De vorbă cu un austriac stabilit la Sfântu Gheorghe, fotograful de modă Volker Vornehm

Volker Vornehm, un austriac devenit covăsnean de peste 15 ani, e un om care a lăsat un domeniu care poate asigura bani frumoși, amenajarea grădinilor, pentru a se dedica pasiunii sale, fotografia de modă. Un drum care a început cu muncă voluntară și care i-a adus atât zile în care nu apucă să mănânce și e obosit, cât și multă satisfacție la vederea fotografiilor sale, publicate inclusiv în Marea Britanie. Țintește foarte sus în acest domeniu și știe cum să ajungă acolo: stabilindu-și foarte precis scopul și concentrându-se asupra lui, indiferent de greutăți. Ca aliați în drumul lui spre culmile fotografiei de modă are nu doar ambiția sa și sprijinul familiei, ci și grija pentru sport și sănătate. Discuția cu Volki, cum îi spun prietenii, este o inspirație pentru oricine vrea să își împlinească visul, indiferent de domeniul ales.

Un austriac cu rădăcini covăsnene

Volker Vornehm s-a născut în Germania, dar părinții săi s-au mutat în sudul Austriei de la trei ani, în 1975, iar de la 14 ani tânărul Volker a devenit cetățean austriac.  Cu zece ani mai devreme, bunica sa, o unguroaică din Dobolii de jos, părăsise România împreună cu soțul ei, un austriac care lucrase la Brașov și cu fata lor, mama lui Volker. Pentru că, începând cu vârsta de trei ani, a locuit în Alpi, l-a ajutat să aibă contact cu sportul. A terminat facultatea de Construcții și a început să lucreze în proiectarea și amenajarea grădinilor.

De la armată la „grădinărit“ și fotografie

După stagiul militar, de opt luni, a rămas cinci ani în armată, alături de vânătorii de munte austrieci. „A fost cool să mergem în manevre, în toată țara“. În paralel, s-a ocupat și de fotografie, o pasiune pe care o are de la 18 ani, de când poza cu aparatul vechi al tatălui său. „Nu a fost important pentru mine să mă dezvolt în direcția asta. Am fost învățat (...) că trebuie să câștigăm bani, mulți bani, pentru a întreține o familie, așa că m-am axat pe asta“. După cinci ani de armată, s-a plictisit de haina militară și, dornic de aventură, s-a alăturat mamei sale, care voia să deschidă o firmă de amenajre a spațiilor verzi în România. A venit în anul 2000 județul nostru și aici și-a cunoscut și soția, căsătorindu-se cu ea în 2004. Au avut trei copii, și-au construit o casă în Sfântu Gheorghe, iar Volker Vornehm a continuat să lucreze în proiectarea și amenajarea grădinilor, pentru clienți din județele Covasna și Brașov. A rămas singurul din familie din firmă, după ce mama sa a plecat din România în 2005. Munca i-a adus bani, dar nu și satisfacție sufletească, așa că, în paralel, și-a reluat preocuparea pentru fotografie. Ca mulți alți pasionați de această artă, a început prin a-și poza familia. Apoi a mers cu prietenii să fotografieze peisaje. La un moment dat, a simțit că ajunge la o limită, pentru că nu-i plăcea că e dependent de natură. În septembrie 2013 a hotărât să termine cu “grădinăritul” și a început să facă toate demersurile necesare, astfel încât în 2015 și-a putut închide firma. Dorindu-și să lucreze mai mult cu oamenii în arta fotografică. În 2014 a cunoscut un fotograf brașovean pe care l-a însoțit prin țară, la nunți, prin Ardeal și Moldova. După 15 nunți și-a dat seama că acest gen de fotografie îi oferă o posibilitate de creație limitată. „Mi-am zis că fac în viața mea doar ce-mi place, ce doresc eu. Dacă nu-mi place, nu fac, pur și simplu. E greu și lumea îmi zice că-s nebun“, spune, zâmbind, Volki.

