipsa unor măsuri adaptate şi proactive.

Iar una din consecinţele cele mai drastice ale acestei situaţii poate fi antagonizarea durabilă a unei comunităţi faţă de alte grupuri: multiplele discriminări la care sunt supuse comunităţile rome ne pot ajuta să ne facem o idee despre semnificaţia reală a acestui risc, de care nimeni nu este pus la adăpost”, a avertizat Scutaru, citat de Agerpres.

Strategia arată că misiunea de reducere a sărăciei şi încurajare a incluziunii sociale poate fi îndeplinită în termene rezonabile de timp.

Prin implementarea celor două obiective zonale şi 18 obiective ce vizează categorii precise de persoane aflate în diferite situaţii de fragilitate, este posibil ca angajamentul asumat în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru reducerea sărăciei cu circa 580.000 de persoane să fie atins, potrivit oficialului.