Într-o lume tot mai izolată, mai puţin dispusă pentru socializare (din motive de timp sau preocupări) cooperarea între factorii educaţionali: grădiniţă - şcoală - familie devine necesară şi se impune şi ca obligaţie morală din partea acestora, pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza prin exemple şi modele cu adevăratele valori ale spiritualităţii umane. Trecerea de la grădiniţă la şcoala primară este un eveniment

Într-o lume tot mai izolată, mai puţin dispusă pentru socializare (din motive de timp sau preocupări) cooperarea între factorii educaţionali: grădiniţă - şcoală - familie devine necesară şi se impune şi ca obligaţie morală din partea acestora, pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza prin exemple şi modele cu adevăratele valori ale spiritualităţii umane. Trecerea de la grădiniţă la şcoala primară este un eveniment important şi modul în care copilul se adaptează la mediul şcolar este asociat cu modul în care face faţă provocărilor noii situaţii. Copiii îşi creează o imagine sau “reputaţie” în primul lor an de şcoala care, uneori, tinde să fie caracteristică nivelului performanţelor şcolare în anii următori.

Intrarea copilului într-un mediu cu totul nou produce anumite tensiuni interioare chiar şi la copilul dornic de a începe şcoala, datorită lipsei de familiaritate a locului, nucunoaşterii învăţătorului, a celorlalţi copii, alţii decât cei cu care a fost coleg, prieten în grădiniţă. Frica de şcoală este uneori alimentată chiar de părinţi care ei înşişi  consideră şcoala ca neprimitoare, plină de restricţii. Apare cerinţa unui efort susţinut, a muncii constante, nevoia de a intra în competiţie şi de a obţine performanţe. El, copilul şcolar, descoperă că îi este “ameninţat locul sub soare”: nu este singurul care se bucură de toată atenţia, la grădiniţă, la şcoală trebuie să accepte şi că nu i se face LUI  întotdeauna dreptate, apar primele frustrări datorate faptului ca nu mai este “lumina ochilor părinţilor, bunicilor”, ci un şcolar care trebuire să ducă un ghiozdan prea greu în spate, trebuie să lase joaca pentru a învăţa... În acelaşi timp se modifică şi relaţia copil-părinte, acesta din urmă devenind relativ brusc mai sever şi mai atent la trăsături ca neatenţia sau hiperactivitatea, probleme din ce în ce mai frecvente la copiii născuţi în mileniul al treilea...

Dezvoltarea abilităţolor de comunicare şi relaţionare interpersonală poate preveni problemele emoţionale şi de comportament şi dificultăţile de adaptare socială.

În scopul pregătirii copiilor pentru şcoala, dar şi pentru crearea unor relaţii de colaborare şi cooperare între cadrele didactice din instituţii diferite de învăţământ în vederea armonizării condiţiilor specifice fiecărei instituţii cu exigenţele sociale actuale, al promovării dialogului şi a comunicării între preşcolari şi elevi în vederea dezvoltării deprinderilor sociale de comunicare şi relaţionare eficientă, a toleranţei si respectului, am iniţiat un parteneriat educaţional între elevii clasei a IV-a A de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” şi preşcolarii de la Grădiniţa din Araci, Grădiniţele  Albă-ca-Zăpada şi Benedek Elek din Sfântu-Gheorghe.

În decembrie anul trecut, „luna cadourilor şi colindelor”, elevii din clasa a IV-a A au colindat preşcolarii din grupa mare-pregătitoare. La grădiniţa din Araci am mers, pe lângă salba de colinde, şi cu nişte pacheţele de dulciuri. Am fost întâmpinaţi cu mere şi covrigi, dar ceea ce ne-a încântat a fost deschiderea cu care ne-au întâmpinat educatoarea Lupu Enikő şi cei 20 de copilaşi. A urmat vizita la Grădiniţa Albă-ca-Zăpada din oraş, unde câţiva elevi le-au revăzut cu drag  pe fostele educatoare, Gal Laura şi Ionescu Gica. Colindele au răsunat din glasul cristalin al  şcolarilor, dar şi preşcolarii ne-au dovedit  că deţin un adevărat repertoriu al acestor minunate cântece de sărbătoare. La Grădiniţa Benedek Elek am fost întâmpinaţi de preşcolarii din grupa mare pregătiţi de educatoarele Manole Melinda şi Roşca Mihaela. Am cântat împreună colinde, am vorbit despre Moş Crăciun care vine la toţi copiii. Preşcolarii le-au pregătit colindătorilor nişte pacheţele în care erau şi roadele muncii lor: nişte superbe suporturi de lumânare din gips. Ajunşi înapoi la şcoală, am pictat aceste obiecte cu dăruire.

În luna februarie, am fost gazde. Fiind luna carnavalurilor, am confecţionat măşti, am decupat, am lipit, ne-am jucat împreună cu viitorii boboci de clasa întâi de la Grădiniţa Albă-ca-Zăpada. Am încheiat activitatea cu o uriaşă porţie de salată de fructe, plină de vitamine, dar şi de dăruirea celor care au pregătit-o - elevii mei, care au fost bucuroşi să cureţe mere, banane, portocale, pentru ca apoi să savureze toate aceste bunătăţi alături de prietenii lor mai mici.

A venit luna iunie, luna Copiilor. Deşi s-au aglomerat cunoştinţele de matematică, limba şi literatură română, istorie, geografie, ştiinţe, educaţie civică (ce mai, am devenit adevărate enciclopedii), testarea de limba engleză, concursuri sportive, concursul interdisciplinar devenit tradiţie pentru elevii claselor a IV-a pe plaiurile covăsnene, am găsit răgazul necesar de a sărbători cu bucurie, baloane colorate, cântec, poezie, dans şi voie bună Ziua Copilului împreună cu preşcolarii din  grupa Albinuţelor de la Grădiniţa Benedek Elek.

Educatoarea Dumbravă-Brezoianu Simona şi părinţii copiilor ne-au primit cu gogoşi şi sucuri. Noi am venit şi cu nostalgia după anii de grădiniţă când învăţam jucându-ne, când a învăţa o poezie ni se părea un lucru atât de greu... Acum învăţăm să scriem compuneri. Din clasa a cincea vom învăţa să realizam (şi) comentarii literare...

Am realizat acest parteneriat din dorinţa de a-i învăţa pe elevii mei că este bine să ai relaţii de prietenie, de colaborare, de conlucrare şi cu alţi copii, chiar dacă mai mici ca vârstă... Dar şi din dorinţa de a coopera şi colabora cu educatoarele care, pentru 3-4 ani, devin „mămici” ale prichindeilor. Aceştia (stiu din experienţa de mamă), uneori rămân plângând la grădiniţă. Tactul, dragostea şi dăruirea educatoarelor îi fac apoi să „uite” pentru câteva ore de familie, să se obişnuiască  încet-încet cu „jocul dirijat”, cu „învăţarea prin joc”, cu relaţionarea cu alţi copii de vârsta lor.

Toţi cei implicaţi, copii, educatoare, părinţi au contribuit la organizarea, logistica şi finalizarea  acestui proiect educaţional.

Le mulţumim şi le dorim tuturor sănătate, să se bucure de oportunitatea  de a fi (ori de a re-deveni uneori) COPII, şi mai ales, o binemeritată vacanţă plăcută!

Prof. Înv. primar şi preşcolar Ilyés Ibolya

Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Sfântu-Gheorghe