Cei care au obiceiul de a folosi cu regularitate serviciile companiilor de taxi din Sfântu Gheorghe au observat probabil că, deși fiscalizarea bacșișului este reglementată prin lege, taximetriștii nu emit bonuri fiscale pentru bacșiș. Și nici nu ar avea cum. Imposibilitatea emiterii de bonuri fiscale în cazul taximetriștilor rămâne o problemă la nivel național și aceasta din pricina faptului că, la taxiuri, casele de marcat nu au suficiente opțiuni, bonul emis fiind corelat numai cu distanța parcursă. Mai mult decât atât, mașinăriile de măsurare a distanței străbătute într-o cursă sunt astfel concepute, încât nu există posibilitatea de a le instala un soft mai complex, care să includă și bacșișul. „Ceasul de taxi nu este o casă de marcat și nu putem introduce în softul lui cuvântul bacșiș” – ne-a spus administratorul firmei Euro Taxi, Györ Árpád, care a mai precizat că achiziționarea unor case de marcat este o investiție mult prea mare, care nu merită.

Cu toate acestea, taximetriștii nu reprezintă o categorie care beneficiază de un regim preferențial. Ca și în cazul livratorilor de pizza, Ministerul Finanțelor a găsit o soluție, mai mult sau mai puțin eficientă, prin care să împiedice prestatorii de servicii din domeniul taximetriei să își introducă în buzunar banii primiți de la clienți pe lângă costul călătoriei. „Cred că Ministerul Finanțelor și-a dat seama că legea nu se poate aplica și la taxiuri. De aceea a introdus obligația ca toți taximetriștii să cumpere un registru special pentru banii proprii. Eu încă nu am cumpărat, dar o voi face cât de curând. În registru, rubricația cuprinde: numele și prenumele, data, ora la care începe serviciul, funcția și suma cu care pleacă la el taximetristul. În fiecare zi, angajații trebuie să completeze și să semneze acest registru. În caz de verificare, se confruntă suma de pe ceas, cu cea din registru, iar ceea ce este extra, reprezintă bacșișul” – a mai spus Györ Árpád.

Din experiența pe care o are în domeniu, Györ Árpád ne-a relatat că, în Sfântu Gheorghe, rareori se pune problema bacșișului. Taximetriștii de la noi nici nu au de ce să se teamă de eventualele controale și verificări. „Experiența arată că un taximetrist face într-o zi o medie de 30 de curse. Din cele 30 de curse cel puțin 50% costă în jur de 5,30 – 5,50 lei per cursă. În acest caz, taximetristul cere o sumă rotundă de 5 lei. La diferențe de genul 5,80, se rotunjeşte suma la 6 lei și atunci clientul este cel care lasă de la el. Dar, dacă la sfârșitul zilei, am face un calcul realist, am ajunge la concluzia că un taximetrist nu încasează un bacșiș mai mare de 3 lei pe zi, luând în calcul aceste rotunjiri, care se compensează – cât lasă clientul, cât lasă taximetristul. Și atunci, ce să mai fiscalizăm?”

Györ Árpád ne-a mai explicat că sunt taximetriști care câștigă în jur de 100 de lei pe zi. Rareori sumele încasate în cursul unei zile de lucru ajung la 150 de lei, cu atât mai mult cu cât, la nivelul orașului, numărul mașinilor de taxi a crescut de la 164, la 200. Din banii încasați, de regulă, taximetriștii dau 90 de lei pe zi către firma de care aparțin. De aceea, ca să fie convenabil și pentru ei, ar trebui să obțină o sumă zilnică de minimum 120 lei. Însă cel mai adesea, venitul lunar este cel de bază, care se ridică la aproximativ 500 de lei.

„Statul ar trebui să spună clar ce să facă taximetriștii cu bacșișul”

„Registrul de bani personali este un document în care trebuie înscriși banii personali ai angajaților, care se folosește și în cazul operatorilor care au case de marcat. În privința taximetriștilor, Ministerul Finanțelor nu oferă o soluție concretă privind bacșișul. Statul ar trebui să spună clar ce să facă taximetriștii cu bacșișul. Până când nu vine cu această soluție, din punctul meu de vedere nu are de ce să ceară socoteală pentru acești bani” – ne-a precizat, președintele Camerei de Comerț și Industrie Covasna, Édler András.

Întrebat dacă în cazul unui control ar fi totul în regulă, un taximetrist din Sfântu Gheorghe ne-a răspuns: „La noi nu există obiceiul să se lase așa mulți bani ca bacșiș. Nu sărăcește statul din cei câțiva lei pe care nu îi înregistrăm noi prin case de marcat. Noi abia avem clienți cât să ne facem norma pe zi. Chiar nu ne punem problema bacșișului.”

„Sinceră să fiu, de când am auzit povestea asta cu fiscalizarea bacșișului, am decis că în niciun caz nu voi mai plăti bacșiș. De ce? Pentru că ideea bacșișului în sine este aceea de a recompensa suplimentar, dacă vrei tu și ești mulțumit, omul care ți-a făcut un serviciu. Eu nu vreau să dau bacșiș ca să aibă statul de unde să mai tragă niște bani. Dacă cel care mi-a făcut serviciul nu beneficiază de acei bani, atunci nu-i mai dau. Dacă mă duc la coafor mă tunde coafeza, nu statul. Înțeleg că vor să stopeze evaziunile fiscale cu măsura asta, dar eu nu vreau și nu voi mai da bacșiș în acest caz. La taxi mai dau deocamdată, pentru că ei încă pot evita fiscalizarea” – ne-a precizat o clientă a unui taximetrist din Sfântu Gheorghe.