Deşi 1 decembrie 1918 este un moment istoric despre care s-a scris şi s-a vorbit extrem de mult, pe toate canalele de comunicare, foarte puţini români ştiu cine a fost autorul stemei României Unite. Chiar şi în rândul istoricilor, când se vorbea despre povestea naşterii acestei steme, nu se ştie cum se reuşea derularea evenimentelor fără a se preciza că stema României unite a fost realizată în județul Trei Scaune de atunci, Covasna actual, în satul Căpeni, de artistul heraldist Keöpeczi Sebestyén József. Pentru a aduce în centrul atenției opera și viața acestui distins şi mult încercat artist heraldist, vineri, 14 decembrie, s-a desfăşurat la Sfântu Gheorghe o Conferinţă cu un titlu simplu şi la obiect : „Stema Românei și autorul ei”.

Organizatorii evenimentului au fost Asociația de Heraldică și Vexilologie din Transilvania, Centrul de Cultură al Județului Covasna și Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, iar gazda a fost Consiliul Județean Covasna.

Cuvântul de deschidere i-a aparţinut lui Tamás Sándor, președintele Consiliului Județean Covasna, care a explicat momentul ales pentru desfăşurarea Conferinţei prin proximitatea a două date: Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie şi 12 noiembrie, ziua când s-au împlinit 140 de ani de la nașterea artistului heraldist Keöpeczi Sebestyén József, care a fost autorul stemei României, după Tratatele de pace de la Paris şi încheierea Primului Război Mondial.

În acord cu tematica acestei Conferinţe, Tamás Sándor a supus atenţiei câteva idei: „Ce interesantă cotitură a istoriei este faptul că stema României, cea născută acum 100 de ani, a fost realizată tocmai aici, în județul nostru, mai precis la Căpeni, în 1921, de către un intelectual maghiar din Transilvania, un heraldist care, cu câțiva ani în urmă, proiectase şi simbolurile Regatului Ungar, fiind vorba de stema mijlocie și sigiliul statului. (...) Având în vedere naționalismul retrograd, care a crescut la nivelul societății – nota bene, nu patriotismul firesc oricărei naţii, ci naționalismul retrograd –, acest fapt pare imposibil în ziua de azi. Secolul lăsat în urmă ne-a furnizat dovezi amare că, deși Declaraţia de la Alba Iulia a fost învăluită în cuvinte tentante şi promiţătoare, iar de atunci s-au întâmplat multe, acest secol nu a adus libertatea și prosperitatea, nici pentru români și nici pentru maghiari. În timp de pace, o țară este învingătoare dacă este în măsură să îndeplinească voința propriilor cetățeni. (...) Faptele sunt foarte importante în 2018, an în care noi, maghiarii transilvăneni, prin Programul '1000 de ani în Transilvania, 100 de ani în România', am prezentat modul în care am contribuit la construirea Transilvaniei și la dezvoltarea României" – a subliniat Tamás Sándor.

La deschiderea Conferinței, Alexandru Andriesei, președintele Asociației Identitate și Dialog din Sfântu Gheorghe a subliniat importanța dialogului dintre comunitatea maghiară și cea română, fiecare aducând contribuția sa la dezvoltarea țării.

Stema României realizată la Căpeni

Szekeres Attila István, președintele Asociației de Heraldică și Vexilologie din Transilvania, membru asociat al Academiei Internaționale de Heraldică, a făcut un scurt istoric al evenimentelor legate de naşterea stemei României.

După înfăptuirea juridică a Unirii, România a dorit să exprime starea de fapt prin diverse forme, inclusiv prin simboluri. S-au vehiculat mai multe propuneri, cele ale istoricilor Dimitrie Onciul și Nicolae Iorga, precum și cea a secretarului general al Ministerului de Externe, Nicolae Docan. Deşi s-a ajuns la un consens asupra unui proiect al istoricului Paul Gore, lucrarea nu a fost agreată de către Palatul Regal. În această situaţie, la recomandarea istoricului de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş, cu consimţământul Ministrului de Interne Constantin Argetoianu, pentru realizarea stemei a fost invitat artistul heraldist Keöpeczi Sebestyén József. Heraldistul transilvănean a schițat câteva proiecte la sediul Fundaţiei Universitare Carol I, dintre care Suveranul a ales varianta care urma să devină stema României Mari. Sebestyén a realizat stema în trei variante – mare, mijlocie și mică – în mai multe exemplare, acasă la Căpeni, sat covăsnean, unde artistul heraldist a trăit între anii 1919-1940. Cele două decenii, în care a stat la Căpeni, a fost cea mai rodnică perioadă a activităţii sale de heraldist şi a celei de conservare şi protejare  a patrimoniului cultural. 

Legea pentru fixarea stemei Regatului României, întregit cu țările surori unite, a fost promulgată de Regele Ferdinand I în data de 23 iulie 1921 și a fost publicată împreună cu desenele heraldice ale stemei, în cele trei variante, în Monitorul oficial, în data de 29 iulie 1921. În aceeași zi, desenul stemei mari – cu semnătura autorului, J. Sebestyén de Keöpecz – a fost publicat în cotidianul Universul.

