ŞTIREA ZILEI 17 decembrie 2012

„Nu este corect să recompensezi munca de partid cu funcții publice”

de Monica Vrânceanu | 28 vizualizări
Interviu cu prefectul judeţului Covasna, Codrin Munteanu. Prefectul județului Covasna, Codrin Munteanu, s-a născut la Voinești – Covasna, a urmat un liceu sanitar și are studii aprofundate în Drept. A intrat în administrația publică în 2000, iar din 2003 este lector asociat...

Interviu cu prefectul judeţului Covasna, Codrin Munteanu.

Interviu cu prefectul judetului Covasna, Codrin MunteanuPrefectul județului Covasna, Codrin Munteanu, s-a născut la Voinești – Covasna, a urmat un liceu sanitar și are studii aprofundate în Drept. A intrat în administrația publică în 2000, iar din 2003 este lector asociat la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul UBB Cluj Napoca – Extensia Sfântu Gheorghe; a urmat diverse cursuri și are un doctorat la SNSPA București. În 2008 a fost numit subprefect de București iar în apoi, în 2009, a fost numit pentru prima oară prefect de Covasna. De atunci, a plecat și a revenit în funcție și nu de puține ori a fost implicat în discuții controversate cu oamenii politici ai județului. Dincolo de aspectul rigid pe care i-l insuflă funcția, Codrin Munteanu spune despre sine că e un iubitor al naturii, al sportului și al lucrurilor bine făcute, iar faptul că nu a făcut niciodată ceva din obligație ci doar din plăcere îi dă o mare satisfacție, atât pe plan personal cât și profesional.

– Domnule prefect, care sunt rădăcinile dvs. și care sunt cele mai dragi amintiri pe care le aveți?

– M-am născut în Voineștii Covasnei, în una dintre cele mai vechi familii de voineșteni – 8 august 1975, într-o familie de profesori. Sunt căsătorit și am două fetițe, una de trei ani jumătate și cealaltă de trei luni. Copilăria mea a fost o combinație între viața la țară și cea de oraș, iar înainte de 1989 nu pătrunseseră încă marile modernizări și atunci umblam mult cu căruța, am fost la stână la oi, ca orice urmaș de mocan voineștean. Practic, toată copilăria e legată de natură, de munte și nu mă pot abține să nu observ unele lucruri de acum, în comparație cu vremurile trecute: dacă pe atunci cu toții puteam face baie în râu, fără să avem norme și standarde europene și fără să ne îmbolnăvim, acum nu mai e posibil... Acum apa e poluată, dar noi abia așteptam vara să facem gard din pietre și crengi, ca să ridicăm nivelul apei și nu am auzit să fi fost vreodată cineva bolnav pentru că făcuse baie în pârâu... Acum copiii stau la calculator, nu mai au astfel de plăceri, dar și dacă le-ar avea nu le-ar putea face, pentru că oricum apa este foarte murdară, poluată... Dar după 23 de ani, nu te poți întreba dacă am evoluat sau am involuat... e adevărat că după 1990 oamenii au început să țină animale, să deverseze... dar cert e că scăldatul e una dintre cele mai plăcute amintiri ale copilăriei.

– Dar la cireșe mergeați?

– Mergeam și la cireșe... cred că tinerii, copiii sunt la fel peste tot; noi mergeam la Manole, pentru că Manole avea un cireș... Manole nu mai trăia, dar acela era locul în care, pe vremuri, la începutul secolului XX se întâlnea comunitatea la hora satului. În copilărie am bătut cu piciorul munții Covasnei – Comandău, înspre Vrancea și Buzău – cu copiii sau cu tatăl meu, care era un mare iubitor al muntelui și al naturii...

– Știu că ați absolvit un  liceu sanitar și apoi ați ales Dreptul. Aș dori să ne povestiți puțin despre asta.

– După Școala Generală din Covasna-Voinești, am început Liceul Sanitar din Odorheiu Secuiesc. Pe atunci era o modă cu liceul sanitar și cel pedagogic, eu am ajuns la Sanitar. Din nefericire, colegii mei și cu mine am ajuns să simțim primele răutăți ale adulților pe teme naționale – am început clasa a IX-a la Odorhei, iar după vacanță nu am mai fost primiți pentru că s-a desființat secția română și am ajuns cu toții la Liceul Sanitar din Brașov. Acesta e și unul din motivele pentru care acum nu cunosc limba maghiară; la Odorhei, mergeam la cursuri de limba maghiară, ținute de un profesor de maghiară la liceu, în mod voluntar... Ne-am înscris foarte mulți la orele de maghiară, însă cum după vacanța de iarnă din decembrie 1989 am ajuns undeva pe finalul trimestrului la Brașov, am pierdut și contactul cu limba. Am terminat Liceul Sanitar Brașov, care mi-a plăcut foarte mult, iar apoi am urmat Facultatea de Drept, iar în paralel am lucrat la Serviciul de Ambulanță Brașov – poate că responsabilitatea și capacitatea de a lua decizii acolo le-am învățat. La Sanitar ajunsesem dintr-o modă, la Drept a fost voința mea, am simțit că aici mă voi regăsi profesional, iar cei care-mi cunosc activitatea de jurist au certitudinea că nu am greșit.

