Mii de piese își așteaptă cuminți vizitatorii în Casa Colecțiilor din Târgu Secuiesc

Chiar în centrul orașului Târgu Secuiesc am avut ocazia să descoperim cea mai impresionantă colecție văzută vreodată. Beke Ernő, cel care a agonisit de-a lungul anilor mii și mii de obiecte, a pus bazele Casei Colecțiilor în urmă cu aproape două decenii. Bărbatul spune că de atunci oricine a trecut pragul clădirii este întâmpinat cu mare drag, iar poveștile pe care le împărtășește vizitatorilor nu sunt niciodată la fel, ci sunt adaptate în funcție de interesele fiecărui oaspete în parte. 

Dintr-o fericită întâmplare am ajuns într-una din zile la muzeul privat al lui Beke Ernő, numit Casa Colecțiilor. Într-adevăr, muzeul chiar este amenajat într-o casă din centrul orașului, însă odată ce îi treci pragul, te simți ca și cum ești într-o altă lume. O lume a diversității și a lucrurilor bine puse la punct. 

„Intrați că merită. Noi de aproape două ore suntem aici și nici nu am văzut tot”, ne-a spus o doamnă la intrare. 

Printre obiectele colecționate se regăsesc și peste 60 de mii de cărți poștale 

Beke Ernő are 69 de ani și este colecționar încă de la o vârstă foarte fragedă. Totul a pornit de la o carte poștală pe care a primit-o de la mama lui când avea doar trei ani. Ne-a primit cu multă căldură, ca pe niște nepoți, iar chipul și vocea blândă chiar îl făceau să semene cu un bunic care are zeci de povești în desagă. 

„Eram bolnav și mama a adus o vedere cu o cloșcă cu pui și mi-a povestit despre ea și atât de tare mi-a plăcut că atunci când m-am însănătoșit am început să merg la vecini să întreb dacă au asemenea vederi. Nu au avut.  În schimb, au avut altele. Așa că astăzi am peste 60 de mii de astfel de vederi din toată lumea”, ne-a împărtășit colecționarul, adăugând totodată că cei care vor să vadă toate obiectele trebuie să petreacă în muzeu în jur de trei ore și jumătate. „Asta cu tot cu explicațiile mele”, a precizat acesta. 

Prima dată am intrat în cea mai îndepărtată cameră de la etaj. O încăpere mică, cu un birou vechi. După ce ne-a arătat prima dată sertarele cu cărțile poștale aranjate în rânduri perfecte, a deschis și sertarele cu cele peste 50 de mii de calendare de buzunar.  

„Am și peste 20 de mii de șervețele, peste 46 de mii de insigne, multe bancnote, monede, timbre, lacăte,  peste 3 mii de lingurițe, o să vedeți și jucăriile Kinder. E doar o părticică aici, mai am și acasă multe obiecte”, a adăugat Beke Ernő, dorind parcă să se asigure că reușim să vedem totul. 

Donații de la cei care au rămas impresionați de vasta sa colecție 

Mergând dintr-o cameră în alta, n-am putut să nu observăm zecile de diplome frumos aliniate pe pereți, toate de la diverse evenimente culturale la care a participat colecționarul de-a lungul timpului. 

Până să deschidă muzeul, ținea medaliile, brichetele, tablourile și mii de alte obiecte în locuința sa, fie în sertare sau în cutii. Asta până în 2010, 29 august, când le-a dedicat o casă, acolo unde să poată fi admirate și de alții. 

Despre pasiunea sa pentru colecții de tot felul, au fost scrise șase cărți în română, maghiară, engleză și germană. Acestea de asemenea se pot răsfoi de către vizitatorii muzeului privat. 

„Acolo e colecția de ascuțitoare și de ceasuri de buzunare. Am 116 piese. Ceasurile astea au fost donate. 16 numai sunt ale mele, restul sunt donate anul trecut de către un domn de la Sfântu Gheorghe. Aici e colțul atleților din 1963 și 1979. Ei au avut opt titluri balcanice, un loc 4 mondial și peste 300 de recorduri naționale. Am bătut și Clubul Steaua. Atunci s-a făcut la noi Școala Atletică numărul 3, aici unde este Stadionul”, ne-a povestit bărbatul. 

Aproape că o întreagă cameră este dedicată insignelor. Acestea sunt colecționate pe teme. De la cor, muzică, vânătoare, pescuit, auto, moto, cosmonautică, până la cele cu tematica păcii, a politicii sau sportului. Dintre cele 46 de mii de insigne pe care le-a adunat în toți acești ani, doar 8 mii sunt expuse în Casa Colecțiilor. 

