Cum trăiesc asistenții maternali din județ clipa despărțirii

Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Covasna a organizat vineri, 5 iulie, cea de a 16-a ediție a Zilei Asistentului Maternal Profesionist, eveniment care a avut loc în curtea Centrului de Plasament nr. 6 de la Olteni. Cu acest prilej am discutat cu câțiva dintre asistenții maternali despre momentul în care trebuie să se despartă de copiii pe care îi au în grijă.

Peste 130 de persoane, asistenți maternali, împreună cu familiile și copiii pe care îi au în grijă, s-au bucurat de o zi în natură lângă oamenii care împart aceeași ocupație: au grijă de sufletele abandonate. 

Anul acesta copiii au avut parte de tot felul de activități educaționale și distractive, dar și de multă joacă, în timp ce adulților li s-a pregătit un curs bazat pe nevoile copiilor din sistem și soluțiile lor. 

În contextul cunoscutului caz al  Sorinei, fetița de 8 ani, din județul Mehedinți, care a fost luată de autorități cu scandal din casa asistentului maternal pentru a ajunge la părinții adoptivi, poate merge în SUA, la familia adoptivă, am decis să discutăm cu câțiva dintre asistenții maternali prezenți vineri la sărbătoare pentru a înțelege prin ce trec aceștia în momentul în care copiii „își iau zborul”. 

„Te liniștești cu faptul că ajung bine acolo unde merg”

O femeie care ținea în brațe o fetiță blondă de trei anișori, încerca să își stăpânească lacrimile în timp ce ne vorbea despre acest subiect, de altfel cel mai sensibil pentru ea. Pe chipul ei se citea o luptă, atât de cunoscută celor aflați în situația ei. Pe de o parte, lupta cu dorința de a strânge fetița în brațe pentru totdeauna, iar pe de altă parte, cu dorința de a o vedea în sânul unei familii în care va avea mai multe posibilități și un viitor mai luminos. 

 „Când ne-am angajat, am promis că lucrăm pentru interesul copilului și atunci ne gândim doar la ce e bine pentru el. Spre exemplu dacă Sorinei o să îi fie bine la familia respectivă, trebuie să plece. Acolo e viitorul ei și asistentul maternal trebuia să o ajute să înțeleagă asta. Sunt asistent maternal de patru ani. De la mine au plecat cinci copii în adopție. Am făcut totul pentru binele copiilor. Te liniștești cu faptul că ajung bine acolo unde merg. Țin legătura cu toate familiile și mă bucur pentru ei. De aceea suntem aici, nu numai ca să avem un loc de muncă, ci pentru ca să le fie și lor bine. Am doi copii mari, dar îi ajut și pe copiii aceștia. Acum am două fetițe în asistență, de 3 și de 5 ani. Am avut înainte un băiețel pe care eu l-am botezat și ține legătura cu noi. Când va crește mare va ști că a fost adoptat și că a crescut o perioadă la nașa lui”, ne-a spus femeia. 

Dacă prin mâinile ei iubitoare au trecut cinci copii care ulterior și-au găsit o familie, există și asistenți maternali care nu au fost puși în situația în care să fie nevoiți să îți ia rămas bun de la cei pe care i-au crescut. Dacă ar fi fost nevoie însă, ar fi reacționat cum se cuvine, spun aceștia. 

„Încercăm să tratăm cu profesionalism, dar în sufletul nostru e o luptă. Lucrezi cu toată familia implicată. Eu de 12 ani am aceeași copii în asistență. Când i-am luat aveau 3 și 5 ani, iar copilul meu avea 4 ani, dar nu există că e copilul meu sau nu e al meu. Tot spunem că trebuie să pregătim moral copiii pentru adopție, dar cel mai deranjant este când nu vine nimeni și copilul rămâne cu un semn de întrebare că de ce pe el nu îl vrea nimeni. Cât de greu ar fi, intervine mereu ceva care te motivează, te mulțumește și te face să vrei să mergi mai departe”, ne-a spus o altă asistentă maternală din județ. 