– Cum se face că nu ați ales să practicați avocatura?

– Nu am urmat avocatura pentru că în general nu sunt de partea celor care apără în instanțe ci de partea legii... poate mai degrabă m-aș fi regăsit undeva în Procuratură. În fine, după facultate am făcut armata la Câmpina – Jandarmi, iar apoi am început cariera în administrație publică, pe 4 ianuarie 2000, ca și consilier juridic debutant, în Instituția Prefectului. O carieră de care sunt foarte mândru, pentru că nu am sărit nicio etapă, nu am ajuns în actuala funcție de undeva de prin vreun partid sau de prin vreo funcție care să nu aibă nicio legătură cu administrația. Am fost consilier juridic debutant, mi-am finalizat stagiul, am fost consilier juridic definitiv, au urmat toți pașii pe funcția de execuție, am devenit apoi Director al Direcției Juridice, am fost subprefect de București și apoi prefect de Covasna. Probabil că puțini înalți funcționari publici pot arăta faptul că au parcurs cariera în administrație de la zero, etapă cu etapă și nu numiți în funcții de conducere – și nu o spun din lipsă de modestie.

– Cu ce v-a ajutat să urmați toți pașii, să nu săriți peste etape? De obicei tinerii sunt nerăbdători să ajungă sus cât mai repede...

– Faptul că am acest parcurs profesional îmi permite să discut cu orice coleg din administrație, cunoscând despre ce vorbesc – tocmai pentru că eu am parcurs toate etapele și am experiență. Chiar cred că nu poți conduce o instituție dacă nu ai lucrat în acea instituție ca funcționar de execuție. Practic, numit într-o funcție, nu știi nimic despre instituție și doar semnezi actele pe care ți le dau subalternii; ce e mai rău e că, în multe din cazuri, tocmai când conducătorii încep să-și dea seama despre ce e vorba în instituții, sunt schimbați – nu puțini au avut surpriza de a fi schimbați tocmai când au realizat ce semnează. Am satisfacția că am făcut tot ce mi-am dorit și mi-a plăcut, nu am făcut nimic din ce nu mi-am dorit.

– Unii ar spune că administrația e oarecum plicticoasă. De ce v-a atras?

– Administrația este foarte frumoasă, dinamică și deloc plictisitoare. În administrație poți fi inovativ și să ai satisfacții mari. Ideea e să ai pregătirea necesară, cultura de „administrativist”, să înțelegi mecanismele de funcționare, rolul tău ca funcționar. Când apar rezultate, ai împlinirea faptului că ai făcut lucruri bune și aduci prestigiu autorității în care lucrezi.

– Ce înseamă funcția de prefect pentru dvs.?

– Este funcția care-mi permite să-mi aduc o contribuție la bunul mers al administrației și să pun în practică ceea ce am învățat de-a lungul timpului. Sigur, foarte multă lume – în special liderii de partide, văd funcția de prefect ca o răsplată pentru că au muncit la partide, alții o văd ca pe o oportunitate de recunoaștere publică, iar alții întreabă care ar fi salariul, gândindu-se la eventuala influență pe care o pot dobândi cu o astfel de funcție. Eu vorbesc efectiv despre ceea ce cunosc. Numirea politică a unui conducător aduce după sine interesele partidului. Tocmai cunoscând aceste lucruri, mă ambiționez să stau cât mai mult aici, pentru a nu permite unor astfel de oameni să vină doar pentru ei, neînțelegând că funcția nu o dețin pentru mine ci pentru cetățeni și pentru Statul român. Că ceea ce fac zilnic este să exercit în mod riguros atribuțiile acestei funcții, chiar cu riscuri personale, atunci când mai nemulțumesc pe unul și pe altul când intrăm în contradicții legate de aplicarea legii. Dar nimeni nu mă poate acuza că am făcut politică – sigur, dacă e de bună-credință.

– Nu sunteți prea riguros, prea închistat în unele reguli?

