Îţi ghicesc în cărţi, îţi fură privirea cu salbele din bănuţi de aur pe care le poartă la gât, te încurcă în fuste într-un dans ţigănesc sau se căsătoresc de mici copii, romii au câte o poveste pentru fiecare ureche şi câte un obicei pentru fiecare sat. Cu toate că de-a lungul anilor au mai pierdut din obiceiurile specifice culturii lor, datorită convieţurii de generaţii, romii mai păstrează, în funcţie de zonă, amprente ale originii lor şi câte o practică ce le aduce aminte de obiceiurile transmise din tată-n fiu. Astfel, în satul Belin Vale, cu peste 1.300 de suflete de romi, bărbaţii nu îşi mai fac de mult griji dacă în casă le cântă găina sau cocoşul şi de ani buni ei ... se mărită, făcând abstracţie de practica generală potrivit căreia viitoarea soţie poartă numele bărbatului după căsătorie. De vină pentru asta au fost „lingurarii”. Cum în mai tot satul la vremea aceea pe toţi îi chema Linguraru, oamenii au ajuns să se încurce între ei şi să nu mai dea unul de altul, altfel spus, s-au ...

La Belin Vale, romii au obiceiul de a lua numele soţiei după căsătorie

Îţi ghicesc în cărţi, îţi fură privirea cu salbele din bănuţi de aur pe care le poartă la gât, te încurcă în fuste într-un dans ţigănesc sau se căsătoresc de mici copii, romii au câte o poveste pentru fiecare ureche şi câte un obicei pentru fiecare sat. Cu toate că de-a lungul anilor au mai pierdut din obiceiurile specifice culturii lor, datorită convieţurii de generaţii, romii mai păstrează, în funcţie de zonă, amprente ale originii lor şi câte o practică ce le aduce aminte de obiceiurile transmise din tată-n fiu. Astfel, în satul Belin Vale, cu peste 1.300 de suflete de romi, bărbaţii nu îşi mai fac de mult griji dacă în casă le cântă găina sau cocoşul şi de ani buni ei ... se mărită, făcând abstracţie de practica generală potrivit căreia viitoarea soţie poartă numele bărbatului după căsătorie.

Povestea lingurarilor

De vină pentru asta au fost „lingurarii”. Cum în mai tot satul la vremea aceea pe toţi îi chema Linguraru, oamenii au ajuns să se încurce între ei şi să nu mai dea unul de altul, altfel spus, s-au încurcat în linguri. Aşa se face că romii au luat numele soţiilor şi au renunţat la ale lor, obiceiul fiind prezent şi astăzi. Aşa ar veni, că ne-am măritat, asta înseamnă, că nam trecut-o pe soţie după mine, ci eu am trecut după ea, după numele ei. Majoritatea aşa s-au luat aici, aşa-i de mult obiceiul acesta la ţigani. De obicei, ca să se ştie şi mai bine despre cine e vorba, se pune şi o poreclă: unu’ e ieduţu’, avem altu’ mămăligă, sau fasole. La noi se dă denumire la

oameni”, povesteşte un rom „măritat” din Belin Vale. Preluarea numelor soţiilor de către romi nu este obligatorie, dar în Belin Vale numeroşi bărbaţi au păstrat acest obicei şi după nuntă îşi trec în buletin numele acesteia. Practica nu lasă însă găina să cânte mai mult decât cocoşul şi de multe ori cei doi ajung să cânte deodată. „Capul familiei tot bărbatul este, dar orice lucrare, orice face, zice stai să mă duc să întreb pe soţie. Mai cântă şi găina”, spune romul nostru. Acesta se bucură că în comunitatea lor problemele prezente în alte sate nu prea s-au făcut simţite, datorită credinţei care i-a ţinut în frâu pe romi şi „le-a scos din minţi relele”.

Obiceiuri păstrate

Potrivit unor specialişti, dintre romi cei care şi-au conservat cel mai bine obiceiurile sunt corturarii, denumire pe care şi-au câştigat-o ca urmare a vieţii nomade. Corturarii păstrează şi astăzi portul tradiţional, cu batic în cap la femei şi pălărie la bărbaţi, iar cel mai valoros obiect pentru ei este un pahar de aur sau argint pe care îl păstrează bărbatul din familie şi care reprezintă baza în societatea lor. Pe de altă parte, în zilele noastre mulţi au început să călătorească în străinătate, adoptând obiceiuri şi stiluri de viaţă de peste hotare.

Ana Sidon