Dumitru Manolăchescu La Partidul Democrat Liberal reforma se face în sensul invers al acelor de ceasornic, adică mergând oarecum înapoi, în timp, şi aşteptându-i pe „reformatorii” cu vechime în partid, cu grade şi, dacă e posibil, cu cicatrici căpătate pe câmpul de bătaie cu duşmanul politic. Vă daţi seama, desigur, că reformatorii-talibani de genul unor Berceanu, Videanu, Blaga, Olteanu, Boureanu şi-au cicatrizat rănile din lupte şi acum au ajuns la un fel de imunizare politică, adică nu-i mai atinge nimic, nu mai au alte disponibilităţi decât conservarea intereselor grupului politic care i-a emanat.

Dumitru Manolăchescu

La Partidul Democrat Liberal reforma se face în sensul invers al acelor de ceasornic, adică mergând oarecum înapoi, în timp, şi aşteptându-i pe „reformatorii” cu vechime în partid, cu grade şi, dacă e posibil, cu cicatrici căpătate pe câmpul de bătaie cu duşmanul politic. Vă daţi seama, desigur, că reformatorii-talibani de genul unor Berceanu, Videanu, Blaga, Olteanu, Boureanu şi-au cicatrizat rănile din lupte şi acum au ajuns la un fel de imunizare politică, adică nu-i mai atinge nimic, nu mai au alte disponibilităţi decât conservarea intereselor grupului politic care i-a emanat. Acţiunile lor din ultima vreme au mărturisit teama de o reformă reală şi dură, asociată cu dorinţa instinctuală de păstrare a „stabilităţii”, fie chiar şi cu preţul pierderii unei bune părţi a electoratului.

Pentru că, în final, asta se va întâmpla. În lipsa adoptării unor criterii de integritate precum cele propuse de grupul reformator Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu, partidul va pierde electorat la greu. Păi, veţi spune, nici celelalte partide nu dau semne că ar fi disponibile la reforme. Corect, dar electoratul celorlalte partide nu au aşteptări în această direcţie, ce reforme să aştepţi de la Năstase, Iliescu, Ponta, Vanghelie? Te mulţumeşti cu ce ai, cu ce primeşti... Cât despre liberali, e clar că nu Antonescu este omul care să propună sau să reformeze PNL, iar partidul este la această oră încălecat total de liderul cu ochi albaştri. Bun, nici de la Blaga, Videanu şi Berceanu nu poţi aştepta reforme, dar în PDL a apărut „ceata lui Macovei”, dai într-unul, ţipă trei... Spre ei se îndreaptă speranţele unui electorat care doreşte alt gen de partid politic decât cele construite după chipul, asemănarea şi proastele obiceiuri ale partidelor născute din FSN sau din nevoia de a lupta cu FSN. Partidele astea şi-au atins gradul superior de incompetenţă, ar cam fi momentul ori să se reformeze, ori să se rupă şi să acorde o şansă reformiştilor.

Problema e greu de rezolvat, însă, pentru că baza PDL, a oricărui partid politic din România, de fapt, stă în „baronii” din teritoriu, în primarii care strâng voturi prin mijloace de ei găsite, gândite, care de multe ori vin în conflict nu doar cu legea, ci şi cu criteriile de integritate propuse de reformatori. Şi-atunci, ce alegi? Pe mâna cui mergi? Ce greutate politică, ce influenţă în teritoriu au Macovei, Preda, Voinescu? Ei dau bine la televizor, spun lucruri interesante, deştepte, aşteptate de oameni, dar dacă-i pui să adune voturi de pe coclaurile patriei mă îndoiesc că au succes. Acolo e nevoie de susţinerea acelor primari care, dacă s-ar aplica principiile de integritate propuse, ar cam trebui să fie daţi afară din PDL...

Grea alegere, teribilă încercare pentru un partid aflat la guvernare şi pe tobogan în sondaje. Grea încercare pentru orice partid, de altfel, dovadă că niciunul dintre ele nu-şi permit să aplice un set de măsuri atât de dure precum cel propus de reformiştii din PDL. Ar însemna să-ţi cam tai craca de sub picioare, nu?

Şi totuşi, este singurul mod în care PDL îşi poate schimba imaginea atât de zdrenţuită după o guvernare plină ochi de măsuri nepopulare, gafe impardonabile, inconsecvenţă şi hiatusuri de comunicare. Şi spun asta conştient fiind că nici electoratul PDL nu este alcătuit doar din fani ai reformelor... La urma-urmei, şpaga, mita, traficul de influenţă, corupţia în general n-ar exista dacă n-ar exista o atât de mare cerere pe piaţă. Altfel spus, e vorba de cerere şi ofertă, nu face nimeni trafic de influenţă dacă nu i se cere şi nu i se oferă, drept răsplată, foloase. Aşa că treaba e complicată rău, e vorba de reforma principiilor după care funcţionează un partid politic într-o Românie debusolată, aflată într-o acerbă luptă cu propriile „gene”, moştenite dintr-o istorie cu care nu întotdeauna te poţi lăuda.

Înţelegând toate acestea, am înţeles şi reacţia „talibanilor” antireformişti din PDL. Ce n-am priceput şi n-am apreciat sub nicio formă a fost violenţa de limbaj, suficienţa şi miştoul arogant al unor persoane antipatice precum Berceanu, Olteanu, Boureanu, oameni care n-au nicio îndreptăţire să-i privească de sus pe colegii lor doar pentru că-s mai tineri în partid şi, în naivitatea lor, au crezut că reformele trebuie şi făcute, nu doar vorbite.