În centrul Sfântu Gheorghe, acolo unde până de curând se afla masivul Hotel Bodoc, a rămas o fâșie de gol. Demolarea clădirii, după ani întregi de discuții, a deschis nu doar un spațiu urban, ci și o conversație despre ce punem în loc. Guvernul Ungariei a anunțat recent că va investi peste 10 milioane de euro într-un viitor centru cultural și de tineret,  un gest care, mai mult decât să umple un teren, a reaprins una dintre cele mai sensibile întrebări ale regiunii: de ce investește Ungaria în Transilvania și ce înseamnă, de fapt, asta?

După anunțul primarului, secțiunea de comentarii a explodat. Printre mesaje de susținere, au apărut și reacțiile dure, cele care bat în aceeași rană veche.

„Să ne fie rușine, nouă românilor. Dacă mergem în ritmul acesta, unde ajungem? (…) Disprețuiesc elita maghiară din România, jocul duplicitar al acesteia și faptul că nu înțeleg că românii nu vor accepta niciodată existența unei enclave etnice în inima României”, scrie Ioan Lăcătușu în comentarii.

Mesajul lui reia o retorică bine cunoscută și aduce la suprafață tensiuni care nu au dispărut niciodată cu adevărat. E un semn că, dincolo de proiecte, bani și planuri urbanistice, orașul trăiește încă între percepții diferite ale aceluiași loc.

O discuție la telefon, în mijlocul tuturor tensiunilor

Iar în contrast cu aceste temeri care se rostogolesc online, am vrut să înțelegem cum arată situația din perspectiva celui aflat în mijlocul ei. Așa că l-am sunat pe primarul municipiului, Antal Árpád. Acesta ne-a vorbit mult și precis, obișnuit să navigheze prin straturile emoționale și politice ale subiectului. Știe că finanțările venite de la Budapesta trezesc suspiciuni, teorii, interpretări, dar insistă că totul pleacă de la un cadru legal foarte clar.

„Ungaria, prin Constituția ei, s-a obligat să aibă grijă și de maghiarii de dincolo de granițele Ungariei. Este o obligație constituțională. Evident, diferitele Guverne și-au asumat într-o măsură mai mică sau mai mare această obligație. (...) Facem parte din aceeași națiune, pentru că și noi, maghiarii de dincolo de granițele Ungariei, contribuim la cultura maghiară, contribuim la bunăstarea statului maghiar, pentru că sunt tineri care se mută în Ungaria. Acești tineri produc venituri pentru statul maghiar. Deci eu nu cred că vorbim despre o pomană când vorbim despre un ajutor venit din partea Ungariei pentru comunitățile maghiare din Transilvania”, explică Antal Árpád.

Din declarațiile lui rezultă că sprijinul acesta e mai puțin o intervenție externă și mai mult o formă de continuitate culturală. O linie trasată peste granițe, dar nu peste oameni.

„Ceea ce noi ne dorim întotdeauna și ceea ce cerem de la statul maghiar, este să ne ajute să putem să rămânem în orașele și satele noastre natale și să putem avea o bunăstare în Transilvania. Deci avem nevoie de sprijin din partea statului maghiar, în primul rând, pentru a ne păstra identitatea națională, dar și pentru a avea o bunăstare”, a mai spus primarul.

Va contribui și statul român?

Deocamdată, răspunsul e simplu: nu. Sau, mai precis, „nu încă”.

„Nu putem vorbi încă despre finalitatea proiectului. În acest moment vorbim despre o finanțare cu care vom începe acest proiect. Construcțiile cred că vor începe în primăvara anului 2028, realist vorbind, iar până atunci e foarte mult. Evident, dacă vom fi într-o poziție în care să reușim să obținem finanțări și de la Guvernul României, o să obținem. Aici nu este o chestiune de exclusivitate”, a adăugat Antal Árpád.

Primarul a amintit și că multe dintre proiectele orașului sunt deja finanțate de România sau de Uniunea Europeană. În total, spune el, Sfântu Gheorghe are aproape 30 de șantiere deschise.

„Întotdeauna asta ne-am dorit: să fie bine să fii maghiar în România.  Să fie un avantaj. Iar aceste investiții nu sunt etnice. Orice se construiește, va fi folosit de toată lumea”, explică edilul.

Un centru pentru toți sau doar pentru unii?

Primarul a respins ideea conform căreia investiția este una „pentru maghiari”. El spune că proiectul nu este doar unul arhitectural, ci și un instrument de apropiere între comunități. Când a vorbit despre viitorul centru, tonul primarului a devenit mai puțin administrativ. Nu mai enumeră argumente, ci imagini.

„În acel centru vor fi evenimente culturale pentru toate comunitățile. Nu în ultimul rând, dacă reușim să construim acest centru, va fi de o calitate atât de superioară, încât sunt convins că vor veni mulți din Brașov, din București, din Constanța, din Iași ca să consume cultură de calitate, într-un ambient de calitate. Deci eu cred că este și o punte între români și maghiari. Din punctul meu de vedere, orice român care vine aici de la o depărtare cât mai mare de Sfântu Gheorghe, este un avantaj, pentru că acele prejudecăți care există în mintea unor români din Iași, din Constanța sau din București, se demolează când stau câteva zile în Sfântu Gheorghe.  Nu e nicio agendă secretă. Dacă orașul merge bine, e bine pentru toată lumea. Niciodată nu am construit trotuare pentru unguri sau trotuare pentru români”, a spus Antal Árpád.

Astfel, în timp ce Budapesta își afirmă deschis sprijinul față de maghiarii de dincolo de granițe, iar Bucureștiul rămâne deocamdată spectator, Sfântu Gheorghe continuă să meargă înainte cu proiecte care, cel puțin declarativ, sunt pentru toți locuitorii lui.

Iar între aceste două capitale și un oraș de provincie se întinde un spațiu în care oamenii trăiesc, lucrează, cresc copii, își caută locul. Un spațiu în care investițiile nu sunt doar cifre, ci și semne ale unei tensiuni care nu dispare. 

Poate că adevărata miză nu e cine și cu ce scop sau interese nedeclarate finanțează, ci, mai degrabă, ce se întâmplă cu orașul după ce acel centru va exista și dacă el va deveni într-adevăr locul în care comunitățile se întâlnesc, nu doar în declarații. 

Sursa foto:  Antal Árpád/Facebook