Oferta de nerefuzat vine de la familia Casei Írisz

Începând de săptămâna trecută, în fiecare zi de miercuri și vineri, la piața agroalimentară din Sfântu Gheorghe, printre verdețuri și agitație, pot fi zărite niște chipuri senine, care așteaptă să ofere celor care doresc, o mică parte din truda lor. Câteva persoane cu dizabilități mintale, pentru care grădinăritul este terapie curată, vin la piață pe rând, însoțite de un angajat de la Casa Írisz a Fundației Creștine Diakonia. Acțiunea are rolul de a-i familiariza cu tot ce se întâmplă în afara zonei lor de confort și de a le arăta că pot fi utili și apreciați pentru munca pe care o fac cu atâta drag.

Încă din 2012, grădinăritul a devenit ocupația de bază pentru câțiva tineri cu dizabilități mintale de la Casa Írisz. Aceștia pleacă la orele dimineții la ferma din Valea Crișului, acolo unde fiecare își știe rolul. 

De vinerea trecută, recolta strânsă de ei se găsește la piața agroalimentară din Sfântu Gheorghe. Sirop de soc, ridichi, ceapă, mărar, ardei în oțet, toate aceste produse au fost crescute de șase tineri deosebiți de la Casa Írisz. 

Miercuri dimineața, Gász Judit făcea o legătură de ridichi când ne-am apropiat de stand, iar Kinga, o tânără cu dizabilități mintale de aproximativ 30 de ani, trebăluia pe lângă ea. 

„E altfel lumea lor, dar e frumoasă”

Gász Judit ne-a spus că lucrează de cinci ani la Casa Írisz, iar în toți acești ani a descoperit o lume nouă, cea din ochii persoanelor cu dizabilități mintale, în care totul este diferit, însă în care nu există interese ascunse, răutate, invidie sau minciună. 

„Îmi place foarte mult ceea ce fac. Copiii mă motivează. Atât de multă iubire ne dăruiesc. Avem foarte multe lucruri de învățat de la ei. Noi mereu găsim motive pentru care să spunem că ne este greu, iar ei mereu sunt veseli și starea lor nu depinde de lucruri materiale. Îmi place mult de ei. Noi suntem ca o familie la Casa Íris. Nu e ușor deloc, dar e frumos”, ne-a spus femeia cu o voce tremurândă și lacrimi ochi.  

Gász Judit crede că lumea ar fi mai bună dacă toți ar fi puțin mai atenți la nevoile celor din jur. Ea spune că a rămas surprinsă de căldura cu care au fost primiți de negustorii din piață. Unii i-au învățat cum să facă legăturile de ridichi, iar alții le-au împrumutat cântarul. Cumpărătorii însă nu se înghesuie deocamdată, poate și pentru că oamenii nu cunosc povestea din spatele standului.  

„Oamenii care vin aici încă nu știu despre ce e vorba. Mulți încă sunt reticenți, dar dacă un om e bolnav asta nu înseamnă că este periculos. Asta ar trebui să înțeleagă unii. Mulți habar nu au despre viața acestor oameni, dar noi încercăm să le explicăm, cu răbdare. Lumea lor e diferită, dar din păcate prea puțini știu ceva despre această lume. Nici eu până să mă angajez aici nu știam prea multe. Trebuie să învățăm să avem grijă unul de celălalt și să ne arătăm bunătatea cât mai des. E altfel lumea lor, dar e frumoasă. Ar trebui să o cunoască cât mai mulți”, ne-a mai spus aceasta.  

Banii care se adună din vânzări se pun într-o cutie cu donații, iar de acolo ajung la toți cei care muncesc pentru ca aceste legume și zarzavaturi să ajungă proaspete pe standul din piață. 

