A trecut în lumea celor drepți, în mod neașteptat, un Om de omenie, un om al faptelor bune, un membru de cinste al comunităților din Sfântu Gheorghe și Băcel. Emil Pătrunjel s-a născut în Băcel în 22.11.1963, al doilea fiu al lui Gheorghe și Maria Pătrunjel. Școala gimnazială a urmat-o la Băcel, după care a terminat liceul sanitar la Brașov. În 1982 începe să lucreze la secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență din Sfântu Gheorghe, ca asistent medical generalist. După 8 luni, pleacă în armată la Beiuș, unde a activat ca militar sanitar. Termină armata în anul 1984 și se întoarce la Sfântu Gheorghe, hotărând să își dedice timpul și energia meseriei alese, de cadru sanitar, la Spitalul Județean, la secția de ortopedie, ultimii ani activând la blocul operator, până la data decesului, 18.07.2023.

Așadar, Emil Pătrunjel și-a desfășurat activitatea aproape 40 de ani la spitalul și policlinica din Sfântu Gheorghe. O viață de om, dedicată sănătății oamenilor. A fost un om înțelegător, empatic și generos, care a adus alinare și speranță în viețile celor din jurul său.

Emil Pătrunjel a fost un om de o modestie exemplară, un foarte bun profesionist, un familist recunoscut, un sprijinitor al Bisericii Ortodoxe.

Empatia și optimismul au fost unele dintre caracteristicile lui Emil, pe lângă entuziasmul cu care și-a trăit viața și și-a iubit familia. Capacitatea de a coagula oamenii în jurul lui prin charismă, pozitivism și energie au făcut din Emil un om îndrăgit și apreciat.

În întreaga sa activitate s-a remarcat ca un bun specialist, în mediul profesional fiind apreciat atât de colegii de serviciu, cât și de pacienții cu care a interacționat. A fost un om bun, generos, neezitând în a-și oferi ajutorul ori de câte ori a fost necesar. În ciuda faptului că a lăsat un mare gol în urma lui, amintirea sa va rămâne pentru totdeauna în inimile membrilor familiei și a tuturor celor care l-au cunoscut. A trăit o viață plină de împliniri profesionale și familiale, lăsând o amprentă profundă în inimile celor care l-au cunoscut.

Pentru el familia a reprezentat tot, dintotdeauna, iar grija constantă de a oferi o educație aleasă, atât copiilor, cât și nepoților, i-a fost insuflată încă din copilărie, de către părinți. A fost un soț iubitor și un părinte devotat. S-a căsătorit cu Geta în anul 1986, familia sa, formată din doi copii, Oana Andreea și Emil Cosmin, ginerele Ciprian și nora Alina, a fost întotdeauna centrul vieții sale. A fost un exemplu de iubire și dedicare pentru cei dragi, oferindu-le sprijinul și îndrumarea necesară în fiecare etapă a vieții lor. De asemenea, a avut bucuria de a deveni bunicul a trei nepoți minunați: Simina, Andrei și Amia, care i-au adus împlinire în viață. Un frate îndurerat, cumnați, nepoți și prieteni dragi, aceștia, cu toții, îi vor păstra veșnic amintirea în suflet.

A lăsat în urma sa un nume bun, o frumoasă imagine publică, ce reprezintă moștenirea cea mai de preț transmisă familiei îndurerate. Ne vom aminti mereu de zâmbetul său cald, de glasul său blând și de sfaturile sale înțelepte.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar pe membrii familiei să-i întărească pentru a-i cinsti așa cum se cuvine memoria.

Ioan Lăcătușu