Ştirea zilei de marţi nu a fost condamnarea Elenei Udrea la 6 ani de închisoare, sentinţă la care s-a şi făcut apel, pentru simplul fapt că nu trebuie să fii Mafalda ca să ghiceşti că fosta ministră nu poate evita cel puţin o condamnare în multele dosare care i s-au deschis. Restul e tragi-comedie, d-na Udrea îşi aminteşte de mese comune cu şefa DNA, urmând modelul de comportament isterizat lansat de Sebastian Ghiţă – de parcă statul la aceeaşi masă cu un procuror te imunizează în faţa Legii.

Deci nu patimile Elenei sunt ştirea zilei, ci decizia ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, în privinţa procurorului general şi al procurorului şef al DNA, după verificările care au avut loc la cele două instituţii. Comentariul meu nu va prinde conferinţa de presă a d-lui ministru Toader, de aceea voi încerca un slalom printre argumentele care îi susţin pe cei doi procurori în fruntea serviciilor lor, ca o garanţie a continuităţii luptei anticorupţie şi a construirii statului de drept într-o ţară măcinată de sus şi până jos de corupţie.

N-ar trebui să fie aşa, n-ar trebui să gândim aşa – ne şopteşte suav dl. Dragnea. Se poate trăi şi fără Kövesi, şi fără Lazăr, abia când nu vor mai fi ei în capul meselor vom putea şti unde ne aflăm cu anticorupţia şi cu statul de drept. Un excurs logic în esenţă, inaplicabil în particular: România nu-şi permite, pur şi simplu, să renunţe la cei doi „piloni” ai acestei lupte. De ce? Din cauza d-lui Dragnea, a d-lui Tăriceanu, a d-lor Nicolicea, Toader, Nicolae şi a celorlalţi politicieni care nu mai suportă „hăţurile” fixate pe umerii lor de instituţiile de forţă ale ţării. Nişte cai nărăvaşi aceşti domni, nişte farisei care predică despre democraţie şi libertăţile cetăţeneşti încercând să scape de constrângerile impuse de lupta anticorupţie.

Cu alte cuvinte, dacă miercuri seară se vor fi strâns din nou mii de oameni în Piaţa Victoriei pentru a-i apăra pe Kövesi şi Lazăr împotriva unei Puteri corupte şi discreţionare, atunci dl. Dragnea va trebui să afle de undeva că este singurul responsabil pentru această mişcare civică revenită la viaţă. El şi oamenii pe care îi foloseşte pentru a-şi împlini visul de a fi liber, de a nu face nici măcar o oră de puşcărie. Pentru împlinirea acestui vis partidul pe care-l conduce şi aliatul său la guvernare nu precupeţesc niciun efort, nicio minciună, nicio măgărie – aluzia la OUG 13 şi la ce urmează în materie de legi în Justiţie este evidentă.

România este la mâna acestor oameni. Tristă soartă, dar noi am creat-o. Toate semnalele de la UE, ambasade şi instituţii europene, inclusiv de la marile corporaţii americane, înfierate cu mânie proletară de oamenii d-lui Dragnea, vorbesc despre susţinerea necondiţionată a d-nei Kövesi şi a d-lui Lazăr pe funcţiile lor. În acest moment mi-e greu să cred că ministrul Justiţiei se va opune acestui curent extern favorabil celor doi procurori. S-ar putea ca ei să-şi păstreze funcţiile. Dar misiunea lor va mai dura o vreme, am înţeles că peste un an jumate Codruţei Kövesi i se termină mandatul. Ce va fi după?!

Abia asta e întrebarea! Ce vom face? Vom ieşi în stradă în fiecare seară pentru a cere o guvernare corectă, în slujba cetăţenilor şi a ţării? Vom urla în fiecare seară împotriva politicienilor corupţi, neglijându-ne familiile, copiii, slujbele? Ne vom trimite copiii sau vom pleca noi oriunde vedem cu ochii, cât mai departe de România, pentru a nu mai fi părtaşi la tribulaţiile unui regim dominat de corupţie şi abuzuri, impus de un partid care a câştigat nişte alegeri democratice?

Atunci când veţi fi puşi în situaţia să luaţi o decizie importantă pentru viitorul vostru şi al copiilor voştri, atunci când vă veţi sătura de minciuna, hoţia, corupţia, birocraţia, sărăcia din România şi veţi hotărî să vă despărţiţi de casă, de familie, de ţară, atunci când veţi plânge de dorul casei, familiei, ţării, amintiţi-vă de toţi cei care nu v-au permis să munciţi, să visaţi, să trăiţi cinstit şi demn în ţara voastră.

Indiferent de decizia ministrului Toader şi a premierului Grindeanu în „cazul” Kövesi-Lazăr, regimul Dragnea-Tăriceanu pune sub semnul întrebării viitorul, amăgindu-ne cu un prezent la fel de sigur ca nisipurile mişcătoare: nu simţi când te înghit, nu te doare, dar te duci la fund. Este exact ceea ce simt tinerii şi mai puţin tinerii care nu mai acceptă minciuna, care nu mai vor să trăiască în România cuplului politic Dragnea-Tăriceanu.

(Dumitru Manolăchescu)