Câteva milioane de perechi de pantaloni sunt croite şi cusute anual în fabricile de confecţii din judeţul Covasna, zonă recunoscută ca „Valea pantalonilor”.

Majoritatea fabricilor au capital străin şi sunt profilate pe pantaloni bărbăteşti, de cea mai bună calitate – nu se răresc, nu fac „genunchi” şi nu trebuie călcaţi.

Marfa pleacă aproape în exclusivitate la export şi ajunge în magazinele de lux din Vestul Europei, unde se vinde la preţuri piperate. O pereche de pantaloni căreia i s-a lipit o etichetă de firmă costă chiar şi 200 de euro, adică aproape cât salariul mediu lunar al unei muncitoare dintr-o fabrică de confecţii din judeţul Covasna.

„Imperiul” pantalonilor a început să se ridice în primul deceniu de după 1989 şi a compensat în parte închiderea fostelor întreprinderi de stat, intrate în faliment după privatizare, care a lăsat mii de oameni fără locuri de muncă.

Printre primii investitori străini veniţi în judeţul Covasna s-a numărat germanul Dietrich Bock, care a început cu o comandă pentru Hugo Boss. A venit, după cum spunea, din raţiuni economice, mai exact pentru că în Germania forţa de muncă e mai scumpă. Apoi au venit şi alţii, din aceleaşi considerente – forţă de muncă ieftină şi calificată.

Covasna trăieşte de mai bine de 20 de ani de pe urma acestor fabrici de pantaloni, iar vocile care au prefigurat un viitor sumbru economiei covăsnene, spunând că „Valea pantalonilor” s-ar putea transforma într-o „vale a plângerii” după intrarea în Uniunea Europeană, dacă fabricile de confecţii se vor muta în alte ţări cu forţă de muncă mai ieftină, par să se fi înşelat. Cel puţin deocamdată.

Şi la ora actuală cea mai rapidă cale să-ţi găseşti un loc de muncă în judeţul Covasna e să lucrezi la „pantalonari”.

„Valea pantalonilor” oferă zilnic zeci de locuri de muncă în domeniul confecţiilor textile, în special pentru femei. Dacă baţi la uşa Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă din Sfântu Gheorghe afli că aproape jumătate dintre locurile de muncă vacante sunt în domeniul industriei uşoare, prin urmare oricine se poate angaja dacă ştie să manevreze o maşină de cusut şi se mulţumeşte cu un salariu minim pe economie.

*** O analiză postprivatizare relevă că majoritatea întreprinderilor de stat din judeţul Covasna trecute în portofoliul unor firme private fie au dat faliment, fie au fost lăsate în paragină. Ultima redută, Fabrica de Ţigarete din Sfântu Gheorghe, cu o tradiţie de peste 110 ani, a fost închisă în 2011. Aşa au dispărut de pe piaţă două branduri româneşti – „Carpaţii” şi „Snagovul” de Sfântu Gheorghe. Fabrica, veche de peste 110 ani, e pustie acum, asemenea altor fabrici închise după privatizare.

*** Până în 1989, judeţul Covasna a fost un reper în industria construcţiilor de maşini, mii de oameni lucrau în fabricile de aparataj auto, motoare electrice, cutii de viteze sau subansamble auto din Sfântu Gheorghe, care s-au închis pe rând. În acest sector au apărut, însă, semne de redresare în urmă cu câţiva ani, odată cu venirea unor investitori specializaţi pe accesorii pentru maşini – cablaje auto şi volane pentru maşinile de lux.

*** În încercarea de a atrage noi investitori, autorităţile locale din Sfântu Gheorghe au demarat lucrările de amenajare a viitorului parc industrial de la Câmpu Frumos, care se va întinde pe o suprafaţă de aproape 16,5 hectare pe terenul unui fost IAS. Parcul industrial, care va deveni funcţional în aproximativ un an şi jumătate, este, potrivit primarului Antal Árpád (UDMR), unul dintre cele mai importante proiecte aflate în derulare, tocmai pentru că va genera noi locuri de muncă pentru localnici.

Antal Árpád consideră că judeţul Covasna este un teren propice pentru investitori deoarece se află în centrul ţării, oamenii sunt harnici, serioşi şi conştiincioşi, iar forţa de muncă este mai ieftină decât în alte zone ale ţării. Pragmatismul primarului contrastează cu politica fostului primar Albert Álmos, care, după patru mandate, a recunoscut că nu a deschis „prea larg porţile investitorilor”, de teama de a nu se schimba componenţa etnică a zonei, respectiv raportul dintre români şi maghiari, care sunt majoritari. Albert Álmos a mai spus, atunci, că istoria va demonstra dacă a avut dreptate sau a greşit atunci când a ales această cale.

Autorităţile locale speră, totodată, că viitorul aeroport civil de la Ghimbav-Braşov, care se va afla la o distanţă de circa 45 de kilometri de Sfântu Gheorghe, precum şi o autostradă care să lege Braşovul de Bucureşti şi de Occident vor aduce mai mulţi investitori şi mai multă bunăstare în judeţul Covasna, unde acum salariile sunt mult sub media naţională.