ŞTIREA ZILEI 22 noiembrie 2011

Sex cu minore la Liceul de Artă - Se caută „vinovaţii morali“

de Székely Emőke | 103 vizualizări
Abuzul sexual poate avea consecinţe pe viaţă în comportamentul copilului, spun psihologii, pe când unii părinţi cred că totul porneşte de la „cei şapte ani de-acasă”. Faptele de la Liceul de Artă Plugor Sándor din Sfântu Gheorghe sunt consumate...

Abuzul sexual poate avea consecinţe pe viaţă în comportamentul copilului, spun psihologii, pe când unii părinţi cred că totul porneşte de la „cei şapte ani de-acasă”.

Faptele de la Liceul de Artă Plugor Sándor din Sfântu Gheorghe sunt consumate, iar acum este în plină desfăşurare etapa de analiză, de căutare a vinovatului sau a vinovaţilor. Profesorul de pian Tatár Gergely a întreţinut relaţii sexuale cu două adolescente, lucru despre care multă lume a ştiut, dar nimeni nu a vorbit până când jurnalul uneia dintre fete a dezvăluit adevărul. În căutarea adevărului şi a vinovaţilor am apelat şi la preşedintele Colegiului Psihologilor din Sfântu Gheorghe, Zoór Richárd, dar şi la câţiva părinţi şi copii, şi i-am rugat să ne spună părerea despre cele întâmplate.

Consecinţe pe viaţă

Abuzul sexual poate avea consecinţe pe viaţă în comportamentul copilului – este de părere psihologul Zoór Richárd. El spune că cele două fete de la Liceul de Artă trebuie consiliate de către specialişti pentru a nu rămâne cu devieri de comportament. O asemenea faptă poate pune serios amprenta pe încrederea în sine a copilului, pe relaţiile următoare cu cei de sex opus, dar şi pe relaţia pe care o vor avea cu propriul copil. „Nu sunt în măsură să mă declar asupra încadrării juridice a faptei, dar dacă ne uităm la definiţia cuvântului pedofilie, acesta înseamnă abuz sexual asupra unui copil. Iar o fetiţă de 12 este, oricum am privi, un copil” – este de părere psihologul.

Atenţie la sindromul Stockholm

Acelaşi psiholog a tras un semnal de alarmă, spunând că este trist ceea ce s-a întâmplat la Liceul de Artă, iar responsabilitatea părinţilor şi a profesorilor este uriaşă. „Copilul abuzat nu are curaj să vorbească, mai ales dacă încrederea în sine nu este prea mare. Se închide în sine şi se învinovăţeşte singur pentru cele întâmplate. Dacă însă un părinte observă din timp că ceva nu este în regulă, află de faptul că minorul este abuzat şi apelează la ajutorul specialiştilor, consecinţele, chiar dacă nu pot fi şterse în totalitate, pot fi scăzute considerabil. Aşa cum nu este recomandată întrebarea continuă a copilului, tot aşa nu ne putem ascunde de anumite lucruri, doar din considerentul că suntem precauţi. Altfel, tensiunea din copil poate duce chiar la sindromul Stockholm, ceea ce înseamnă că adolescentul sau copilul ajunge să iubească adultul care a profitat de el/ea” – spune psihologul.

Nici fetele nu mai sunt ce-au fost

Însă problema se poate pune şi altfel. În cazul în care fetele au vrut şi şi-au asumat această relaţie, nu putem vorbi despre abuz. „Unele fete se comportă foarte provocativ, pentru a atrage atenţia profesorului asupra lor. Nu sunt în măsură să tragă linie, să ştie unde sunt limitele normale şi sunt în stare de aproape orice numai ca să stârnească atenţie şi afecţiune de la pedagog. De asemenea, tinerele de azi nu sunt aşa cum am fost noi la vremea respectivă. Ajung repede la maturitate sexuală, iar dorinţele lor trupeşti sunt din ce în ce mai dure, iar finalul poveştii nu este totdeauna unul frumos. Au fost cazuri şi aici la Sfântu Gheorghe, am avut pacienţi care au încercat să îşi ia zilele sau au ajuns într-o stare de depresie adâncă din asemenea cauze. În ascunderea sentimentelor şi părinţii au partea lor de vină. Nu se sărută, nu se îmbrăţişează, iar sexul este subiect tabu acasă. Astfel tinerii ajung să se informeze de pe internet, unde lucrurile nu sunt întotdeauna reale, sau cel puţin complete” – explică Zoór Richárd.