– Cred că dacă eram cu toții mai riguroși din 1989 încoace, țara asta ar fi arătat cu totul altfel. Lipsa rigurozității persoanelor se reflectă în imagina serviciilor publice. Putem discuta foarte mult despre administrație, soluții pentru eficientizare există, problema este legată de oameni și de implementarea soluțiilor. Cred că avem nevoie de o reformă a administrației naționale, dar e nevoie de resursă umană de calitate, de primari asumați, care să înțeleagă că funcția înseamnă o conduită profesională tehnică; adică primarii să înțeleagă că de la 8 la 16 sunt primari și abia în timpul liber politicieni. Pentru mine, funcția de prefect este modul în care-mi servesc țara, dar aș putea face multe alte lucruri, și cu totul alte venituri și cu un nivel de stres mai scăzut și fără a fi ținta unor atacuri politice absolut degradante și nedrepte uneori. Rămân însă aici pentru că am principii și chiar vreau să fac ceva.

– Ați avut propuneri pentru a intra în politică? Cum ați scăpat „înregimentării”?

– Sigur că au fost propuneri, dar sunt un adversar înverșunat al politizării administrației publice. Și dacă au zis unii că aș fi făcut politică, ceea ce cred eu și ce știu are la bază ceea ce știu și cred eu despre mine, nu ceea ce zic alții. Ceea ce e sigur e că eu nu am făcut politică în Prefectură – se vede clar. Ca formație sunt împotriva politizării administrației și cred că dacă aceasta funcționează prost și defectuos e tocmai din cauza politicii. Administrația trebuie să fie tehnică, riguroasă, să aplice legea, să servească cetățenii – nu are nicio legătură cu politica, dimpotrivă politica face rău administrației. Repet: numirea politică a unui conducător în administrație aduce după sine introducerea vieții de partid în instituție. Pentru că de cele mai multe ori aceste persoane nu au cunoștințe de administrație și ocupă funcții doar ca recompense pentru munca de partid. Și nu este corect să recompensezi munca de partid cu funcții publice, pentru că administrația publică nu e, nu ar trebui să fie, un depozit de recompense pentru munca de partid. Pe de altă parte, persoanele numite politic nu sunt loiale instituțiilor ci acelora care le-au numit și nici nu motivează personalul, nu aduc valoare instituțiilor. Funcționarii de execuție ajung să fie demotivați atunci când văd un numit politic, care nu cunoaște meserie dar e mai bine plătit... e un cerc vicios și se ajunge la lipsa de inițiative a funcționarilor, la închistarea acestora și la limitarea de a face strictul necesar sau chiar nimic. Prin urmare, dacă administrația nu e condusă de oameni profesioniști, va continua să fie defectuoasă.

– Și totuși, ați fost acuzat că faceți jocuri politice, că sunteți naționalist...

– Asta e ceva mai mult decât vorba aia, „râde ciob de oală spartă”. Cert e că nu veți găsi niciodată vreo declarație sau vreo faptă de a mea comparabile măcar cu ale celor care fac astfel de acuze. Cred că poate fi deranjant, după ce județul a fost dominat feudal de anumite persoane, că acum a venit un prefect care stă în picioare și vorbește de la egal la egal cu toți, fără să accepte nici încălcarea legii și fără să cedeze anumitor tentații propuse. Sigur, multora le-ar plăcea ca Instituția Prefectului să fie obedientă anumitor interese, dar eu nu fac asta, am curățenia morală și profesională să fiu un om drept și nu voi accepta niciodată să mi se ia demnitatea. Faptul că unii, în mod absolut mincinos și degradant, au lansat teorii neadevărate, minciuni și calomnii, îi descalifică pe ei. Orice persoană normală la cap și cu un minim de decență vede activitatea mea, declarațiile și acțiunile mele, acestea înscriindu-se în normalitate. Doar cei deranjați în normalitatea respectării legii se coboară la așa ceva. Eu nu am răspuns niciodată atacurilor la persoană și nici nu o voi face, pentru că nu mă intersează părerea celor care mă atacă – important e că eu știu că ceea ce am făcut a fost mereu conform legii. În schimb, lista de declarații, acte și fapte a celor care acuză e una foarte lungă. De ce sunt eu rău? Că aplic legea...?

– Recent ați fost acuzat de faptul că sunteți numit în funcție și că, de fapt, nu aveți legitimitatea pe care o au cei aleși. În plus, s-a spus și că nu vă puteți lăuda cu bani aduși în județ. Cum vedeți acest punct de vedere?

