Directoarea Teatrului „Andrei Mureşanu“ din Sfântu Gheorghe, Anna Maria Popa, a postat, vineri dimineaţa, un mesaj pe pagina sa de Facebook, prin care cere autorităţilor să ofere artiştilor respectul cuvenit şi să nu îi mai trateze ca pe nişte „paria“ sau „profitori“ ai societăţii.

Având ca titlu „Ultima noapte de urgenţă, întâia zi de alertă“, Anna Maria Popa precizează că instituţiile de cultură nu şi-au încetat activitatea în ultimele două luni, chiar dacă angajaţii s-au aflat în şomaj tehnic.

„Ce a fost şi cum se schimbă! Voi explica această trecere în ceea ce priveşte domeniul cultural, că doar aici mă pricep. Pe perioada stării de urgenţă, instituţiile de cultură nu s-au închis, ci şi-au oprit activitatea cu publicul. Munca s-a desfăşurat uneori în condiţii chiar mai grele şi cu investiţii proprii. Am trecut în online, am difuzat spectacole, ba am organizat şi festivaluri, am recitat, am creat filme de încurajare, clipuri muzicale individuale sau colective. Am continuat activitatea de organizare, programare, planificare, am ţinut şedinţe prin zoom etc. De ce repet toate acestea? Pentru că foarte mulţi politicieni, şi nu numai, se află într-o gravă confuzie. Au senzaţia că dacă actorii nu sunt pe scenă cu public în faţă, înseamnă că nimeni din instituţie nu lucrează“, a scris Anna Maria Popa.

Aceasta mai menţionează că Legea privind starea de alertă precizează că, în următoarea perioadă, instituţiile de cultură îşi vor putea desfăşura activitatea în baza unui regulament realizat de Ministrul Culturii şi Ministerul Sănătăţii, regulament care porneşte de la recomandările Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă (CNSSU), în vigoare şi până acum.

„Nu scrie nicăieri că aceste instituţii îşi reiau activitatea, pentru ca ea nu a fost niciodată întreruptă. Faptul că unii dintre noi am acceptat să fim trecuţi în şomaj tehnic, dar să ne continuăm activitatea prin alte mijloace, voluntar, asta se datorează faptului că ne pasă, ne iubim comunitatea şi nu vrem ca din inconştienţa unora să se creeze o prăpastie între creatori şi spectatori, peste care va fi prea greu şi prea târziu să mai construim punţi ulterioare. Aşadar, lipsa momentană a acelui regulament nu înseamnă că rămâne lacăt pe clădire, iar noi stăm acasă trataţi fiind ca ultimii paria ai societăţii! Nu! Înseamnă că, până la apariţia regulamentului, toată lumea îşi continuă activitatea ca până acum (de acasă, online etc.), respectând hotărârile CNSSU. Stăm acasă că ne pasă. Lucrăm de acasă (mult) că ne pasă! Vă rog nu ne mai trataţi ca pe nişte profitori care se bucură de un ajutoraş din partea statului fără să facă nimic! Acest tip de gândire este jignitor, umilitor şi chiar periculos“, scrie Anna Maria Popa.

Ea concluzionează că actorii sunt aduşi în prima linie atunci când este nevoie de ei, dar că puţină lume conştientizează faptul că munca unui artist poate fi comparată cu un „iceberg“.

„Când aţi avut nevoie de noi, am spus cu toţii mereu prezent! V-aţi lăudat cu orice ocazie cu realizările noastre şi cu ce însemnăm pentru comunitate. Acum, însă, parcă nu mai contăm! Ni se cere să stăm cuminţi, obedienţi, să aşteptăm reglementări pentru lucrul cu publicul, când munca în teatru este un iceberg. Spectacolul jucat la public e doar vârful! Vă rog nu vă bateţi joc de toată munca 'din apă' “, mai scrie Anna Maria Popa.