ACTUALITATE 14 februarie 2012

Szász Réka – viaţa în lumea modei

de Székely Emőke | 390 vizualizări

Interviu cu o tânără fotomodel din Sfântu Gheorghe, despre succes, carieră şi un „altfel” de magazin de îmbrăcăminte deschis în oraş.

Réka a crescut în Sfântu Gheorghe, iar povestea ei de succes este o dovadă excelentă a faptului că și de aici poți ajunge departe. A lucrat la Paris, Milano sau Londra, dar după fiecare contract onorat peste hotare s-a întors acasă. Deși este încă tânără, știe că în lumea modei ca și model nu poți avea viață veșnică, așadar s-a gândit să își asigure existența printr-un magazin de haine. Despre toate acestea am vorbit cu Réka, iar ea ne-a povestit despre extravaganța din Milano, și finețea din Paris, dar și despre planurile pe care dorește să le realizeze aici, în Sfântu Gheorghe.

– Cum a început cariera ta de model? Care au fost primii pași?

Aveam 15 ani când s-a organizat un concurs de frumusețe la fosta discotecă Excalibur. Acel eveniment a fost primul de acest gen unde m-am remarcat. Am câștigat acel concurs, după care au urmat altele. Cu ani în urmă făceam balet la Live Art, așadar am avut deja cunoștințe de mișcare și m-am și întreținut prin acest lucru. Acest centru de mișcare Live Art a organizat și un curs de modelling, iar dat fiind faptul că eu eram deja acolo, părea oarecum normal că mă voi înscrie. După ce am terminat acest curs, a urmat concursul de frumusețe de care am vorbit. De asemenea am participat la un concurs de la Odorheiu Secuiesc, pe care de asemenea l-am câștigat.

– Cum ai reușit să ieși din cercul oarecum restrâns a acestei zone?

Am plecat la Cluj Napoca la facultate. Ajunsă acolo pur și simplu m-am dus la agenția de modelling Transilvania pe considerentul că trebuie să îmi încerc norocul. Așa a început cariera mea de model. Prin ei am început să am contracte prin țară, mai ales în București, după care am încheiat un contract cu o agenție din capitală, cu ei colaborez și astăzi. Pot spune că am lucrat cu toți marii designeri din țară, de la Cătălin Botezatu la Rita Mureșan sau Mihai Albu.

– Povestește-ne procedura prin care ajungi de la o agenție de modelling la prezentările propriu-zise. Pe ce criterii sunt alese acele modele care vor defila pe podiumul de prezentare?

După ce modelul intră pe ușa agenției, trebuie să își facă un album. În limbajul de specialitate i se spune book. Sunt de fapt fotografii pe format A4. Acest book este CV-ul tău de model sau recomandarea. Cu acest book te duci la castinguri, acolo clientul îl răsfoiește, se uită la fotografii și te alege sau nu.

– Dacă știu bine, ai ajuns și în străinătate. Cum s-a întâmplat și unde ai fost?

Tot prin agenția Transilvania am plecat prima dată la Milano. După aceea au urmat deplasări la Istanbul, Paris, Barcelona și Londra. Am fost și în Thailanda unde mi s-a propus să rămân câteva luni, dar după ce am făcut unele calcule, m-am întors acasă pentru că nu ar fi fost rentabil să rămân acolo. Viața în Thailanda nu este foarte scumpă, dar biletul de avion costă o avere, așadar aș fi ieșit pe zero, ceea ce m-a determinat să nu rămân. La fel, și stilul total diferit de viață de acolo m-a făcut să mă gândesc de două ori dacă merită să stau sau nu.

– În viața de model, pe lângă frumusețe ai nevoie și de un gram de noroc pentru a reuși. Povestește-ne o întâmplare în care ai simțit că ai avut și noroc în a reuși.

Așa este, modelul trebuie să se afle la locul potrivit în timpul potrivit. Asta mi s-a întâmplat și mie la Paris, în 2007. Am ajuns la aeroport unde am primit o listă cu castingurile care se țineau în acea zi și o hartă. Primul casting de pe lista respectivă a fost al celor de la Dior. M-am dus acolo așa cum am aterizat la aeroport, cu bagaje cu tot și am și primit contractul. Nu am avut nici book, nu am avut nimic. Am fost doar eu și atât. Asta s-a întâmplat la începutul anului 2007, după care timp de trei ani am lucrat de mai multe ori la Paris.