„Ești obligat să ajuți copilul să se integreze în familia în care urmează să plece”

De acord cu ceea ce spus ea a fost și o doamnă care și ea la rândul ei este asistent maternal de 15 ani. Femeia este de părere că cei care lucrează în acest domeniu trebuie să fie motivați în primul rând de dorința de a face bine, nu de stimulentele financiare. Acum este foarte mândră de copiii pe care i-a crescut și nu își mai imaginează viața decât alături de ei. 

„Spre exemplu, eu o să le ofer un viitor copiilor pe care îi am în plasament. Ei de la mine n-o să plece niciodată și casa lor întotdeauna la noi va fi și vom fi părinții lor pentru totdeauna. Despărțirea și trauma asta n-o simțim doar noi, ci și familia noastră, dar și copilul, evident. Acesta nu e un loc de muncă oarecare, pentru că lucrezi cu suflete de om. În legătură cu cazul Sorinei, nu știu unde e adevărul, dar asistentul maternal nu și-a făcut treaba. Tu ca asistent ești obligat să ajuți copilul să se integreze în familia în care urmează să plece. Dacă nu faci asta, înseamnă că ții în brațe locul de muncă, salariul, nu copilul. Eu am noroc că de 15 ani sunt la mine copiii. Mama lor nu a semnat actul de adopție, dar eu i-am învățat să țină legătură și cu ea. E o muncă în spatele acestor ani. Trebuie să ajuți copilul să urce pe fiecare treaptă a vieții. Eu cu mare drag îmi cresc fetele, sunt atât de mândră de ele că nici nu pot să exprim în cuvinte. Nu sunt o povară, sunt o mândrie pentru mine”, ne-a împărtășit femeia. 

Asistenții maternali pot adopta copiii pe care îi îngrijesc, însă recurg rar la această măsură  

Astfel, asistenții maternali sunt persoanele care își asumă responsabilitatea de a avea grijă de unul sau mai mulți copii abandonați și care încearcă să le creeze micuților un mediu cât mai familial. Totodată, este de datoria lor să îi pregătească pentru adopție, spune Vass Mária, directorul DGASPC Covasna.

„Despărțirea este o clipă grea, dar tocmai de aceea sunt asistenți maternali profesioniști pentru că sunt pregătiți pentru acest lucru. Pe de o parte, nu zic că nu este greu, este chiar foarte greu să fii o mamă iubitoare, să crești copilul în așa fel ca să se simtă ca în familia lui, iar pe de altă parte să îl pregătești pentru adopție, pentru reintegrare în familie. Dar totuși e o profesie. Copilul trebuie pregătit mental pentru că atunci când e mic nu știe ce e mai bine pentru el, în sensul că plasamentul în asistența maternală este pe o perioadă determinată, iar adopția e o măsură definitivă”, ne-a explicat Vass Mária. 

Aceasta a punctat și că în cazul în care se face deschiderea pentru adopție, asistentul maternal este prima persoană care este întrebată dacă dorește să adopte copilul. În cazul în care refuză, se caută o altă familie potrivită pentru copil. Cazurile în care asistenții maternali adoptă copiii sunt destul de rare în județ, conform DGASPC Covasna. 

„În momentul în care adoptă copilul, banii nu mai vin spre asistentul maternal. Motivația nu trebuie să vină din punct de vedere financiar, trebuie să vină din altă parte”, ne-a spus în acest sens George Giulea, psihologul din cadrul DGASPC Covasna. 

Emoțiile trebuie gestionate pentru binele copilului 

Pentru ca despărțirea să fie mai ușoară pentru ambele părți, adesea familia adoptatoare ține legătura cu asistentul maternal la care a crescut, spune Vass Mária, precizând totodată că acei asistenți care se atașează prea mult de copii, nu tratează situația cu destul profesionalism. 

De aceeași părere este și psihologul George Giulea, care spune că deși este firesc să existe emoții atunci când se produce „ruptura”, asistenții maternali ar trebui să învețe să le gestioneze, pentru binele copilului. 

