„Îmblânzitorii” de albine și provocările unei lumi cu „aur” lichid
Cum reușesc apicultorii covăsneni să facă față provocărilor și să practice meseria cu plăcere
Vremea neprielnică, nu pandemia va face ca producția de miere din acest an să fie mai scăzută, spun apicultorii din județul Covasna. Chiar și așa, cei care și-au ales această meserie, care implică pasiune și respect pentru natură, nu se plâng de faptul că sunt nevoiți să meargă sute de kilometri ca să practice stupăritul pastoral. Nici că e o muncă ce implică riscuri și multe alte abilități de bază. Dar se tem. Pentru că vremea nu îi ajută. Pentru că statul și alte ramuri ale agriculturii îi ignoră. Pentru că falsurile mai ieftine umplu rafturile magazinelor. Sau că drumul de la stup și până la borcan e deseori mai amar decât dulce. Și totuși nu renunță, pentru că, asemenea albinelor, sunt neobosiți. Astăzi vorbim despre ei, despre apicultorii din județul Covasna.
Situația creată de COVID-19 nu îi afectează în vreun fel pe cei aproximativ 100 de apicultori covăsneni, spune președintele Asociației Crescătorilor de Albine din județul Covasna, Deák Mihály. Pentru că Ordonanța Militară nr. 8 permite circulația apicultorilor, aceștia au putut să își continue liniștiți activitatea. Totuși, pentru al doilea an consecutiv, problema secetei îi îngrijorează pe cei care practică această meserie. Din acest motiv și producția de anul acesta este sub semnul întrebării.
„Pandemia nu prea afectează producția de miere, dar afectează altceva. În unele zone din țară rapița a fost compromisă din cauza secetei. Cei de la noi care nu pleacă nicăieri și stau acasă, probabil că încă așteaptă să se facă rapița ca să aibă ceva producție de miere. Momentan noi ne deplasăm la salcâm și iarăși în unele zone din țară, din cauza înghețului și a secetei din toamna trecută și a iernii fără precipitații, nici salcâmul nu e așa cum ar trebui să fie. Ne deplasăm, căutăm locuri potrivite unde avem speranța să producem ceva, dar rămâne de văzut”, ne-a spus Deák Mihály.
Deplasări la sute de kilometri de casă
Acesta a precizat că, în lipsa unor resurse melifere bogate, apicultorii din județ, cu excepția celor care au stupine staționare, se deplasează de obicei în sudul țării. Pregătirea pentru astfel de deplasări necesită mult timp, dar și răbdare.
„Trebuie să pregătim prima dată familiile de albine pentru cules. Acest proces a început încă de anul trecut. Dacă o familie e mai puternică, avem o speranță mai mare de producție. Avem și o grămadă de hârtii pe care trebuie să le pregătim și la mijloacele de transport și de la medicul veterinar trebuie să obținem avizul pentru deplasare și mai sunt și alte lucruri pe care trebuie să le rezolvăm. Apicultorii din județ se deplasează mai ales spre sud pentru că acolo se deschid mai repede toate culturile, toate florile. De exemplu în județul nostru și în județele limitrofe nu prea avem păduri mai mari de salcâm și de aceea trebuie să ne deplasăm într-o zonă unde există aceste culturi. Eu de exemplu am plecat ieri și stau aproape trei săptămâni la salcâm și după aceea mă întorc acasă”, ne-a explicat președintele Asociației Crescătorilor de Albine din județul Covasna.
Ce sprijin le oferă Statul?
Apicultorii precizează că anul trecut au primit din partea statului un ajutor de minimis de 20 de lei pe familia de albine, iar în cazul în care producția de miere va fi din nou sub cea normală, se va apela din nou la acest sprijin.
„Asociația a bătut mai multe drumuri la minister până a obținut acest sprijin, dar nu îl primim anual. Anul acesta așteptăm să vedem ce se va întâmpla și dacă nu va fi producție bună, eventual vom apela iarăși la ajutor. Se primește foarte greu acest sprijin. În afară de asta, apicultorii mai au și alte posibilități de a accesa sprijin, dar din cauza birocrației unii apicultori refuză din start să acceseze aceste fonduri”, ne-a spus Deák Mihály.
