De la o vârstă fragedă, Colț Alice, o tânără de 24 de ani din Sfântu Gheorghe, s-a dedicat activităților de voluntariat. A ales această cale pentru că spune că se simte cel mai bine atunci când îi ajută pe alții. Efortul ei însă a fost răsplătit pe deplin, spune ea, pentru că astfel a reușit să își facă mulți prieteni și să își găsească un loc de muncă la care merge cu plăcere. De mică și-a dorit să reușească să își construiască un viitor acasă, la Sfântu Gheorghe, dar și să le arate celor din jur că acest lucru nu este o misiune imposibilă. Despre campania de donare de sânge pe care a inițiat-o, despre studiile în orașul natal, dar și despre cum show-ul Saint George’s Got Talent a ajutat-o să își înfrunte fricile, află din interviul care face parte din campania ziarului Observatorul de Covasna, intitulată „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. 

- De cât timp faci parte din Asociația Tinerilor din județul Covasna HARIT? 

Prima mea întâlnire cu HARIT a fost undeva prin 2013. Pe vremea aia eu eram președintele Consiliului Elevilor Școlar, dar și Județean. Totuși, voluntariatul nu-mi era străin nici până atunci, deoarece, de la o vârstă foarte fragedă, am făcut voluntariat la Crucea Roșie Română din Sfântu Gheorghe. Eram o fată plină cu energie și îmi plăcea să ajut oamenii, să mă implic în toate activitățile extrașcolare, să cunosc oameni noi, adică voiam să fac ceva pentru comunitatea noastră. Și totuși de ce m-am alăturat Asociației HARIT? Deoarece era cel mai bun loc unde puteam să-mi desfășor activitățile și toți eram la fel, adică toți doream să ne ajutăm comunitatea și mai ales să lucrăm cu și pentru tineri.

- Ce experiențe și momente importante ai trăit în timpul implicării tale în asociație?

Pot să spun că cele mai frumoase momente din viața mea sunt legate de voluntariat și implicit de HARIT. Am crescut și m-am maturizat o dată cu această asociație, am trăit multe experiențe frumoase. Dacă ar trebui să scot în evidență câteva exemple, unele dintre ele ar fi de prin 2014-2015, de Zilele Sfântu Gheorghe, în Curtea Tinerilor organizată de HARIT și de tineretul Ecou, de la cel mai mare eveniment de pe vremea aceea, Saint George’s Got Talent, la care eu am fost prezentator împreună cu un coleg. Mi-am depășit toate fricile și am urcat pe scenă ca și cum aș fi făcut asta toată viața. A fost cea mai frumoasă experiență, publicul m-a aplaudat și tuturor le plăcea de noi. Am primit chiar și o mulțime de mesaje de la necunoscuți despre cât de mult le-a plăcut show-ul. Țin să menționez că și organizarea evenimentului a fost făcută de către noi, iar asta ne-a făcut să fim și mai mândri de succesul evenimentului. Acest eveniment este organizat și până în momentul de față și are același succes în fiecare an. 

Pe lângă aceste momente, desigur cel mai important este că am întâlnit oameni minunați, mi-am făcut prieteni cu care țin legătura până în ziua de azi și am crescut într-o comunitatea atât de frumoasă.

- Care sunt responsabilitățile tale în calitate de coordonator al programelor pentru tineri? Ce activități și sarcini ai în grija ta?

În momentul de față, eu sunt responsabilă de toate programele și evenimentele organizate de către HARIT. Îmi place să fiu creativă și să vin cu idei noi. Asta face ca această sarcină și fie plăcută și să fiu atentă la fiecare detaliu. Asociația HARIT organizează multe evenimente, conferințe, proiecte internaționale, campanii, cursuri de formări etc. Desigur, toate astea nu le fac eu singură. Este o echipă bine stabilită la fiecare eveniment în parte. Consider că cheia succesului este de avea o echipă care funcționează foarte bine împreună. Ăsta este și în cazul nostru. Fiecare membru din asociație are sarcinile lui, dar când este vorba să facem ceva împreună, suntem o echipă de nedoborât.

- De cât timp ești angajată și ce faci mai exact la locul de muncă? 

Sunt angajată de 6 ani la Asociația MIÉRT, aceasta fiind o asociație cu peste 300 de organizații membre. În cadrul jobului, mă ocup de partea administrativă a asociației, de elaborarea proiectelor şi de organizarea evenimentelor. Sunt recunoscătoare că pot lucra aici, deoarece fac ceea ce-mi place şi merg la birou cu zâmbetul pe buze.

- Ești implicată și în campaniile de donare de sânge. Cum consideri că această activitate aduce un impact pozitiv asupra comunității și cum te face să te simți contribuind la aceste acțiuni?

Nu numai că sunt implicată. Eu am fost cea care a inițiat această campanie. Inițiativa a pornit din primul an de pandemie când era mare nevoie de sânge la nivel național. Așa că ne-am dorit să contribuim cumva la acest deficit prin campanie. Prin inițiativa noastră, am promovat în primul rând importanța donării de sânge și beneficiile acestui gest umanitar, iar în al doilea rând, am vrut să atragem tinerii, deoarece foarte puțini tineri donează. Prima ediție a campaniei a avut atât de mare succes încât ne-am decis să o reorganizăm în fiecare an. Până în momentul de față, au fost trei astfel de campanii.