„Unii au capacitatea de a înțelege că nu își pot asuma un copil, alții mai puțin. Contează structura omului, personalitatea lui, cu tot cu caracter, cum a fost educat și condiționat de societate. Cei care angajează ar trebui să filtreze oamenii, dar unii fac acest lucru, alții nu pentru că copiii sunt foarte mulți și volumul de muncă este mare. Mi se pare absolut imposibil să nu simți nimic în clipa în care te desparți de cineva, dar totul ține de modul în care oamenii își gestionează emoțiile. (...) În momentul în care simți un sentiment negativ față de despărțirea de acel copil, se datorează doar orgoliului. Acel moment ar trebui să îi bucure de fapt pentru că copilul merge spre un potențial mai mare, spre o familie care își va investi tot timpul în el. În momentul în care vine frustrarea că le-ar fi foarte greu, este doar pentru că sunt orgolioși și se gândesc doar la ei, nu și la binele copilului. Asta este problema”, a precizat psihologul. 

E nevoie de o pregătire mai temeinică a asistenților maternali 

George Giulea precizează în același timp că și pentru copiii crescuți în asistența maternală despărțirea nu este tocmai ușoară. Asta și pentru că micuții până ajung aici, deja trec prin alte situații în care au fost nevoiți să se separe de cineva. Și nici atunci când pleacă într-o familie adoptatoare nu este sigur că nu va interveni o altă despărțire. Tocmai de aceea, psihologul spune că este necesar să se pună accent pe pregătirea asistenților maternali, care, la rândul lor, trebuie să îi ajute pe cei mici să treacă mai ușor prin aceste clipe. Și Vass Mária spune că pregătirea este esențială, însă este de părere că cele 60 de ore, cât durează cursul, nu sunt suficiente pentru a oferi asistentului o consiliere temeinică. 

„După părerea mea nu este suficient acest timp. În alte țări durează mai mult ca să se formeze asistenții  maternali. În Ungaria, de exemplu, cursul durează 240 de ore, dar cred că nici atât nu e suficient. Ca să pregătești o persoană care să poată să facă față acestor cerințe, este foarte greu”, a mai spus directoarea DGASPC.

În acest sens, psihologul a subliniat faptul că acel curs de pregătire este doar  o cale oficială de a deveni asistent, însă există și alte căi prin care cei care îmbrățișează această meserie pot deveni adevărați profesioniști. 

„Asta nu înseamnă că nu poți să participi și la alte cursuri. E de datoria morală a fiecăruia să investească timp în ceea ce face și să învețe lucruri utile. Cel mai important este ca părintele să fie un exemplu pentru cei mici pentru că copilul este ca un burete care asimilează toate informațiile. Între copil și asistent maternal trebuie să existe atașament, pentru că altfel nu se poate construi nimic”, a specificat George Giulea. 

Întrebat de lacunele care există în sistemul asistenței maternale, specialistul spune că principala lacună este omul. Dacă oamenii ar fi corecți, cel puțin din punct de vedere moral, sistemul în sine ar funcționa cum trebuie, a concluzionat psihologul. 

Reprezentanții DGASPC au anunțat totodată că anul acesta se împlinesc 20 de ani de când s-a implementat sistemul de asistență maternală în județul Covasna. În 1999, un număr de 25 de persoane s-au angajat să aibă grijă de soarta unor copii, iar unii dintre ei și acum fac parte din acele familii. În primii 10 ani s-a observat o creștere rapidă a sistemului, astfel că în 2008 existau 174 de asistenți maternali. 

Astăzi, există doar 124 de oameni în județul Covasna care practică această meserie și care au grijă de 212 copii. Conducerea Consiliului Județean Covasna a anunțat la începutul verii că în următorii 5 ani, cu ajutorul unui proiect european, intenționează să angajeze un număr de 50 de asistenți maternali. Acest număr ar fi suficient pentru a acoperi nevoia care există în prezent, spun reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Covasna. 

Cu toate că nu este nici pe departe o meserie ușoară, există persoane care sunt fidele acestei profesii încă de când a luat naștere. Astfel, în cadrul întâlnirii de vineri au fost premiați asistenții maternali care lucrează în sistem între 15 și 20 de ani. Ei sunt oamenii care și-au dăruit o parte din viață iubind și educând copii cărora nu le-au dat viață, iar acest lucru este demn de admirație. Unii dintre „părinții de împrumut” au trecut nu doar odată prin momentul despărțirii, astfel că doar cei care au fost în pielea lor știu cât este de greu să le zâmbească la plecare copiilor care odată le-au fost dați în grijă. Totul, în speranța unui viitor mai luminos.