Atenţie sporită la prevenţie

În opinia psihologului, un rol important în prevenirea altor astfel de cazuri îl au părinţii, psihologii de la şcoli şi profesorii, deopotrivă. În opinia lui, unei fete de 12 ani părinţii sunt cei care ar trebui să îi explice riscurile unei astfel de relaţii, să îi spună că poate rămâne gravidă, că oricum este o relaţie fără viitor, să îi vorbească despre starea civilă, de familia profesorului. Psihologul mai spune că acest profesor nu a ştiut să gestioneze problema apărută, şi trebuie ţinut departe de elevi.

Ce spun părinţii?

Am stat de vorbă şi cu doi părinţi care ne-au împărtăşit părerea lor despre acest caz. Ciprian Hugianu are două fete şi spune că vina aparţine în cea mai mare măsură părinţilor. „Este imposibil să nu observi o schimbare la propriul tău copil, fie ea cât de mică. În cazul în care ai o relaţie cât de cât normală cu fata ta, vezi că ceva nu este în regulă şi intri pe fir. După aceea mergi până în pânzele albe ca să afli ce se întâmplă. Nu îi întorci spatele, orice ar fi, căci e copilul tău, nu îl laşi de capul lui. Fără a judeca pe cineva, cred că părinţii au cea mai mare parte de vină” – spune el.

Maria Dobre spune că în acest caz toată lumea este vinovată, mai puţin copilul. „Pentru copilul tău eşti un model. Se pot întâmpla multe, dar intervii cât mai rapid, iar dacă ai o relaţie normală cu propriul tău copil, nu laşi lucrurile să degenereze. De asemenea, dacă eşti profesor şi observi ceva, anunţi conducerea şcolii, anunţi părinţii sau psihologul. Este de neconceput să nu fi fost semne ale acestei aşa numite relaţii. Dacă nu altceva, îţi tragi copilul la răspundere, întrebându-l de ce a stat atât de mult la şcoală, la meditaţii, oriunde” – este de părere femeia.

Părerea profesorilor

Kálmán Éva este un cadru didactic la o şcoală de la ţară, care a demascat un astfel de caz. Ne-a povestit cele întâmplate atunci, şi ne-a împărtăşit şi părerea ei despre cazul de acum. „Se întâmpla în anul 2009, când a trebuit să mă întorc la şcoală după nişte cărţi şi l-am prins pe unul dintre colegii mei într-o ipostază demnă de filmele pentru adulţi, cu o elevă de 16 ani. Au fost certuri, ameninţări, dar cu toate acestea l-am reclamat imediat pe profesor. Aceasta este după părerea mea calea normală pe care trebuie să o urmeze orice pedagog, orice om care descoperă aşa ceva. Aceasta ar trebui să fie atitudinea celui care este pedagog prin vocaţie şi nu stă la catedră doar să îşi primească salariul şi să aibă vacanţe” – ne-a declarat Kálmán Éva.

Am întâlnit însă şi un profesor care spune altceva. „Nu îmi dau numele ca să nu iasă scandal şi din această declaraţie, dar cu mare drag vă spun părerea mea. Este inadmisibil ca un profesor să aibă altfel de relaţii cu elevii decât cele pentru care este plătit de stat. Pe de altă parte însă nu este treaba noastră să umblăm după fiecare zvon, să aflăm dacă este sau nu adevărat. Poate că multora nu o să le placă ceea ce spun, dar la condiţiile pe care le avem, şi banii pe care îi primim, ne este de ajuns să ţinem orele şi atât. Nu este nici de competenţa mea, nici a colegilor mei să mergem să stăm după uşă, să pândim pe unul sau altul. Oamenii care se consideră maturi, să se comporte ca atare. Sunt şi eu părinte şi acasă lucrurile stau cu totul altfel. Acolo trebuie rezolvate multe probleme, nu să se aştepte toată lumea ca şcoala să facă minuni. Nu degeaba este zicala „cei şapte ani de-acasă”. Ce primeşti de la părinţi, acela eşti” – spune profesorul supărat pe faptul că multă lume aruncă vina în ograda şcolilor.

Distribuie articolul:  
|

ŞTIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
"PANORAMIX", 22 noiembrie 2011
De acord si cu ce zice profesorul anonim ! Intai educatia de acasa dupa care cea de la scoala ! Dar, ca dealtfel peste tot in societatea romanesca exista un obicei" nu ma bag,nu cunosc si nu ma citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.