Szekeres Attila István a vorbit şi despre stemele României din 1867 și 1872, realizate tot de un artist maghiar, pictorul de curte Carol Popp de Szathmáry.

Stema Regatului României se compune din trei scuturi suprapuse. Scutul mare: pe albastru, o acvilă de aur cu ciocul și ghearele roșii, cu coroană regală de aur pe cap, ținând în cioc o cruce de aur, în gheara dreaptă o spadă, în gheara stângă un sceptru de aur cu vârful în formă de crin. Pe pieptul acvilei, scutul mediu, scartelat, cu insițiune între cartierele de jos. Sus în dreapta, armele Țării Românești: pe albastru, o acvilă de aur, ținând în cioc o cruce de aur, însoțită de un soare de aur la dreapta, de o lună-nouă de aur la stânga. Sus în stânga, armele Moldovei: pe roșu, un cap de bour negru cu gura închisă, însoțit de o stea de aur între coarne, de o roză de aur la dreapta, de o semilună de aur la stânga. Jos la dreapta, armele Banatului: pe roșu, peste valuri naturale, un pod de aur cu două deschideri boltite, construite din piatră cioplită (podul lui Traian), din care iese un leu de aur. Jos la stânga, armele Transilvaniei: albastru și aur, împărțite printr-o fâșie îngustă roșie, din care iese o acvilă neagră cu ciocul de aur, însoțită de un soare de aur la dreapta, de o semilună de argint la stânga; jos, șapte turnuri roșii. În insițiune, armele Dobrogei: pe albastru, doi delfini de aur afrontați, cu cozile ridicate în sus. Peste tot, scutul mic, scartelat de argint și negru, armele Casei domnitoare de Hohenzollern. Scutul mare este timbrat de coroana de oțel a României.

Coroana regală a României, simbolul suveranității, nu a fost preluată după 1990, dar, acum doi ani, s-a reintrodus simbolul, dar nu peste scut, ci pe capul acvilei – a explicat specialistul heraldist din Sfântu Gheorghe.

Semne de identitate

„Stema Moldovei este binecunoscută: capul de bour este un semn de identitate, iar simbolurile cu cât sunt mai vechi cu atât sunt mai valoroase” –  a precizat Sorin Iftimi, heraldist din Iași, membru al Consiliului Științific al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, în comunicarea sa despre evoluția simbolurilor care s-au folosit în stema Moldovei, simboluri prezente în cartierul al doilea din stema Regatului României.

Drăgan-George Basarabă – heraldist din Timișoara, președintele Asociației de Heraldică și Vexilologie din Banat – a analizat cartierul al treilea, și a parcurs istoria heraldică a regiunii. El a supus atenţiei faptul că Banatul are o stemă istorică creată odată cu noua stemă a Regatului României din 1921, stemă realizată tot de talentatul heraldist József Sebestyén Keöpeczi.  

În expunerea sa despre cartierul al patrulea al stemei României, Szekeres Attila István a parcurs istoria stemei Transilvaniei de la apariția celor trei elemente componente împreună – acvila, simbolul comitatelor ardelene, soarele și semiluna, simbolul stării secuilor, cele șapte cetăți, simbolul stării sașilor – legiferate de Dieta Transilvaniei în 1659, până în zilele noastre.

Constantin Ittu, heraldist din Sibiu, membru al Comisiei Naționale de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române precizează în studiul său, diferența dintre „a vedea” şi „a privi” heraldica transilvană din stema României: „A vedea nu presupune neapărat o percepţie vizuală complexă, cât acceptarea a ceea ce îți apare în fața ochilor; or, în coordonate heraldice, această abordare presupune receptarea unei steme, eventual analizarea ei din punct de vedere artistic, fără posibilitatea unei analize istorice. În schimb, a privi deschide orizonturi de cercetare în care analiza prezentului se împletește cu cea a trecutului. (...) Valențele metonimice ne ajută să integrăm armele transilvane în peisajul heraldic statal românesc, în situația în care ceva privit ca un întreg în trecut, stema Principatului Transilvaniei, se transformă în parte după Unirea din 1918, devenind o componentă a stemei României.”

Szálkai Tamás – heraldist din Debrecen, Ungaria, membru al Societății Maghiare de Heraldică și Genealogie – a făcut o sinteză despre opiniile contemporanilor maghiari pe marginea stemei Regatului României, dar a vorbit și despre proveniența culorilor din steagul Budapestei, acestea fiind mult timp roșu, galben și albastru, iar pentru a se diferenţia de steagul României, acum câțiva ani a fost schimbat steagul oficial al capitalei Ungariei.

Conferinţa din Sfântu Gheorghe a mai cuprins şi lansarea unui volum – în limbile română şi maghiară, cu un rezumat în engleză – cu titlul „Stema României și Keöpeczi Sebestyén József”. Autorul studiului este Szekeres Attila István, heraldistul din Sf. Gheorghe. Cartea a apărut la Editura Centrului de Cultură al Județului Covasna și reface istoria stemei României, dar și viața și activitatea lui Keöpeczi Sebestyén József.

Biroul de presă al Consiliului Județean Covasna