Mierea de calitate nu rămâne nevândută, spun producătorii
O altă problemă cu care se confruntă apicultorii sunt falsurile care apar pe piață. Prețul foarte mic adesea atrage consumatorul neinteresat de proveniența mierii. Totodată, procesatorii care cumpără mierea de la producători, oferă un preț mult prea mic, astfel că cei din urmă aleg să își vândă produsele pe cont propriu. Totuși, apicultorii locali care produc miere de calitate sunt căutați și nu întâmpină probleme cu piața de desfacere, spun cei din domeniu.
„Dacă o persoană vrea să facă apicultură trebuie să gândească pe termen lung pentru că apicultura nu se poate învăța într-un an, nici în doi ani. Eu zic uneori că trebuie 15 ani ca să înveți totul și nici atât nu e de ajuns. Trebuie să avem o pasiune pentru asta și un respect față de albine. Trebuie să le iubim ca să putem face meseria asta. Totdeauna ne confruntăm cu diferite probleme cărora trebuie să le facem față, dar trebuie să mergem înainte și să vedem partea bună a lucrurilor. (...) Majoritatea apicultorilor din județ au clienții lor, pentru că dacă ar fi obligați să vândă mierea la angro, nu ar fi rentabil. Cei care au o cunoștință care produce miere de calitate, nu cred că mai cumpără de la supermarket”, a mai adăugat Deák Mihály.
Ca să nu rămână fără miere pe perioada pandemiei, consumatorii și-au făcut provizii
De vremea rea se plânge și un alt apicultor din județ, Kovács József. Acesta a admis că producția din acest an nu va fi nici pe departe strălucită. Apicultorul a precizat totodată că vânzările au crescut la începutul pandemiei, pentru că oamenii și-au făcut provizii.
„Vremea nu este favorabilă. Primăvara a fost cum a fost, iar acum e frig. În sud se pare că a înghețat salcâmul, e calamitat. Aici a fost secetă, iar acum plouă. Sperăm că se îndreaptă vremea. În ceea ce privește pandemia, s-au văzut efectele la vânzare. În prima lună, în martie, când a fost nebunia, s-a vândut mai bine, iar acum s-a trecut la normal. În martie fiecare cumpăra mai multă miere pentru că erau speriați oamenii că se închid magazinele, piețele și au făcut provizii mai multe. Acum în momentul de față suntem la rapiță și nu putem să mergem la salcâm că nu avem vești bune. Nici în sud vremea nu este bună. Aici nu prea avem nimic, pentru că oile sunt în câmp tot anul și plantele medicinale sunt mâncate”, a precizat apicultorul.
„Ca apicultor trebuie să fii șoferul tău, medicul tău veterinar, tâmplar, sudor”
Zona centrală a țării este cea mai neprielnică pentru această îndeletnicire, spune el, însă chiar și așa, cei care și-au dedicat o viață acestei meserii găsesc soluții pentru a spori producția.
„Zona asta, Harghita, Mureș, Brașov este cea mai defavorizată. Nu avem salcâm, nu avem tei, nu avem floarea soarelui. Acum avem ceva rapiță sau flori de câmp doar. Trebuie făcute multe deplasări. Facem 400-500 de kilometri ca să ajungem la o zonă meliferă unde întâmpinăm alte greutăți. (...) Ca apicultor trebuie să fii șoferul tău, medicul tău veterinar, tâmplar, sudor și tot așa. Plus să știi și marketing și să fii și un profesionist bun, că altfel nu merge”, ne-a explicat covăsneanul.
Cei care vor să susțină producătorii locali îi pot găsi la târguri sau în piețe, spune Kovács József.
„Fiecare producător își are propriii cumpărători și mierea de calitate se va vinde mereu. Poate să vină 10 sau 15 negustori că te caută și așa. O situație interesantă a apărut în rândul romilor care au început să cumpere miere. Au fost în străinătate și au mai văzut pe internet informații probabil. Și medicii de familie le mai recomandă să consume”, ne-a spus bărbatul.
