„Demascat”, proiectul inedit al unui fotograf din Sfântu Gheorghe
100 de chipuri au fost imortalizate în două ipostaze – serioase și zâmbitoare
Un simplu zâmbet poate lumina fața oricărei persoane, iar acum, când toate emoțiile ne sunt ascunse după măștile de protecție, este dificil să mai descifrăm care sunt trăirile celor cu care interacționăm. Acest gând l-a determinat pe un fotograf de evenimente din Sfântu Gheorghe, Kátai Jocó, să își aducă aminte de o idee care i-a apărut în minte demult, însă pe care n-a realizat-o din lipsă de timp. Acum, însă, a avut răgaz să se apuce și de proiectele de suflet. Așa că a chemat în studioul său, pe rând, 100 de persoane, pe care le-a fotografiat în timp ce aveau o expresie serioasă a feței, iar apoi un zâmbet larg și sincer.
Kátai Jocó este unul dintre acei fotografi care vorbește cu multă pasiune și dăruire despre meseria sa. Pentru el, mai presus de toate, contează emoția pe care reușește să o captureze – emoția pe care vrea să o transmită și celor care îi privesc lucrările. Acest principiu a stat și la baza celui mai recent proiect pe care l-a realizat cu ajutorul a 100 de persoane care i-au trecut pragul studioului.
„În primul rând, mie îmi place să fotografiez oameni, cum râd, cum plâng. Bănuiesc că de aici mi-a venit ideea, acum trei ani. Atunci nu prea aveam timp pentru proiectele mele de suflet, cu toate că și nunta e de suflet, pentru că eu zic și simt că atunci când n-o să îmi placă, eu n-o să mai fac asta. Nu va fi cinstit nici față de mine, nici față de ceilalți. Când ești plictisit și nu pui suflet, se simte. În toți acești ani am fotografiat foarte, foarte mulți oameni. Cred că ideea a pornit și de la faptul că fac în fiecare an și fotografii pentru tablou și sonete cu elevii care termină liceul. Mulți dintre ei sunt timizi, pentru că nu mă cunosc, deși eu sunt foarte sociabil și mă comport cu ei ca și cum îi știu de o viață. Adevărul e că mie îmi place să văd oameni fericiți, cu toate că nu poți să zâmbești mereu, pentru că toți avem problemele noastre, dar e mult mai plăcut pentru ochiul meu și am citit în comentarii că și pentru alții e la fel, când te uiți la un om vesel. Ideea e de aproape trei ani, dar am uitat de ea, pentru că m-am luat cu altele, iar acum când m-am gândit la asta, în secunda următoare am și acționat”, ne-a spus Kátai Jocó.
Ceea ce i-a dau un nou impuls pentru realizarea proiectului „Demascat - 200 de chipuri, 100 de persoane” (n.red. magh. MASZKTALAN - 100 személy 200 arca) a fost gândul că sub masca de protecție este dificil să vezi emoțiile, bucuria sau tristețea de pe chipurile oamenilor.
„Uneori mă salută cineva și eu nici măcar nu îmi dau seama cine a fost. Am și scris în descriere că sunt norocos că am avut ocazia să văd câte două fețe ale unei persoane. Acum când suntem forțați să purtăm mască, nu vedem cine și ce expresie a feței are, dacă zâmbește sau nu”, spune fotograful.
Două luni și peste 6.000 de cadre
Cea mai tânără persoană care apare în cele 100 de fotografii are 16 ani, iar cea mai în vârstă – 93. A fost nevoie de două luni de muncă și de peste 6.000 de cadre pentru ca acest proiect să vadă lumina zilei, spune Kátai Jocó.
„Am început imediat să îmi fac o listă cu persoanele pe care le voi fotografia. Am foarte multe cunoștințe și am uitat de unii, așa că le cer scuze încă o dată celor care voiau să apară și ei. Am ales dintre persoanele pe care le-am fotografiat deja, ori cărora le-am văzut zâmbetul, ori pe cei care au un caracter pe care nu-l uiți niciodată. Cam astea au fost criteriile mele. Într-un cuvânt, pentru mine a contat personalitatea. La început am vrut să fie 50 de persoane. Am trimis mesaj mai multor oameni cărora le-am explicat ce vreau să fac și când am văzut câți dintre ei au acceptat din prima, am zis să fac 100, că parcă și sună mai bine. Atunci am realizat că voi avea nevoie și de vârstnici. Am pus un anunț pe Facebook și foarte mulți mi-au recomandat pe cine aș putea să fotografiez. Deci pe vârstnici nu i-am cunoscut dinainte. Mi-a plăcut foarte mult de ei. Un domn de 87 de ani a fost adus de nepotul lui, fotograf și el, din Doboșeni. Fotografiez de aproape 11 ani, iar acest domn e în topul persoanelor care m-au impresionat cel mai mult. Și cu domnul de 93 de ani m-am înțeles de minune. Au fost situații în care am făcut cu cineva 200 de fotografii și sunt situații în care am făcut 15”, ne-a împărtășit bărbatul.
