Dumitru Manolăchescu Preşedintele Traian Băsescu are o altă concepţie despre patriotism şi diplomaţie decât ceilalţi preşedinţi ai României. Poate pentru că a fost căpitan de vas, poate pentru că n-are diplomaţia şmecheră a oricărui alt preşedinte al vreunei ţări europene. La el, ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, ceea ce lumea nu prea înghite când vine vorba de şefi de state. Ne-am obişnuit cu vorbăria goală şi rămânem sideraţi când cineva o zice pe bune...

Dumitru Manolăchescu

Preşedintele Traian Băsescu are o altă concepţie despre patriotism şi diplomaţie decât ceilalţi preşedinţi ai României. Poate pentru că a fost căpitan de vas, poate pentru că n-are diplomaţia şmecheră a oricărui alt preşedinte al vreunei ţări europene. La el, ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, ceea ce lumea nu prea înghite când vine vorba de şefi de state. Ne-am obişnuit cu vorbăria goală şi rămânem sideraţi când cineva o zice pe bune...

Aşa s-a întâmplat şi în episodul zicerilor băsesciene pe teme istorico-regale. Ştiţi subiectul, nu-l mai repet. S-a umplut de ţâfnă Casa Regală pentru că fostul rege Mihai a fost bârfit public, la televizor, de actualul preşedinte, în termeni nediplomaticeşti, impardonabili, de toată jena. Parţial corectă observaţia Casei Regale, matelotul putea să-şi reprime pornirile pamfletare. Dar atât. În rest, preşedintele a comentat nişte fapte istorice, etichetând conform propriilor păreri reacţiile fostului rege într-o perioadă complicată: trădător şi slugă la ruşi.

Faza tare n-a fost, însă, reacţia Casei Regale, ci a politicienilor ruşi şi români, strâns uniţi în muncă şi idealuri. În muncă, pentru că şi unii, şi alţii vor să-l vadă cât mai rapid plecat de la Cotroceni pe incomodul Băsescu; în idealuri, pentru că un viitor şef de stat docil şi asemănător fostului rege Mihai ar înlesni politica perversă a Rusiei în spaţiul est-european. Aşa că, pătrunşi de spiritul responsabilităţii faţă de gazul rusesc, politicienii români l-au înfierat cu mânie proletară pe Băsescu şi au făcut zid în apărarea intereselor economiei ruseşti în România.

În general, preşedinţii României, cu excepţia lui Traian Băsescu, au condus ţara conform principiului „capul plecat sabia nu-l taie”. Alt principiu mult lăudat, apreciat şi aplicat de politicienii români care-şi pleacă grumazul este „tăcerea e de aur”. Adică tăcerea asta intervine când ar trebui să spui ceva nasol unuia mai puternic. Atunci te-apucă o tăcere de-ţi ţiuie urechile... Nu contează câţi români au fost omorâţi de ruşi în gulaguri, pe front sau în propriile lor case, ca duşmani ai lui Lenin, Stalin şi alţi nemuritori patrioţi ruşi. Contează, în schimb, că preşedintele Băsescu a dovedit o „neruşinată bravadă” calificând ca atare nişte întâmplări istorice scăpate de sub controlul fostului rege Mihai. Adică e firesc ca oficialii ruşi să-l apere oriunde şi oricând pe Stalin, eroul de-atunci şi de acum al poporului rus, dar nu-i deloc normal ca românii să nuanţeze acuzaţiile care i se aduc mareşalului Ion Antonescu, împuşcat cu acordul fostului rege, cel care a pactizat prin abdicare cu regimul comunist impus de ruşi.

Reacţia MAE rus nu-i o surpriză şi nu miră pe nimeni. O surpriză total neplăcută a fost, însă, pentru mine reacţia de „cap plecat” a coriferilor opoziţiei politice române. Care s-au grăbit să-i ceară scuze fostului rege şi cred c-ar fi pupat şi bocancul soldatului rus dacă premierul Putin ar fi spus ceva despre scumpirea gazului rusesc. Pentru că, să fie limpede, suntem patrioţi până la gazul rusesc. Vă puteţi atinge de orice, dar de gazul rusesc nu!

Ăştia suntem, cu ăştia defilăm. Trăiască gazul rusesc, opoziţia politică românească şi televiziunile prietene!