Dumitru Manolăchescu

„E iarnă şi mă poart-un gând, spre locuinţele lacustre”... Am falsat puţintel două versuri din Bacovia pentru că realitatea se potriveşte perfect stării lacustre a micului şi murdarului nostru orăşel de provincie şi pentru că ele se potrivesc unui început de primăvară deprimant. Atât de deprimant încât, în compensaţie, mă obligă să fiu optimist şi să văd numai părţile bune ale existenţei noastre alături de sau împreună cu femeile din viaţa noastră. Şi cum să nu fiu optimist, cu tot frigul de-afară, când pe 8 Martie e Ziua Femeii, pe 9 Martie e ziua celor 40 de mucenici şi, după unele păreri, e şi Ziua Bărbatului, pentru că în această zi bărbaţii sunt obligaţi să bea 40 de pahare de vin... Adică nu-s astea suficiente motive să te bucuri de viaţă?!

Dar de ce-mi vin mie în minte, fără nicio legătură cu mucenicii sau cu Ziua Bărbatului, nişte nume care nu produc decât tristeţe şi lacrimi?! O fi din cauză de începutul Postului, mă gândesc... De câteva zile mă asasinează trei nume despre care vorbeşte toată lumea: Monica, Irinel, Irinuca. Făpturile care întrupează aceste nume să fie, oare, varianta „hot” a unei primăveri bacoviene? S-ar putea, româncele sunt înnebunite după telenovele gen „şi bogaţii plâng”... Iar când mai e şi-un copil la mijloc, interesul publicului larg e asigurat.

Adevărul e că dac-ar fi rămas în Răcăciunii Bacăului, Monica Gabor ar fi putut fi imaginea ţărăncuţei generos alcătuită cu tot ce-i trebuie bărbatului ca să se bucure de Ziua Femeii. Monica l-a ales, însă, pe tomnaticul flăcău Irinel, stâlp de bordel bucureştean, devenind astfel o soţie infidelă şi-o mamă incompetentă.

Era de presupus că relaţia lor nu va dura multă vreme, era limpede că Monica  pornise în căutarea propriei şi adevăratei sale personalităţi, care abia acum, eliberată de un soţ ciudat şi un copil râzgâiat, se împlineşte în toată splendoarea. E Ziua Femeii şi nici măcar să desenez nu pot cum arată această splendoare...

Nu e şi Ziua Copiilor, aşa că n-ar trebui să amintesc de micuţa Irina, fetiţa născută de Monica ca (cacofonie impusă de „cârcotaşi” şi acceptată de mine...) să-l lege „de glie” pe Irinel. Uite că nu l-a legat destul... Din nefericire, singura fiinţă din fosta familie Columbeanu care va suferi va fi Irinuca, pentru că ea a fost folosită de părinţi drept „cobai” într-o experienţă de viaţă tip „reality show”, experienţă menită să-i lanseze definitiv în viaţa publică pe părinţi, sacrificându-l pe copil. Urât, nedrept, nasol, condamnabil.

Episodul „Divorţ în direct” din telenovela „Drama Columbenilor” se consumă şapte zile din şapte, cu nervii noştri întinşi la maxim, mai ceva ca la „Legendele Palatului”, unde nefericitul prinţ Jumong are şi el parte de iubiri nefericite şi copii pierduţi... Nu plângeţi la „Drama Columbenilor”, nu merită compasiunea dvs. Bucuraţi-vă, în schimb, de zilele astea reci de 8 şi 9 Martie, ţineţi-vă copiii aproape, iubiţi-vă jumătatea, aveţi grijă de voi şi de părinţii voştri. Nu trăim în cea mai bună dintre lumi, dar este singura pe care-o cunoaştem şi merită să o tratăm cu bunăvoinţă.

Aşa stând lucrurile, le voi spune femeilor La Mulţi Ani de ziua lor, dorindu-le să-şi împlinească toate dorinţele împreună cu cel sau cei de lângă ele, pe care-i rugăm să nu exagereze cu cele 40 de pahare...