– Cine sunt acei designeri cu care ai lucrat, și ce domeniu te-a avantajat?

Pe lângă Dior am lucrat cu Azzedine Alaia sau Zuhair Murad. În fiecare an se organizează în ianuarie și în septembrie Salonul Internațional de Lenjerie. Aceasta este și o întâlnire a tuturor designerilor importanți de lenjerie intimă din lume. Sunt diferite standuri ale firmelor de renume și în fiecare zi sunt organizate și prezentări. Lenjeria este domeniul în care am lucrat în proporție de 80%, fizicul m-a avantajat în acest sens.

– Cum este viața unui model? Ce dietă trebuie să țină pentru a fi mereu în formă, pentru a putea îmbrăca oricând hainele creatorilor?

Nu contează ce și cum mănânci. Important este că atunci când la agenție vine angajatul și te măsoară, să fie atât cât trebuie. Pe nimeni nu interesează cum te menții, ce mănânci sau cât sport faci. Din acest punct de vedere eu mă consider norocoasă pentru că nu am ținut regim niciodată în viața mea. Este adevărat că de sărbători prăjiturile și-au spus cuvântul și la mine, dar nu este mult, așadar pot scăpa ușor de cele două kilograme în plus, după care voi pleca din nou la Paris pentru o săptămână. De fapt așa este viața unui model: azi e aici, mâine la mii de kilometri depărtare.

– Toate contractele le-ai obținut prin agenție sau lucrezi și pe cont propriu?

Acum de exemplu voi pleca pe cont propriu. Este vorba despre un client cu care am mai lucrat și care m-a chemat direct. Sunt clienți cărora le place mai mult să lucreze direct cu modelul, astfel nu trebuie să plătească nici el, și nici eu comisionul către agenție. Agențiile în general încheie contract pe o perioadă de un an, dar de multe ori se întâmplă ca acest contract să fie prelungit.

– Ai lucrat la Milano, Paris, Barcelona. Care este diferența între aceste orașe în domeniul modei?

Este o mare diferență între aceste centre ale modei. Fiecare metropolă este diferită, se axează pe altceva, are ceva specific. La Milano te poți duce cu poze în care porți blugi și un tricou și ai un machiaj îndrăzneț. Dacă te duci cu așa ceva la Paris, te dau afară. Acolo se axează pe finețe, pe natural. La Istanbul pe de altă parte nu contează dacă este miezul zilei sau după masă, trebuie să porți foarte mult machiaj. Cât despre România, aici degeaba te duci cu portofoliul de poze, nici nu se uită la ele. Intri și îți fac o poză polaroid, după care aștepți. Lumea modei de la București mai are loc să se dezvolte.

– Ai deschis un magazin de haine la Sfântu Gheorghe, povestește-ne despre el. De unde vine ideea și ce le oferi clienților de acasă?

Modellingul nu va ține cât lumea nici în cazul meu. M-am gândit că trebuie să fac și altceva pentru a avea o bază de existență pe termen mediu și lung. Până acum viața mea s-a desfășurat printre haine, așa că un magazin de îmbrăcăminte mi s-a părut cea mai adecvată soluție. Magazinul meu este unul aparte, nu ca și cele deja existente în oraș. Este un spațiu mare, plin de haine de firmă la prețuri foarte bune. La Sfântu Gheorghe la ora actuală hainele din magazine sunt aceleași. Tot una este dacă mergi la etajul 1 sau 2 de la Șugaș de exemplu, găsești aceleași piese vestimentare. Ceea ce ofer eu nu vei găsi în alte magazine din oraș. Este vorba de mărci de renume: Zara, Bershka, Lee sau Diesel.

– Crezi că piața din Sfântu Gheorghe este deschisă către un asemenea magazin?

Da, cu siguranță. Toți cunoscuții mei poartă astfel de haine, dar le cumpără de la Brașov sau București. Prin magazinul meu îi scutesc de un drum, iar pe lângă asta îi asigur de faptul că de la magazinul meu pot cumpăra hainele pe care și le doresc la prețuri mai bune decât în magazinele proprii ale mărcilor amintite. Magazinul este pe strada Ciucului, nr. 15, fostul Strange Caffe, iar oricine vrea să vadă magazinul, modern și spațios, este așteptat cu drag.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.