În mijlocul țării, la început de 2023, o familie cu doi copii trăiește într-un fost grajd, de pe o zi pe alta. Ei nu au cablu TV, își spală rufele de mână, iar veceul e în partea cealaltă a curții. Așa, și? Nu mai miră pe nimeni. Sărăcia la noi e privită ca o boală de care suferă prea mulți, iar pentru că nu e contagioasă, unora nu prea le pasă de cei care s-au afundat prea adânc și nu mai pot să se pună pe picioare. Mama a doi băieți, Veronika, a trecut prin atâtea nenorociri până la vârsta de 33 de ani, încât te face să te întrebi, fără să vrei, de unde mai are putere să fie o luptătoare și cum reușește să o ia de la capăt în fiecare zi. Mai zâmbește totuși, pentru că nu și-a pierdut speranța că mai există oameni pentru care a dărui e o sărbătoare. 

La marginea satului, într-o casă veche, văruită în alb, din care doar jumătate e a mamei ei, Veronika Artenie și cei doi copii ne așteptau să venim. Cel mare, Ciprian, are 6 ani și seamănă cu tatăl lui. I-a moștenit ochii albaștri. Cel mic, Ionuț, a împlinit de curând 3. 

„Nu i-am sărbătorit ziua de naștere, că n-am avut cu ce”, ne-a spus femeia. Așa cum n-au sărbătorit nici Crăciunul sau Revelionul. 

Hăinuțele de pe ei sunt curate, iar altele se usucă deasupra sobei care încălzește una din cele două camere din casă. Nu se aude nimic în afara lemnelor care trosnesc în sobă și a vocilor celor doi copii. Au televizor, dar nu îl pornesc pentru că nu au cablu. Veronika are telefon și îl mai dă celor mici să se uite la desene uneori. 

În ochii băieților însă nu se citește povara sărăciei. Sunt veseli că au musafiri. Pentru ei realitatea în care trăiesc este una normală, pentru că nu au văzut altceva. Le este cald, iar mama și bunica sunt alături. Le este de ajuns pentru ca să se simtă în siguranță. 

Copiii înțeleg și română și maghiară, dar vorbesc între ei ungurește. Celui mare i se zice Rici, în loc de Ciprian, că e mai ușor de pronunțat. Ionuț, mezinul, s-a născut cu o problemă de sănătate și avea nevoie de operație la un testicul, însă la ultimul control medicul a amânat intervenția cu încă o jumătate de an. 

„Mai face pe el. Noaptea îi pun pampers că nu am încotro. Doctorul a spus că încă nu este cazul să facem operația. Vineri am fost cu el în Brașov și au zis să mai venim la vară. Eu târziu am observat că are problema asta”, zice Veronika. 

Tatăl a plecat în străinătate, pentru că în sat iarna nu găsește de lucru 

Tatăl lor, Ciprian, a plecat în urmă cu câteva zile în Ungaria, la muncă, să mai câștige un bănuț pentru familie. Iarna nu ai ce să muncești în sat. Lucra înainte la un patron, la Bicfalău. Au și locuit în aceeași curte cu chirie câțiva ani, într-un fost hambar de porumb, dar de curând s-au mutat înapoi la mama Veronikăi, la Valea Crișului. 

„Întreabă de tata, că sunt învățați cu el. Dar le e mai bine aici la copii. Au început grădinița aici și le place. Deja s-au obișnuit”, spune bunica micuților, care ne-a însoțit la discuții. 

Ca să ajungă la timp la grădiniță și la școală, ies din casă cu aproape o oră mai devreme, spune Veronika. 

„Eu la 7 și un sfert ies afară cu ei ca să ajungem la 8 și-un pic acolo. Mergem pe jos. Sunt zile când nu vor să meargă, e frig, dar ce să fac? Când ei sunt acolo, eu o ajut pe maică-mea, că și ea are 60 și ceva de ani, nu poate să facă totul singură. Spăl cu mâna tot”, a spus femeia. 

A lucrat și ea înainte la diferite fabrici din Sfântu Gheorghe. Făcea naveta de la Valea Crișului zi de zi. Pe viitor ar vrea să se angajeze undeva, dar acum nu are unde. Ar fi vrut să meargă să lucreze la un magazin din sat, dar e periculos să umbli noaptea pe străzi, pentru că e beznă și mai umblă și urșii, zice Veronika. 

Unul dintre frați a murit în urmă cu câteva luni 

Mama și fiica nu s-au putut abține din plâns atunci când ne-au povestit de nenorocirea care li s-a întâmplat în primăvara anului trecut. 

„Un frate acum în aprilie a murit. Eram patru înainte. Avea 35 de ani. Nu mai vedea de patru ani. Avea probleme la creier. S-a dus pe picioarele lui și în câteva zile a murit la spital”, își amintește femeia. 

În timp ce bunica își șterge lacrimile, cel mic i-a dat o îmbrățișare care îi consolează durerea pe moment. Iar apoi începe să plângă din nou. 

Un vis cât se poate de normal – o casă doar a lor 

Veronika își dorește un viitor mai luminos pentru copiii ei. Vrea să scape odată și pentru totdeauna de sărăcie și să îi știe pe cei mici sătui și fericiți. Își dorește din toată inima o casă doar a lor, în care să aibă niște condiții de trai mai bune. 

„Dacă ne-ar ajuta Dumnezeu și dacă ar vrea și oamenii să ajute, am vrea să facem aici în curte o casă a noastră. Dacă vine taică-meu acasă, sora, fratele, suntem prea mulți într-o cameră și o bucătărie. Tata acum e în Aita Seacă la stână”, mai povestește femeia. 

Despre familia Artenie s-a scris în presa națională, iar oamenii s-au mobilizat și i-au ajutat. Veronika zice că este foarte mulțumită pentru cel mai mic ajutor, pentru că n-a fost obișnuită până acum să primească nimic, iar tot ceea ce are e obținut prin muncă grea. 

Acum, familia ar avea nevoie urgent de o mașină de spălat rufe, de o tabletă pentru ca cei mici să se poată uita la desene și de niște ghete de iarnă de mărimea 31, pentru băiatul de 6 ani. Copiii ar mai avea nevoie de o vizită la stomatolog, pentru că au probleme cu dinții. 

„Oamenii au donat cât au putut, că nu pot să zic că nu au donat. Ne-au trimis și haine prin poștă, prosoape, zahăr, făină. Ne-am bucurat, normal. La băieți le-au trimis niște papuci, dar încă le sunt mari. Ce bani am mai primit i-am dat mai departe, că am fost și la Brașov cu cel mic și ne-a trebuit pentru drum, am mai dat pentru curse când ne-am mutat și se duc banii”, zice Veronika. 

Am întrebat-o cum ar arăta casa visurilor ei. 

„Eu nu am pretenții deloc. Vreau doar să fie a noastră și să le fie copiilor bine”, a răspuns ea.

Cei care vor să îi ajute să își împlinească visul de a avea niște condiții decente de trai o pot sprijini pe mama copiilor prin transfer bancar. 

IBAN: RO47BTRLRONCRT0380682101 TITULAR: Artenie Veronika, cont în lei. 

Pentru mai multe detalii despre caz ne puteți contacta pe adresa daniela.luca@comparty.org.