ACTUALITATE 20 noiembrie 2011

Gabriela Rotiş-Nagy: „Poate voi reveni la Sfântu-Gheorghe”

de Székely Emőke | 222 vizualizări
Handbalista „crescută” la CSŞ nu exclude varianta unei întoarceri în judeţ. În 1998 a câştigat medalia de aur la Campionatele Europene cu lotul de tineret, apoi în 1999 a devenit campioană mondială de tineret, în 2000 a fost vicecampioană mondială universitară...

Handbalista „crescută” la CSŞ nu exclude varianta unei întoarceri în judeţ.

În 1998 a câştigat medalia de aur la Campionatele Europene cu lotul de tineret, apoi în 1999 a devenit campioană mondială de tineret, în 2000 a fost vicecampioană mondială universitară, iar în 2002 campioană mondială universitară. Din 2002 până în 2007 a fost campioana Austriei si câştigătoare a Cupei Austriei cu Hypo Viena. În 2009 devine campioană şi câştigătoare a  Cupei Ungariei cu ETO Györ, iar în 2010 şi 2011 a luat Cupa şi Campionatul Austriei cu Hypo. Iată palmaresul impresionant al unei handbaliste care a făcut primii paşi în acest sport la CSŞ Sfântu Gheorghe şi care ne-a acordat un interviu despre trecut, prezent şi viitor.

- Cum a fost să joci la Sfântu Gheorghe? Ai deprins bazele handbalului la CSŞ, îţi aminteşti cu plăcere de acea perioadă?

- Am început handbalul la Sfântu  Gheorghe, sub comanda lui Vali Copot iar apoi antrenor mi-a fost Jancsó Gábor. A fost o perioadă foarte frumoasă, de care îmi aduc cu plăcere aminte. Aici am fost convocată la lotul naţional de cadete, când aveam 15 ani. Îmi aduc aminte că domnul Jancsó ne-a dus la preselecţie la Sala Floreasca din Bucureşti. A fost foarte mândru şi bucuros că am fost convocată la lot, ca şi mine, de altfel. Apoi la vârsta de 16 ani am plecat la Baia Mare la echipa de junioare şi echipa de senioare. Pe atunci se numea Şuiorul Baia Mare.

- Care sunt acele personalităţi în handbal, sau în sport în general, care te-au inspirat sau pe care le respecţi cel mai mult?

- Am avut foarte mult de învăţat de la toţi antrenorii pe care i-am avut. Pe ei i-am respectat şi îi respect, dar jucători favoriţi nu am avut. Sigur că au fost şi sunt mulţi handbalişti foarte valoroşi, de clasă, dar eu mi-am urmat calea fără a face din cineva un idol.

- Cum ţi se pare handbalul feminin din Sfântu Gheorghe? Avem două echipe de senioare în Divizia A: CSM şi Bobowling.

- Eu îl văd bine pentru junioare şi tineret, pentru că au de la cine învăţa şi se pot promova încă de tinere prin echipele de divizia A. Două echipe înseamnă şanse duble pentru orice tânără handbalistă din oraş. Privind lucrurile din această perspectivă, este incontestabil un lucru bun.

- Care este diferenţa dintre handbalul de acasă şi cel din străinătate? Este aceasta diferenţă dată numai de condiţiile materiale mai bune ale cluburilor de acolo?

- Da, diferenţa este făcută de condiţiile în care te poţi antrena aici, în străinătate. De asemenea aş menţiona şi diferenţa de respect, faptul cum eşti privit ca şi sportiv de performanţă. Totuşi, trebuie spus şi faptul că diferenţa nu este dată sub nicio formă de ştiinţa jocului de handbal. Sportivii valoroşi din străinătate, cei care joacă handbal la un nivel ridicat, nu ştiu să joace mai bine decât handbalistele de acelaşi nivel de acasă. Dar condiţiile sunt cu totul altele.

- La acest sfârşit de săptămână se desfăşoară la Sfântu Gheorghe Cupa Gabriela Rotiş-Nagy. Cum ţi s-a părut ideea de a numi o competiţie importantă pentru junioarele din Covasna după numele tău?

- Nu are decât să mă bucure această iniţiativă, mă face mândră şi sper să fiu un exemplu bun pentru alte cluburi, şi un ajutor în formarea jucătoarelor de perspectivă. Rolul acestei Cupe este, pe lângă bucuria jocului, şi acela de a le da şanse de afirmare tinerelor handbaliste din Sfântu Gheorghe şi împrejurimi. Cupa a ajuns deja la cea de-a patra ediţie, şi experienţa anilor trecuţi a arătat că este un succes.

- Ai fost nominalizată pentru titlul de Sportivul Secolului în judeţul Covasna, alături de nume sonore cum ar fi Szabo Kati. Cum ţi se pare acest lucru, ce înseamnă pentru tine?

- Nu am ştiut de această nominalizare, am aflat acum de la tine, dar sunt plăcut surprinsă şi m-aş bucura ca oamenii să mă şi voteze. De asemenea şi competiţia mi se pare a fi o idee bună, până la urmă, mai ales tinerii sportivi, dar şi societatea în general au nevoie de exemple pozitive, iar sportul, sportivii pot face faţă cu brio acestei provocări de a fi exemplu.

- Ce sfat le dai junioarelor care muncesc pentru a deveni handbaliste cât mai bune, iar pentru o parte dintre ele poate eşti chiar un exemplu?

- Unul dintre factorii de bază este disciplina, pentru că talentul singur nu este de ajuns. Să nu cedeze niciodată pentru că în sport, ca şi în viaţă, trebuie să ştii să şi pierzi, iar dacă înveţi din fiecare înfrângere prin care treci, asta te va duce mai departe şi într-un final ţelul propus va fi realizat.

- Te-ai întoarce în ţară, eventual pentru a antrena o echipă, şi dacă da, unde?

- Momentan nu m-am gândit la o reîntoarcere în ţară, dar nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul, poate într-o bună zi voi reveni tocmai la Sfântu Gheorghe. Nicio variantă nu trebuie exclusă pentru că nu se ştie niciodată.

- Dacă nu ai fi devenit handbalistă, care a fost să zicem o a doua opţiune, ce meserie ar fi avut Gabriela Rotiş-Nagy?

- Dacă nu exista handbal, cred că aş fi fost o foarte bună voleibalistă. Mi-a plăcut şi îmi place acest sport, dar din fericire există handbal şi am reuşit să mă afirm în acest domeniu.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.