Dumitru Manolăchescu Mare sărbătoare mare la Antenele lui Felix Voiculescu. Dezmăţ mediatic ocazionat de împlinirea unui număr de ani, n-am reţinut câţi, de apariţie pe ecran a lupilor moralişti aflaţi în serviciul bine plătit al preşedintelui de onoare (?!) al Partidului Conservator. Ani buni pentru ciracii lui Voiculescu, ani răi pentru noi toţi, pentru că binele lui Voiculescu nu este şi binele nostru.

Dumitru Manolăchescu

Mare sărbătoare mare la Antenele lui Felix Voiculescu. Dezmăţ mediatic ocazionat de împlinirea unui număr de ani, n-am reţinut câţi, de apariţie pe ecran a lupilor moralişti aflaţi în serviciul bine plătit al preşedintelui de onoare (?!) al Partidului Conservator. Ani buni pentru ciracii lui Voiculescu, ani răi pentru noi toţi, pentru că binele lui Voiculescu nu este şi binele nostru.

M-am întrebat „de ce” şi „pentru ce” se vând alde Badea, Gâdea şi alţii ca ei doar până când am aflat cu cât le sunt plătite serviciile: bune mii de euro pe lună. În schimbul banilor nu li se cere decât să-l înjure la foc continuu pe preşedintele Băsescu, să discrediteze în aceeaşi manieră partidul de guvernământ şi să închine ode de slavă generosului patron şi prietenilor lui politici. O negociere bună pentru ei, proastă pentru cei care nu reuşesc să înghită pe nemestecate chiţăielile şobolanilor aflaţi în solda informatorului dovedit al fostei Securităţi ceauşiste.

Am renunţat de multă vreme să mă mai uit pe Antena 3, iar pe Antena 1 văd doar emisiunea de dimineaţă cu Răzvan şi Dani. O să spuneţi că e democraţie şi oricine poate zice sau scrie ce şi unde vrea, după cum privitorul e liber să schimbe canalul sau să nu cumpere ziarul. Observaţie corectă în principiu, dar falsă în detalii. Pentru că îndoctrinarea, ura şi vrajba semănate de fostul informator prin televiziunile lui lasă urme în sufletele celor mai puţin pregătiţi să suporte mirosul pestilenţial al „gunoaielor Media”. Ştiu oameni care au coşmaruri şi nu pot să doarmă după ce îi privesc şi îi aud pe Badea, Gâdea, Radu Tudor (mare dezamăgire băiatul ăsta) şi omniprezentul atoateştiutor-atotcunoscător Mugur Ciuvică.  Să nu se uite atunci! Da, e o soluţie, dar există un soi de masochism, de plăcere perversă să-ţi priveşti asasinul, să-i sorbi cuvintele... Nu mă-ncearcă asemenea obiceiuri, dar ştiu pe unii care se chinuie seară de seară.

„Existăm pentru că rezistăm” este cel mai recent slogan aniversar al Antenelor lui Felix. O aiureală, un truism, sigur că existăm pentru că rezistăm, e valabil pentru miliarde de oameni, ce rezistenţă aparte opun „deontologii” de la Antene şi mai ales cui? „Dictatorului” Băsescu? Să fim serioşi, ar fi fost închişi demult dacă preşedintele ar fi avut apucături dictatoriale.

Media românească e departe de a fi corectă şi obiectivă, fiind împărţită între Putere şi Opoziţie. Poate că-i bine aşa, poate că aşa trebuie, poate că e nevoie de un echilibru, dar calitatea şi obiectivitatea produsului jurnalistic oferit zi de zi pasionaţilor de televiziune sunt aproape de cota zero. Adică inexistente. Situaţie în care vă rog să-mi daţi voie să nu le spun La mulţi ani în meserie celor care există doar pentru că îl pupă peste tot, cu pasiune şi talent, pe marele patron. Sau poate că la asta se referă sloganul când zice de rezistenţă?!