„La grădinărit îi învățăm să lase curat după ei, să deprindă niște obiceiuri care o să le prindă bine în viață. Ei sunt foarte sociabili și se poate lucra cu ei, dar trebuie să îi iubești, că dacă nu, e degeaba. Când ajungem la Valea Crișului, se schimbă în alte haine și apoi își urmează programul. Totul depinde și de vreme. Sunt solare, dar e grădină și afară. Avem și miei, iezi, gâște, găini, pui de rață. Fiecare știe ce trebuie să facă. E un băiat care poate numai să dea drumul la robinet. Noi mereu uităm, dar el nu. Știe ce are de făcut. Asta e responsabilitatea lui. A trebuit să îi învățăm care e buruiană și care e mărar și care e salata. Pe la 11 au o pauză, iar la ora două vin înapoi la Casa Íris”, ne-a mai povestit Gász Judit. 

Kinga între timp își găsea de lucru, se plimba prin piață, parcă în căutarea unor prieteni noi, iar apoi venea și își mai aranja grijuliu marfa. Tânăra vine de zece ani la Casa Íris. 

„Ea este o persoană foarte deschisă și de ajutor. Îi place să fie înconjurată de oameni, deci e foarte sociabilă și îi place foarte mult la Casa Íris, unde are foarte mulți prieteni. Îi place muzica, grădinăritul, animalele. Ne iubește foarte mult, iar asta e reciproc”, ne-a spus psihologul din cadrul Fundației Creștine Diakonia Filiala Sfântu Gheorghe, Olcsvári Tünde. 

După muncă și răsplată 

La Írisz Farm, tinerii cu dizabilități mintale au un program previzibil și un venit stabil, iar grădinăritul este o terapie pentru ei, spune directorul Casei Írisz din Sfântu Gheorghe, Makkai Péter. Totodată, acesta a precizat că și procesul de vânzare a legumelor este o lecție importantă.  

„Prin valorificarea legumelor văd și ei că oamenii dau bani pentru munca pe care o fac ei. Unii dintre ei sunt în grădinărit de trei-patru ani, deci sunt obișnuiți, s-au dezvoltat acolo. Mereu avem ceva nou. Acum nu am putut să înnoim populația de porci pentru că a fost problema cu pesta porcină și acum avem păsări – găini, gâște. La piață mereu va fi unul dintre colegii noștri și unul dintre tineri, mereu altul sau cel care dorește. Pentru că acești tineri lucrează, ei primesc o retribuție ca să simtă legătura între muncă și răsplată. Cei mai mulți dintre ei nu fac distincția între sume de bani, dar știu că aceasta este o valoare pe care au primit-o pentru munca lor. Acesta este un element foarte important din terapie, ca ei să se dezvolte în spiritul acesta al responsabilității. În ziua în care și alți colegi primesc salariul, vin și ei la oficiu și e foarte frumos să vezi cum acești tineri preiau banii și știu că au primit și ei salariu. Au devenit colegi, deci nu mai sunt oameni cu probleme care sunt asistați”, ne-a spus Makkai Péter. 

Activitățile de la Casa Írisz au fost reluate, în grupuri mici 

În prezent, la Casa Írisz sunt 54 de beneficiari din Sfântu Gheorghe, Chichiș, Ozun, dar și din Brașov. Pe timpul stării de urgență, toate activitățile au fost suspendate, iar odată cu instaurarea stării de alertă acestea au fost reluate în grupuri restrânse.  

Aici tinerii cu dizabilități mintale au șansa să socializeze și desfășoară o diversitate de activități, de la activități de uz casnic, gătit, până la artă plastică sau muzică. 

În 2011, la Sfântu Gheorghe a fost deschis și un magazin în care lucrează doar persoane cu dizabilități. La Írisz Shop, situat la intersecția străzilor Ciucului cu Grigore Bălan, angajații și-au demonstrat lor înșiși, dar și celor care le calcă pragul, că prin muncă și răbdare, dizabilitatea se poate transforma într-o abilitate.  Pentru ca acest lucru să se întâmple, a fost nevoie de cineva care să le dea încredere în propriile forțe, la fel ca și în cazul grădinăritului. 

Cei care vor să cumpere legume și zarzavaturi de la niște oameni speciali și diferiți, în cel mai bun sens al cuvântului, îi pot găsi în piața agroalimentară din Sfântu Gheorghe, miercurea și vinerea, între 9:00 și 14:00.