Conflictele între apicultori și fermieri pe subiectul pesticidelor, la ordinea zilei
Un apicultor care își practică meseria în Ialomița, dar care vinde mierea în județul Covasna, ne-a spus că de fapt nu condițiile climatice nefavorabile ar fi cea mai mare provocare, ci mai degrabă folosirea pesticidelor agricole care dăunează albinelor. Aceste situații nasc conflicte între apicultori și fermieri.
„Legea spune clar: înainte ca agricultorul să meargă pe teren să stropească ar trebui să se ducă la primărie să declare acest lucru. Și eu ca apicultor când mă duc în pastoral, trebuie să mă duc la primărie și să declar unde mă deplasez. Dar nu prea se întâmplă așa în realitate. (...) Aici în județ nu se poate face în cantitate mare apicultură, ci doar ca hobby poți face. La un hectar de salcâm, trei, patru familii de albine ar trebui să fie doar. Eu când mă duc cu 300 de familii ce să fac? O familie are în jur de 70-80.000 de albine”, ne-a spus apicultorul, care a precizat totodată că majoritatea consumatorilor din județul Covasna apreciază mai mult mierea de la producători.
„Dacă e să ne referim la consumatorii din județul Covasna, văd și eu că oamenii cumpără mai mult de la apicultori decât de la magazine. Chiar zilele astea m-am uitat la prețurile mierii în magazine și pot să spun că eu dau mierea la jumătate de preț față de ce se vinde acolo”, a mai adăugat acesta.
În ceea ce privește riscurile meseriei, mușcăturile, apicultorul a precizat că din cauza unei substanțe iritante, albinele sunt mai agresive atunci când polenizează rapița. La salcâm se întâmplă invers, albinele sunt liniștite și înțeapă foarte rar.
Könczei Csaba: „Trebuie să fim sinceri, în verva asta de agricultură, ei au fost puțin marginalizați”
Directorul Direcției Agricole Covasna, Könczei Csaba, a precizat că această ramură agricolă este adesea marginalizată nejustificat.
„Eu zic că ei sunt un soi de agricultori care sunt unii dintre cei mai bine organizați. Au o Asociație a Apicultorilor la nivel național foarte bine pusă la punct și foarte funcțională. Ei sunt mai aparte prin prisma îndeletnicirii lor, dar este și o ramură a agriculturii uneori uitată nejustificat. Totuși este absolut necesară. Ei sunt foarte devotați meseriei, că altfel nu poți să faci apicultură și e necesar să avem în activitatea asta agricolă de producere a hranei și apicultori neapărat, că altfel nu avem nicio șansă să avem producții bune. În acest sens, ei trebuie ajutați, mai ales în perioadele acestea neprielnice pentru ei. (...) Am avut anul trecut un ajutor de minimis, un fel de compensare a scăderii producției, să vedem anul acesta cum va fi anul”, ne-a declarat Könczei Csaba.
Apicultura este, conform acestuia, un factor important de menținere a biodiversității prin intermediul polenizării florei, iar din acest motiv fermierii și apicultorii au doar de câștigat dacă aleg să colaboreze.
„Trebuie să fim sinceri, în verva asta de agricultură, ei au fost puțin marginalizați, deși sunt atât de necesari. Trebuie să avem albine ca să avem polenizare la orice plantă. O polenizare mai bună înseamnă recolte mai bune și la fructe, dar și la culturile de câmp. Câteodată interesele lor se lovesc. E nevoie de o comunicare foarte rapidă și eficientă între practicanții celor două ramuri și o înțelege și o stimă reciprocă. Fiecare trebuie să știe că nu poate să evolueze și să aibă profit unul fără celălalt”, a mai spus directorul Direcției Agricole Covasna.
Producătorii de miere din județ îndeamnă consumatorii să intre în vorbă cu ei atunci când îi întâlnesc în piețe sau la târguri. Povestea din spatele unui fagure de miere este fascinantă, spun ei, plină de peripeții și încercări, dar și de multă pasiune și dăruire, fără de care ar avea șanse prea mici să reușească să nu îngenuncheze în fața greutăților cu care au de-a face.