Într-o altă încăpere sunt expuse 600 de lingurițe, dintre cele 3.000 pe care le are. Un alt raft este plin obuze din războaie, transformate manual în vaze pentru flori. 

O vitrină mică din sticlă adăpostește diverse degetare și cutiuțe pentru pilule, unele mai vechi decât altele.

Masa de schimb, locul întâlnirii colecționarilor

Tot la primul etaj, în mijlocul celei mai mari încăperi se află și masa de schimb. Indiferent de obiectul colecționat, cei care au o astfel de îndeletnicire, pot veni la Casa Colecțiilor pentru a face schimb cu alții. Locul este și un prilej pentru dezbateri și discuții despre vechimea unor anumite obiecte sau despre proveniența lor. 

„Azi de exemplu un băiețel a luat figurine Kinder și a dat la schimb biluțe din sticlă pe care le colecționa. Aici au fost 60 de expoziții. De la prima expoziție până la ultima câte o piesă a fost donată Casei Colecțiilor și așa am făcut o colecție de sine stătătoare. Au fost expoziții de pictură, de binocluri, monede, fluturi, gândaci”, a mai spus Beke Ernő. 

Mii de sticluțe de parfumuri, de la cele mai vechi, la cele cu istorie 

După ce am văzut în fugă încăperile de la etajul întâi, am coborât la parter. Am zărit două camere întunecate, poate puțin înfricoșătoare la prima vedere, însă ce am descoperit acolo ne-a lăsat fără cuvinte. În prima încăpere sunt așezate pe rafturi sute de sticluțe goale de parfum, de la cele mai recente, până la cel mai vechi, de la începutul secolului XIX. 

Colecționarul a desfăcut una dintre sticluțele vechi, iar mireasma acelor câteva picături dense rămase pe fundul recipientului venea direct din altă epocă. În aceeași cameră pe un alt raft și-au găsit locul și câteva zeci de ustensile vechi de farmacie, dar și o colecție mare de păhărele pentru pălincă. 

Bârlogul Kinderilor 

Ultima și poate cea mai colorată cameră este intitulată Bârlogul Kinderilor. Beke Ernő spune că pe timpul școlii vin clase întregi să admire acest paradis al jucăriilor atât de îndrăgite de copii din toată lumea. Urmărind atent jucăriile expuse, poți vedea cu ușurință evoluția figurinelor. Cele mai rare dintre jucării, și care probabil valorează o mică avere, sunt chiar cele modelate și pictate manual, primele care au apărut pe piață în anii '70.  Chiar și așa, nu lipsesc de pe rafturi nici jucăriile care încă se găsesc în magazine. 

Cei care vor să viziteze Casa Colecțiilor îl pot găsit zilnic pe Beke Ernő meșterind ceva printre obiectele expuse. Casa Colecțiilor se află chiar în centrul orașului Târgu Secuiesc, în Curtea 20. 

„Oricând se poate vizita muzeul, nu percepem taxă de intrare, este gratis. Sunt aici în fiecare zi, din pasiune, sunt pensionar. Răspund cu drag la curiozitățile oamenilor. Le fac o poveste despre tot ce este prezentat aici. Oamenii de obicei nu vor să plece. Cu siguranță lucrurile de aici au o energie aparte. Nu povestesc niciodată același lucru, totul depinde de timpul ce mi se acordă și de persoana care vine. Mereu trebuie să refac povestea sau să spun ceea ce îi interesează pe ei. Lumea de obicei mă anunță când vine, dar eu de la opt, nouă dimineața sunt aici și până seara târziu. Grupul de obicei este primit afară și acolo se povestește istoria orașului. Le povestesc despre formarea curților care sunt unice. Ele există doar la Târgu Secuiesc”, ne-a spus la plecare Beke Ernő. 

Întrebat de soarta Casei Colecțiilor, bărbatul a răspuns că probabil fiul, care este pasionat și el, va fi cel care va avea grijă să ducă mai departe  istoria obiectelor agonisite prin muncă și dedicație de tatăl său. 

Ulterior, am aflat și că Beke Ernő este tatăl unuia dintre liderii grupării „Mișcarea de Tineret 64 de Comitate” (HVIM) din Transilvania, Beke Istvan, arestat în 2015, fiind acuzat că în timpul paradei militare de la Târgu Secuiesc intenţiona să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat.

Bărbatul nu a adus vorba într-un fel sau altul despre acea întâmplare. Însă, cu certitudine, acel scandal nu anulează în niciun fel faptul că Beke Ernő este un colecționar de excepție, o gazdă primitoare și un povestitor iscusit. La plecare i-am promis că ne vom întoarce cu altă ocazie când vom avea suficient timp pentru a ne plimba în voie printre toate rafturile și vitrinile din Casa Colecțiilor - o viață de om transpusă în lucruri.