Se distrează muncind

„Atunci am început să lucrez cu modele și în scurt timp m-am îndrăgostit de asta, cu diferite haine, fashion, cum poți pune lumina, cum poți prezenta...“, adaugă el. La început a oferit ședințe gratuite în Brașov, pentru orice model care era interesat. A ajuns să lucreze pentru firme din Brașov și București, printre care magazine online și case de modă, și să primească bani tot mai mulți pentru munca sa. Și-a urcat pozele pe internet, pe Facebook, dar mai ales pe Instagram. „Pentru un fotograf cel mai important este să fii activ în mediul online pentru că acum totul merge prin social media. Prin Istagram m-a contactat o revistă din Anglia şi mi-a propus să le trimit un editorial pentru publicare (...). Sunt paşi mici, dar aşa mergem înainte“, spune, cu siguranță de sine, Volki. Îi place latura creativă a fotografiei de modă și ideile care pot veni de la întreaga echipă cu care lucrează. „Sunt multe idei care vin la tine și trebuie să fii deschis, din ele creezi ceva“. Mai mult, nu consideră fotografia ca fiind o muncă: „Eu mă distrez de dimineaţa până seara târziu (...) E adevărat că sunt zile când nu am timp să mânânc şi sunt terminat de oboseală când ajung acasă, dar nu îmi lipseşte nimic. Când mă uit la poze, îmi spun că tot efortul a meritat. Iubesc foarte mult ceea ce fac şi din acest motiv nu pot să o consider o muncă. Ăsta este scopul meu. Eu vreau să ajung să fac doar asta toată viaţa mea“, spune el, și adaugă: „Vreau să ajung la nivel internaţional şi o să ajung acolo, 100%. Vreau să rămân aici (la Sfântu Gheorghe - n.red.), dar vreau să plec, câte o săptămână, oriunde, să vin acasă şi dup-aia să plec din nou. Acesta este visul meu şi o să ajung la el pentru că am început calea spre el“. Ca să ajungi la un anumit nivel, trebuie să-i urmărești doar pe cei care au ajuns deja acolo, consideră Volki, care admiră fotografi de talie internațională ca Peter Linbergh, Steven Meisel și Mario Testino. Este conștient că există fotografi buni și în România, dar nu le urmărește creația, pentru că țintește mult mai sus. „Poate sună puțin nebun, dar după cum începi în fiecare zi, așa te orientezi, uitându-te la cei din jurul tău. Dacă ești cu oameni care te trag jos, ajungi tot jos. Dacă te înconjori cu oameni creativi și optimiști, te ajută cel mai mult. La fel cu „idolii“ tăi pe care-i urmărești pe internet. Dacă ajung la nivelul acestor fotografi, cine știe, dar acolo vreau să ajung și în direcția asta mă orientez“.

Dacă nu ești sănătos, nu-ți poți ajuta familia

Volker acordă o mare importanță nu doar serviciului, ci și sănătății: „E o muncă să mă menţin sănătos şi „fit” (în bună condiție fizică - n.red.). Muncă nu este doar să mergi de la 8 până la 17 şi să faci acolo ceva, dacă nu eşti sănătos (...). Pentru asta trebuie să am grijă de mine. Mi-am dat seama că asta ar trebui să fie parte din viaţa noastră. (...) Dacă nu eşti „fit” nu poţi să îţi ajuţi nici măcar familia. Dar cel mai important e ca tu să fii sănătos pentru tine însuţi, iar apoi poţi să fii sănătos pentru copiii tăi, pentru familia ta, pentru prietenii tăi. Dacă nu eşti sănătos, atunci toţi cei din jur trebuie să te ajute pe tine“. Cum corpul sănătos trebuie pus în slujba unei minți sănătoase, Volker și-o hrănește prin articole și cărți. Atât dintre cele necesare slujbei sale, dar și biografii ale unor personalități pe care le admiră. Timp pentru așa ceva, spune el, se găsește. Dacă nu ai timp, înseamnă că nu vrei să ai timp. Timp găseşti (...) În timpul pe care îl petreci în maşină sau aştepţi undeva sau orice altceva, e o variantă bună să apelezi la audiobook-uri. Aşa înveţi tot timpul şi afli lucruri noi, care te motivează şi te inspiră. (...) Asta tot muncă e”, spune Volker.

Un țel precis, ca o fotografie

Indiferent că vrem să devenim fotografi sau asistenți medicali, oameni de afaceri sau jurnaliști, toți avem un vis privind modul cum să ne câștigăm existența astfel încât să ne simțim împliniți. Vis pe care-l ținem ascuns într-un cotlon al sufletului, sau pe care, renunțând la alte mijloace de trai, mai bănoase, alegem să-l îndeplinim. Iar sugestiile celor deja aflați în drum către țelul lor sunt oricând binevenite. Așa că, primind astfel de sugestii de la Volker,  omul care a lăsat Austria pentru România și amenajarea grădinilor oamenilor bogați pentru fotografia de modă, le dau mai departe, spre folosul tuturor: „Cel mai important e să ştii unde vrei să ajungi, nu cum să ajungi acolo. Pe parcurs, lucrurile se rezolvă. Scopul tău trebuie să fie fix, ca o poză. Dacă ai un jurnal, scrie acolo care e scopul tău şi toate detaliie, ca să poţi să îţi imaginezi cât mai bine. Trebuie să scrii, pentru că dacă doar vorbeşti sau gândeşti, atunci totdeauna se schimbă câte ceva. Dacă citeşti măcar o dată pe săptămână jurnalul, atunci o să îţi fie foarte clar unde vrei să ajungi. Restul se rezolvă. Se întâmplă nişte chestii care te duc exact în direcţia în care vrei să ajungi. Dacă lucurile nu sunt uşoare, atunci trebuie să zâmbeşti şi să mergi mai departe. Eu cred că aşa trebuie să trăieşti”

Iulia Drăghici, Sever Ioan Miu