„Nici n-am știut că pot să fiu fotogenică”
O mare parte dintre participanți au călcat pentru prima oară într-un studio, însă, spune fotograful, aceștia s-au comportat ca niște profesioniști.
„A fost o surpriză faptul că m-a rugat să fac și eu parte din proiectul lui. Nu sunt o persoană care își face multe poze și nici nu postez pe rețelele sociale. Nici n-am avut așa fel de ședințe foto într-un studio înainte de asta. Nici n-am știut că pot să fiu fotogenică. Am avut puține emoții, dar Jocó a fost foarte prietenos și am discutat foarte mult despre multe lucruri, astfel încât a făcut o atmosferă faină. Foarte mult mi-a plăcut cum au ieșit pozele și nu numai ale mele. Proiectul ăsta a arătat fața reală a oamenilor și a avut un mesaj foarte tare, și anume acela că toți suntem OAMENI, toți putem să fim și serioși și fericiți, dar cel mai important este că toți suntem frumoși, frumoși ca oameni, frumoși în suflet. Și asta este esența acestei ședințe foto, să arătăm fețele noastre serioase, fericite și ambele sunt frumoase, incredibil de omenoase și prietenoase, chiar și în perioada asta grea în care trăim”, ne-a spus una dintre persoanele care se regăsesc în seria de fotografii, Kolumbán Zenge.
Și alte persoane implicate în proiect spun că au apreciat mesajul pe care îl transmite.
„Idea mi-a plăcut foarte mult. Chiar este adevărat că dacă omul râde parcă este total schimbat. Cred că acesta este și mesajul seriei foto. Dacă te uiți la poze parcă sunt persoane total diferite. Pot spune că pe unii nici nu i-am văzut în viața mea fără un pic de zâmbet pe față”, ne-a spus unul dintre participanți, Birtalan Csanád.
„Mi s-a părut foarte creativă ideea și de asta am și acceptat să particip. A ieșit foarte frumos. Îmi place când cineva are idei unice și creativitate fără limite. Așa este și Jocó. Apreciez efortul pe care l-a depus în asta”, ne-a spus și Molnár Enikő.
Expoziție în Parcul Central și un nou țel
La începutul anului viitor, Kátai Jocó ar vrea să expună fotografiile în Parcul Central din Sfântu Gheorghe, pentru ca și trecătorii care le privesc să înțeleagă cât de mult poate schimba un zâmbet. Următorul pas în această direcție ar fi capturarea celor două stări opuse pe chipul a 1.000 de oameni, spune el.
„Adevărul e că sunt foarte fericit să am reușit să fac acest lucru și simt că prin acest proiect am făcut primul pas spre o altă direcție în care voi merge ca fotograf. Majoritatea celor care au participat n-au fost până atunci la ședințe foto într-un studio și s-au comportat de minune în fața aparatului. Le-am și spus unora că sunt profesioniști. Pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor încă odată că au fost partenerii mei, pentru că fără ei nu puteam să realizez acest lucru. Mi-a dat cineva ideea să fac același lucru, dar cu 1.000 de oameni. Ar dura ceva timp, dar o să fac. Mereu am țelurile mele și mă țin de cuvânt. De exemplu, celor pe care i-am pozat le-am zis că în primul weekend din decembrie voi posta pozele și așa a și fost. (...) Am foarte multe proiecte în minte pe care aș vrea să le realizez. În ianuarie voi începe să pozez gemenii. Am dat un anunț și foarte mulți mi-au scris. Nu eu am inventat aceste idei. Am văzut undeva și mi-au plăcut. Dar aceste proiecte pe care le mai am în minte le voi face când voi avea timp, pentru că eu sper ca de la anul să reintre viața în normal”, a mai spus Kátai Jocó.
Poate că atunci când vom reveni cu toții la viața de dinainte de pandemie, în care ne vom putea întâlni din nou, în care ne vom putea îmbrățișa rudele și apropiații, vom învăța să apreciem mai mult expresiile de pe fețele oamenilor dragi sau ale trecătorilor pe care înainte nici nu îi observam. Poate că libertatea pe care o vom recăpăta ne va face să zâmbim mai des și mai mult, fără motiv.