- Ce îți place să faci pe lângă muncă și activitățile de la asociație?

Pe lângă munca mea de la birou și activitățile de voluntariat, îmi place foarte mult muzica, îmi place să ascult, dar îmi place să și cânt la instrument. De câte ori am posibilitatea, mă duc la concerte (de muzică clasică mai ales), deoarece muzica live este pansament pentru sufletul meu. Pe lângă muzică, îmi place foarte mult să petrec timp cu familia mea și cu prietenii mei.

- Cum îți gestionezi timpul? Ce este prioritar pentru tine? 

Cu timpul, e foarte greu la mine. De multe ori, mă gândesc cum am putut să ajung în atâtea locuri în aceeași zi. Dar cred că depinde de personalitatea fiecăruia. Eu nu mă simt bine dacă nu am multă treabă și dacă nu am multe activități în fiecare zi. Totuși, sunt momente când știu că am nevoie de puțină pauză. Prioritatea mea este mereu familia, de aceea, în fiecare zi, îmi fac timp să stau cu ei, chiar și pentru puțin timp, pentru că doar așa ziua este întreagă.

- Ai terminat studiile aici, la Sfântu Gheorghe. Cum ai descrie experiența ta ca studentă? 

Da, am fost studentă aici, la Sfântu Gheorghe. Eu mă bucur că am ales să rămân acasă și să îmi continui studiile aici. Am avut parte de colegi buni și de profesori foarte buni. Am învățat ceea ce-mi place, dar totodată nu am fost departe nici de familie, nici de prieteni. În anii de studenție, mi-am făcut prieteni noi și sper ca aceste prietenii să rămână pe viață. Nu pot să zic că mi-a fost ușor, deoarece, pe lângă facultate, am lucrat și am făcut și voluntariat. Dar, în concluzie, pot să spun că a meritat și sunt mândră că am putut să duc studiile până la sfârșit.

- Presupun că, la fel ca în cazul multor tineri, ai avut oportunitatea să pleci peste hotare. De ce ai preferat să rămâi acasă și să îți pui amprenta în schimbarea în bine a comunității locale? 

Încă de când am fost mică m-am hotărât că, oricât de greu va fi, voi rămâne acasă. Pentru mine, acasă este într-un singur loc și anume aici, la Sfântu Gheorghe. Da, am avut multe oportunități, chiar și de a studia în alte orașe sau în alte țări, dar nicio clipă nu m-am gândit să plec. Sunt o persoană ambițioasă de fel și, pentru ceea ce îmi propun, lupt cu toate puterile mele. Nu a fost ușor să rămân acasă. Foarte mulți cunoscuți, prieteni, dar chiar și surorile mele, au plecat din țară, însă, cu toate astea, m-am luptat pentru țelul meu și am vrut să dovedesc tuturor că poți să-ți construiești viitorul și acasă. Trebuie să menționez faptul că voluntariatul, pe care l-am făcut de la vârstă foarte fragedă, m-a ajutat să-mi găsesc un loc de muncă bun și m-a ajutat să îmi formez această mentalitate de a rămâne acasă și de a performa acasă. Cei care mă cunosc știu că eu încurajez pe toată lumea să rămână acasă sau, chiar și dacă pleacă, să plece doar să învețe meserie și să se întoarcă acasă cu un bagaj de cunoștințe acumulat. Îmi doresc ca rata de migrare către alte țări să se micșoreze și îmi doresc să văd tineri care vor să performeze acasă, care vor să-și întemeieze familie acasă, pentru că SE POATE, chiar se poate.

- Ce planuri ai pentru viitor? Te vezi locuind în acest oraș și peste 10 ani? 

Eu îmi doresc și mă văd aici și peste 10 ani. Nu putem ști ce ne rezervă viitorul, dar eu sunt sigură că voi lupta în continuare să rămân acasă. E foarte greu să vorbim despre ce va fi peste 10 ani, dar, dacă stau să mă gândesc, în urmă cu 10 ani îmi doream fix aceeași lucru, să fiu acasă, să fiu parte activă din sfera civilă și să lucrez pentru comunitate. Le mulțumesc celor care m-au propus pentru acest interviu și sper să încurajez tinerii să facă voluntariat, să fie activi în comunitățile lor, să lupte pentru visul lor, să rămână sau să se întoarcă acasă pentru că împreună suntem mult mai puternici. De reținut: dacă vrei, SE POATE!

***

Acest interviu face parte din campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Numele celor care vor face parte din campanie depind de propunerile și sugestiile cititorilor noștri, așa că ai ocazia să te alături și tu ziarului Observatorul de Covasna în demersul de a promova și evidenția tinerii fără etichete, care reprezintă adevărate modele de inspirație pentru comunitatea noastră!

Poți să ne scrii pe Facebook, Instagram, WhatsApp (0752.212.058) sau e-mail: iulia.draghici@comparty.org. Avem nevoie de numele complet, contact (telefon, e-mail, Facebook, Instagram – orice modalitate prin care putem să luăm legătura) și argumentele pentru care merită să intre în campania noastră.

Tânărul pe care îl propui trebuie să aibă o vârstă cuprinsă între 14 și 25 de ani.

Așteptăm propunerile tale până pe 10 iulie!