– Ca pe o prostie și o aberație. Când voi vrea să fac politică, voi deveni politician și voi arunca mizerii și atacuri. Dar felul în care se face politică nu e pentru mine, eu în mizerii de acest gen nu mă bag. Cariera pe care mi-am ales-o e una serioasă, de om care vorbește cu argumente în baza legii. Când voi vrea să înjur, să jignesc și să spumeg – că am observat că există și episoade cu spumă, când nu voi mai avea echilibru intern... o să merg în politică. Legitimitatea mea e dată de cariera profesională onestă pe care o am, de faptul că am rezultate profesionale – inclusiv cele care supără. Deocamdată, nimeni nu poate spune despre mine că am beneficii suspecte – nu am afaceri, nu am contracte cu statul, nici prin soție, socrii, părinți... Aștept să fiu criticat de cei ca mine și cu argumente. Și mai aștept un lucru: dacă există nemulțumiri, doi oameni normali se pun la discuții, indiferent de problemă. Dar să faci un circ public, să acuzi pe cineva de fapte neadevărate... arată că sunt persoane care sunt complexate de mine. Cum a zis cineva, oamenii nemulțumiți de mine nici nu ar ști că eu exist dacă ei înșiși ar respecta legea. Cât despre bani, aici iar vorbim de inducere în eroare: toate hotărârile de Guvern prin care se alocă bani sunt semnate de către prefect și președintele Consiliului Județean, plus că Prefectura nu dispune de bani, prin lege, Prefectura nu poate face lucrări publice etc. În general, e bine să aduci bani, dar și să-i folosești cu cap. Degeaba aducem bani dacă-i tocăm aiurea și nu-i cheltuim transparent, legal și eficient... Adică e bine că avem clădiri noi în județ, dar și mai bine ar fi ca ele să fie utile, să servească la ceva... În fine, cea mai bună dovadă a faptului că fac bine ceea ce fac e nemulțumirea politicienilor. Important este însă că zeci, sute de oameni vin lunar în audiențe. Și că am credibilitate în rândul lor, ei contează mai mult decât ce spun doi-trei politicieni.

– UDMR Covasna a spus clar că dacă va intra la Guvernare va cere schimbarea dvs. din funcție...

– Ce să spun...? Le doresc să aibă mult succes în tot ceea ce fac. Având în vedere activitatea personală din aceste luni, nici nu mă aștept la altceva. Dovada cea mai bună a faptului că nu sunt un oportunist care se ține de scaunul de prefect este că mi-am asumat o conduită care poate să-i facă pe unii să solicite îndepărtarea mea. Dacă eram un oportunist, așa cum sunt alții, aș fi încercat să nu deranjez pe nimeni, să beau cafea și să semnez exclusiv statele de plată. Dar dorința mea este să fiu prefect pentru a face și nu doar  pentru a sta și a asculta.

– Cu toate aceste lupte, nu ați plecat din județ spre locuri mai „calde”...

– Sigur, aș putea avea o altă carieră, în alt oraș și pe bani mai mulți, cu mai multă liniște. Dar sunt atașat de județ, de locurile de aici, sunt parte a acestui loc și cred că trebuie să fiu aici. Pot spune că nu mi-am schimbat și nici nu-mi voi schimba cartea de identitate din orașul Covasna – am și eu partea mea de sentimentalism, chiar dacă par foarte riguros.

– Care sunt pasiunile prefectului de Covasna?

– Administrația e o pasiune – de asta o fac cu plăcere și nu mă intersează detractorii. Pentru că o fac din pasiune, o fac dezinteresat. Dar cea mai mare pasiune este familia mea... O pasiune foarte lumească o reprezintă însă excursiile cu ATV-ul, pe care le fac pe distanțe lungi – nu pe șosea, evident. Îmi place schiul, tot ceea ce e sport... dar și cititul. Călătoriile sunt iarăși o mare pasiune – și am călătorit mult, enorm. Dar cred că pasiunea pentru familia mea nu-mi mai lasă timp pentru alte pasiuni – cel puțin nu acum.

– În încheiere, ce mesaj aveți pentru oamenii politici și pentru cetățeni, acum, pe final de an?

– Mi-aș dori ca oamenii politici trebuie să dovedească faptul că sunt în slujba cetățenilor, nu doar să o spună, iar cetățenii să ia cu rezerve declarațiile politice – de regulă să le ia doar dacă sunt verificabile și din alte surse. Cetățenii trebuie să știe că administrația este în slujba lor, deoarece fiecare o plătește mai mult sau mai puțin. Administrația nu doar prestează servicii, ci asigură un climat instituțional corect – și aici se regăsește și Prefectura. Eu ca prefect sunt deschis audiențelor, le țin personal fără delegați și cred că fiecare om a găsit în mine sprijin pentru soluționarea problemelor care sunt în competența mea. Politicienii trebuie să știe că sunt și formatori de opinie, iar prin ceea ce fac ar trebui să inspire o conviețuire interetnică armonioasă, nu să o altereze pentru a-și satisface interesele politice... E o responsabilitate imensă, pentru că de ei depinde dacă societatea noastră, cea de aici, va fi una normală sau bolnavă.

Distribuie articolul:  
|

ŞTIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.