„Sistemul” a ajuns sperietoare de ciori politice. Unele rebegite de frigul puşcăriei, hămesite de foamea de bani, de privilegii, de Putere. Se-ntâmplă lucruri interesante: ciorile astea politice sunt supravegheate cu metode securiste, controlate şi speriate de alte „ciori”. Care formează, la rândul lor, un „sistem” de care România întreagă e îngrozită.

Mă întreb mereu ce înseamnă „sistemul” în cauză. Eventual cu „S” mare. Pe vremuri, prin anii 2000, era mai simplu: când vreun „tablagiu” politic avea chef să ţi-o tragă, te „descoperea” homosexual. Ajungea s-o spună careva de la marele şi eternul FSN şi lumea nu te mai saluta pe stradă. Cu „sistemul” a început să se lucreze după ce-a trecut nebunia cu homosexualitatea – a trecut e un fel de-a spune, aş vrea să văd reacţiile creştinilor alegători, altfel degrabă iertători de păcate de drept comun, când un şef de partid sau candidat la vreo funcţie importantă recunoaşte cinstit: oameni buni, sunt homo!

Aşadar, ce înseamnă „sistemul”? Din câte ştiu, urmaşii fostei Securităţi, plus trăgătorii de sfori de la serviciile speciale, aflaţi de obicei în spatele oamenilor politici. Serviciul Român de Informaţii face parte din acest „sistem” bolnav, dictatorial şi dăunător democraţiei? Dacă da, ar trebui să ne gândim serios dacă mai avem sau nu nevoie de acest Serviciu. Dacă nu, ar cam trebui să încetăm cu acuze şi văicăreli de genul „afară cu el, e omul Sistemului”.

Cine-ar mai fi în Sistem? Ce Servicii, ce oameni importanţi? Cu siguranţă, orice serviciu secret va fi întotdeauna bănuit de „jocuri” politice. Se-ntâmplă şi la case mai mari, vedeţi ce nebunie îi încurcă acum pe americani. Dacă-i întrebaţi pe urmaşii „sistemului” fesenist adunaţi acum în PSD-ALDE, procurorii DNA, DIICOT şi mai tot ce mişcă în sfera Justiţiei se subordonează unui „sistem” de tip mafiot care a detronat „sistemul” protocomunist al anilor 1990-2000, cel năşit de Ion Iliescu împreună cu urmaşii Securităţii. Detronaţii de-atunci nu se mai recunosc şi nu mai au încredere în noile servicii ale „sistemului” de dată ceva mai recentă.

Se acuză unii pe alţii ca tâmpiţii, confundând oamenii cu instituţiile. De-aici va începe o tornadă care va distruge tot ce mişcă în politică, inclusiv încrederea oamenilor în instituţiile statului. Toţi neputincioşii, toţi „maneliştii” politici îşi fac umbrelă din „sistem” şi oamenii lui. „Dom’le, dacă l-a pus Iohannis premier pe unul care a absolvit Academia de Informaţii, e clar că amândoi sunt oamenii sistemului”. De ce-o fi aşa de clar, nimeni nu ştie, dar dacă presa scrie sau vorbeşte, musai să fie un sâmbure de adevăr.

Bun, dar de ce-ar fi presa mai presus de orice bănuială? Oare nu pot fi şi ziariştii oameni ai sistemului? Nu l-aţi văzut pe Turcescu aruncându-şi cenuşă-n cap şi bătând mătănii pentru iertarea păcatelor de ofiţer acoperit?! Sigur că şi ziariştii au „securiştii” lor, dar să nu confundăm oamenii cu instituţiile, fie ele şi de presă, mi se pare esenţial.

Revin la nişte întrebări: avem nevoie de SRI? Dar de DNA şi DIICOT? Dar de o Justiţie cât se poate de independentă şi onestă? Sigur că avem. Dacă printre oamenii din aceste servicii sunt „infiltraţi”, să-i curăţăm, să-i dăm afară, să-i marginalizăm. Dar pe ceilalţi lăsaţi-i să-şi facă treaba şi nu mai apelaţi mereu la sintagma „oamenii sistemului”. Ca şi cum „sistemul” ăsta ar fi apărut din neant, parcă nu noi, sau alţii ca noi, l-ar reinventa în fiecare zi.

Marota asta cu „sistemul” poate fi dăunătoare pe termen lung. O Academie de Informaţii a SRI nu e dracul invocat de popii care anatemizează 666. Nu susţin nicicum ideea că oameni din SRI şi alte servicii secrete, inclusiv procurori din nişte Direcţii, nu pot fi manipulabili, şpăgari, ticăloşi, neprofesionişti sau de-a dreptul idioţi. Dar să-i descoperim şi să le zicem pe nume şi funcţii, prea mi se pare facil să-i categoriseşti pe toţi, la grămadă, „oamenii sistemului” doar pentru că lucrează în aceste instituţii sau au vreo legătură cu ele. Nu de alta, dar încă n-am înţeles cum se traduce „sistemul” care a îngrozit toate partidele politice şi toată presa din România.

(Dumitru Manolăchescu)