Guvernul Grindeanu şi PSD s-au grăbit să fie empatici, să ţină cu poporul bugetar. Intenţie bună în sine, dacă e şi aplicabilă, dacă nu e doar o gogoriţă. Hai să vedem cum se aplică decizia de a mări salariile actorilor cu 50% începând de la 1 februarie.

Păi nu prea se aplică. Adică nu prea deloc. Pentru că „pisica” acestei creşteri de lefuri spectaculoase şi îndelung aşteptate de actori a fost aruncată, ca de obicei aş zice, din curtea Guvernului în cea a primăriilor din toată ţara. Care primării ar trebui să susţină din bugetul propriu, pentru că sunt ordonatori de credite şi pentru teatrele din subordine, cheltuielile cu respectivele lefuri.

Inutil să vă spun că derogarea Guvernului de responsabilităţi în acest domeniu a fost una discreţionară, primarii au fost puşi în faţa faptului împlinit: bă, vedeţi că trebuie să măriţi cu 50% salariile actorilor, descurcaţi-vă! Cum, pe ce căi – pauză! Pentru guvern şi PSD e uşor, Grindeanu şi PSD se joacă cu pixul măririlor de lefuri şi pensii de parcă s-ar fi născut cu el în mână. N-au nicio treabă domnii ăştia cu realitatea economică, cu avertismentele instituţiilor financiare, cu creşterea economică sub previziunile lor foarte optimiste...

V-am dat teatru, vi-l păziţi! Şi vi-l plătiţi, treaba voastră cum. Cum o poate face directoarea Teatrului Andrei Mureşanu, d-na Anna Maria Popa? Dar conducerea Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe, aflat în aceeaşi situaţie? O soluţie, cea mai la îndemână, ar fi să dai afară un sfert din efectivul teatrelor. Atunci ţi-ar rămâne, poate, bani ca să măreşti lefurile celorlalţi. Dar n-ai mai avea cu cine să joci, s-ar strica toată jucăria complicată care este un teatru. Cine ar mai putea găsi o soluţie? – în afară de Guvern, desigur. Probabil primarul, dar bugetul fusese gândit fără măririle astea de lefuri, care au venit oarecum pe nepusă masă, aşa că şi-aici e complicat. Niciun primar n-a fost consultat când Guvernul Grindeanu a început să arunce cu măriri de lefuri în teritoriu, pur şi simplu li s-a băgat pe gât Ordonanţa nr. 2/2017, las’ că vă descurcaţi voi, găsiţi voi de unde...

Meritoriu şi de apreciat pentru actorii TAM şi TTA din Sfântu Gheorghe este faptul că mulţi dintre ei au ieşit în câteva seri la manifestaţiile de protest împotriva Guvernului desfăşurate şi în municipiul nostru. Nu ştiau, atunci, că Guvernul nu alocase niciun ban de la bugetul central pentru măririle lor de salarii şi tocmai de-aia sunt de apreciat. Dac-ar fi ştiut, probabil ar fi venit în număr mult mai mare. Impresia mea este, însă, că nu-i timpul pierdut...

Tare mi-e teamă că „sindromul teatrelor” va cuprinde şi alte domenii ale vieţii sociale care ar urma să beneficieze de dărnicia Guvernului Grindeanu-Dragnea. Nici nu vreau să mă gândesc mai departe, de pildă la lunile care încheie anul. Pe fondul realităţilor dureroase pe care le trăim acum, viitorul pare extrem de nesigur. Aşa că nu ajung cu gândul la o rectificare bugetară pozitivă de prin septembrie-octombrie, mă opresc cel mult în august. S-ar putea ca până atunci bugetul central şi economia să reziste tăvălugului populist instaurat de PSD. Ce urmează în teritoriu, Dumnezeu cu mila şi Consiliul Local cu măririle de taxe şi impozite, că altfel nu ne descurcăm.

(Dumitru Manolăchescu)